Da Vinci – Secretele şi argumentele imaginaţiei

Secretele şi argumentele imaginaţiei
Treptat, oarecum explicabil, mă las sedus de eleganţa unor volume ce au început să apară din ce în ce mai des şi în librăriile din România, dovadă că, pe de o parte, în ciuda cârcotaşilor, cartea are încă succes pe la noi iar pe de altă parte, că editurile nu mai sunt în căutarea unor succese de moment. Dimpotrivă, toată lauda pentru acelea dintre ele care au avut curajul să ţintească către îndeplinirea unor planuri cu o desfăşurare pe termen mediu şi lung. Desigur, aproape în orice colţ al ţării, figuri invitate la diferite manifestări critice încep să ofere acele exemple negative, echivalând aiurea marea masă a editurilor “apărute peste zi” cu mult mai puţin pretenţioasele “tiparniţe”. Mai degrabă, puţin speriaţi de cei “din provincie”, au intuiţia beţivului care, în ciuda confuziei pe care o afişează, va cunoaşte mereu cum să se salveze. Spre ruşinea ori lauda mea, de multe ori alegeam volumele în funcţie de o anumită editură pentru ca acum, uitându-mă din ce în ce mai pieziş înspre cei ce mi-au fost apropiaţi în câmpul livrescului, să îmi descopăr, după cum lăsam să se întrevadă, un alt mod de a-mi apropia cartea.
Una dintre editurile ce convinge chiar prin dispoziţia de a-şi înfăţişa altfel profesionalismul în faţa cititorilor este “Rao”. Noi aşa o ştim, aşa o îndrăgim, lăsându-i pe alţii cu mult mai abilitaţi să înţeleagă de ce uneori “Grupul Editorial Rao”, alteori altfel… şi aşa mai departe. Însă cert este că “Enciclopedia Rao” este un titlu de onoare pentru biblioteca omului ce nu mai are răstimpul de a căuta nuanţele într-o lume ce şi-a închis zeităţile în diformitatea secundei.
Obiectul banalului exerciţiu de “investigaţie” este un album de tip enciclopedic ce a trezit interes în rândul publicului dar care a rămas mai întotdeauna semnalat doar în vreo coloană de revistă, peste care ochiul criticului a survolat neatent.
O parte a secretelor şi invenţiilor din codexurile lui Leonardo da Vinci şi-au dat drept punct de întâlnire în admirabila apariţie supraintitulată “Maşinăriile lui Leonardo”. Dat fiind caracterul complex al unei asemenea apariţii editoriale, fireşte, nu vom prezenta acum lista tuturor celor care au avut în grijă volumul de faţă şi nici nu le vom “disputa” competenţa. Totuşi, în traducerea lui Andrei Niculescu, cartea înfăţişează manuscrisele şi desenele lui Leonardo în maniera ediţiei Nazionale Vinciana (Giunti), cea care a reunit Codexul Atlanticus (aflat la Biblioteca Ambrosiana, Milano), Windsor RL (formulă sub care se află manuscrisele anatomice şi desenele de la Biblioteca Regală de la Windsor), Codexul Arundel (Londra, mai precis în cadrul fostei Biblioteci a Muzeului Britanic), Manuscrisele Forster I-III (păstrate în caiete nepreţuite în cadrul celebrului Muzeu Victoria – Albert), Manuscrisele de la Madrid, Manuscrisele A-M (aflate la Institutul Francez de la Paris), Codexul Hammer (aflat în proprietatea lui Bill Gates), Codex Trivulziano (Milano), Codexul despre zborul păsărilor (Biblioteca Regală din Torino). Am ţinut să prezint această mică listă tocmai pentru a scoate în evidenţă până şi efortul uman depus de către cei care au îngrijit prima ediţie italiană, cât certa recunoaştere la nivel mondial a celui care a constituit, fără doar şi poate, figura cea mai controversată a mijlocului celui de-al doilea mileniu. O notă în plus, pentru faptul că, în cazul fiecărei ilustraţii, se