Andrei Plesu – (De) Altfel “Despre Îngeri ”

Andrei Plesu – (De) Altfel “Despre Îngeri ”
Cu totul deosebit a aparitia volumului “ Despre îngeri ” semnat de Andrei Plesu. Iata ca pe lânga politica viabila a reeditarilor, editura Humanitas reuseste sa îsi surprinda constant “publicul” cu noi titluri, de o evidenta actualitate a discursului. Prin urmare, surprindem un spectacol al ideilor în care actantii sunt cei care ne – au alimentat spiritul cel putin în perioada postrevolutionara.
Poate cele mai proeminente figuri ale “gr uparii Humanitas ” (desi o astfel de emblema pare a fi restrictiva) sunt Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu. Ambii au revenit în atentia publicului cu doua carti ce reprezinta “ altceva ” în bibliografia construita. Nu de mult atrageam atentia asupra caracterului inedit al paginilor de memorialistica ale cartii “ Usa interzisa ” semnata Gabriel Liiceanu. Cu bucurie încerc acum sa ma apropii de spatiul noului volum si pentru ca reprezinta prima încercare serioasa ce vine din partea unui intelectual din afara clericului de a se apropia de un subiect dificil si controversat.
Asa cum de altfel suntem atentionati însusi de autorul rândurilor, “ Despre îngeri ” continua la un alt nivel politica intervalului din “Minima moralia” . Neavând nici pe departe pretentia de a solutiona problemele, Andrei Plesu mizeaza pe genul de excurs de tip dantesc. Însotit de “ dublul ceresc ” si însotind pasii cititorului, în prima parte a lucrarii autorul redefineste aceasta politica a intervalului plecând de la dihotomiile, lumile intermediare ale lui Platon, Plotin, Schelling, Walter Benjamin. E un drum ce poate conduce catre sfintenie si care nu absolva omul de greseala : “ Problema intervalului mi – a aparut ca inevitabila si când m – am apucat, cu multi ani în urma, sa scriu un text de etica. Etica nu are relevanta decât ca scenografie a intervalului. Cineva care nu se afla în conditia itinerantei, care nu se situeaza în dinamica unui parcurs existential, nu are nevoie de etica. Daca esti sfânt, problema eticului nu se pune. Nu atât pentru ca drumul tau s -a încheiat (sfintii adevarati stiu foarte bine ca orice cale spirituala e, prin definitie, un început de cale), ci pentru ca sfântul nu mai are de negociat optiuni si norme. […] Problema eticului se pune pentru noi, care nu suntem nici într – o parte, nici în alta, care ne aflam în interval, un soi de mismasuri, de corcituri, când halucinati de retorica puritatii si a absolutului, când prabusiti în cea mai neagra mizerie trupeasca, sufleteasca si mentala. ” Îngerul sta sa îmbratiseze acelasi destin cu al omului desi ramâne incerta capacitatea lui de “ înomenire ”. Omul va ramâne întotdeauna în proximitatea liberului arbitru iar Plesu se conformeaza învataturii ortodoxe conform careia persoana poate sa îsi depaseasca “ sfatuitorul ” tinzând continuu catre asemanarea cu chipul lui Dumnezeu.
Speculatii la granita dintre rational si simtire metafizica îndraznesc sa propuna o matrice argumentativa în ceea ce priveste certitudinea existentei îngerilor. Ultimele pagini ale cartii prezinta ierarhia îngerilor dupa Dionisie Areopagitul iar într-un capitol separat este dezbatuta conditia îngerului personal – “pazitorul ceresc”. În aceasta parte dialogheaza sursele crestine cu cele necrestine, dialog mediat cu finete intelectuala de autor si amendat indirect în subcapitolul “ Întrebarile teologilor ” .
“ Despre îngeri ” este alcatuita practic din trei parti distincte intitulate “ Introducere în angelologie ”, “Experien te, tatonari, lecturi ” si Addenda care cuprinde “ Îngerii. Elemente pentru o teorie a proximitatii ” si “ Tabloul ierarhiilor ceresti ”. Extrem de surprinzatoare ramân dupa lectura consideratiile cuprinse în “ Lupta lui Iacob cu îngerul ” din a doua parte, viziune ce apeleaza în subsidiar la metoda reducerii la absurd. În alt subcapitol autorul aminteste definitia lui Dionisie Areopagitul : “ vestitori ai dumnezeiestii taceri. ” Lamuririle nu întârzie sa apara : “ Îngerii tac, asa cum stiu sa taca, în genere, naturile slujitoare. Tacerea lor e forma suprema a ascultarii , semnul radical al smereniei disponibile, asteptarea intensa a poruncii dumnezeiesti. Ceea ce se aude în tacerea aceasta e o maxima receptivitate fata de voia altuia. Calugarii care se straduiesc sa imite moravurile îngerilor nu sunt niciodata mai aproape de tel decât atunci când tac. ”
Este “ Despre îngeri ” o carte ce nu trebuie sa lipseasca din biblioteca desi i s – ar putea imputa o saracie voita a referintelor din literatura patristica. Cert este ca Andrei Plesu intuieste o cale, un ajutor. “ Lânga fiecare este , îngerul asaza un cum ar trebui sa fie . El conjuga, neobosit, la optativ, curgerea vietii noastre, asa cum am face -o noi însine daca am fi în conditia lui ” .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s