indică data certă sau aproximativă. Plecând de aici, urmărind cronologia însemnărilor şi desenelor lui Leonardo, prima idee care şochează este dispoziţia şi capacitatea sa permanentă de a aduce “noul” în diverse domenii. Dincolo de marele interes pe care-l manifestă din copilărie, legat de crearea unui posibil aparat de zbor, mai toate capacităţile de a inova îi sunt pe rând motivate de “comanda socială”. Deşi prezentată mai peste tot sub forma unei perioade de înflorire a artelor, se ştie, Renaşterea a fost străbătută succesiv de conflicte militare mai mult sau mai puţin “regionale”. De aceea, cu o imaginaţie genială, ce depăşea cu mult cadrul vremurilor, Leonardo da Vinci ni se relevă în ediţia de lux pe care am tot lăudat-o, doar cu mică parte a invenţiilor sale. Acestea ne sunt  prezentate cu o acribie demnă de invidiat, plecând de la reproducerea fidelă a manuscriselor, urmată de explicaţiile “în scris”, ce la rândul lor sunt însoţite de alte imagini (propuse prin intermediul graficii computerizate) ce fac informaţia accesibilă şi unui cititor cu o cultură medie, fie în domeniul artelor, fie în cel ingineresc. Voi aminti, măcar în treacăt, pe cei care şi-au adus contribuţia la prima ediţie a acestui răsfăţ artistic şi ştiinţific. Coordonarea editorială aparţine lui Claudio Pescio, concepţia, terminologia şi descrierea mecanismelor – Mario Tadei şi Edoardo Zanon, în timp ce grafica, machetarea şi modelarea tridimensională a fost asigurată de Giacomo Giannella, Felice Mancino, Gabriele Perni, Mario Tadei, Edoardo Zanon.
Reţinem din prezentarea lui Paolo Galluzzi (Director al Institului şi al Muzeului de Istorie a Ştiinţei din Florenţa): “Merită subliniat faptul că reprezentările davinciene constituie o contribuţie revoluţionară îndeosebi pentru că se configurează ca nişte viziuni «cvasidinamice», anticipări extraordinare ale metodelor desenului animat şi, mai ales, ale modelărilor cinematice elaborate de grafica computerizată. Transpunerea desenelor originale leonardeşti în contextul tehnicilor de reprezentare ale noilor media aduce, aşadar, la realizarea desăvârşită a aspiraţiilor lui Leonardo, care a exprimat pentru prima oară necesitatea unui nou concept al reprezentării tehnologice, înţeleasă ca proiectare a unui cadru cognitiv integrat…” Nu avem posibilitatea acum şi aici de a pune în evidenţa cuvenită aceste descoperiri dar le vom enumera, având speranţa că prezentarea de faţă s-ar putea uşor transforma într-o invitaţie la lectură. Astfel, cititorul ar putea descoperi diferite maşinării de zbor, de război, maşini hidraulice ori maşini de lucru, printre toate acestea putând fi enumerate şi maşinării destinate fastului de la curte, instrumente muzicale ori dedicate tipografiei. Ei bine, acest volum încă accesibil, ar putea fi dublat de seria documentarelor realizate de BBC, serie ce se concentrează pe ideea că Leonardo da Vinci a fost cel ce a propus umanităţii diferite idei şi mecanisme pe care aceasta le va pune în practică cu o întârziere medie de 400 de ani. Pierdere colosală…
Alegerea acestei luni rămâne în sfera spectacolului total, acolo unde vizualul se împleteşte cu practicul, o lume a contrastelor ce se unesc sub chipul unui om ce încă se mai preumblă prin istoria mentalităţilor cu un zâmbet uşor ironic, în spatele căruia, voci neauzite, consemnabile prin virtualitatea unei lumi în devenire, îşi autodescoperă necontenit referentul.
Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s