Doru Kalmuski – Formula supravieţuirii

Doru Kalmuski – Formula supravieţuirii
În cadrul colecţiei „Scriitori băcăuani contemporani”, Editura Deşteptarea propune noul roman semnat de către Doru Kalmuski – „Formula supravieţuirii”. Desigur, nu din dorinţa de a-mi lăuda intuiţiile, voi declara răspicat că, din fericire, romanul la care m-am oprit pentru a-l prezenta, poartă perfect pecetea Doru Kalmuski.
Concepute sub semnul alegoriei, rândurile compun imaginea unui câmp semantic ce scapă adesea convenienţelor. Sub o formă clar subiectivă, capitolele ar putea fi citite într-o ordine ce nu ar ţine decât de hazard, urmând ca la sfârşit totul să se învăluie de sens… Pe de altă parte, ceea ce „se întâmplă” la Doru Kalmuski ar putea constitui o reaşezare voit interactivă, implicând afinităţile subiectiv-culturale ale lectorului. De altfel, acesta este unul dintre aspectele forte, ce face din proza de faţă o invitaţie la  lectura asumată a unor istorii recente ori chiar contemporane. Plecând de la informaţia măruntă a buletinelor de ştiri, ori dinspre (pseudo)supoziţiile mecanismelor unei lumi globalizate, noul şi vechiul nu sunt decât feţe pe rând trucate ale unei problematici comune. Unul dintre personaje are mereu câte un răspuns pregătit: „În manevrarea prostimii nu trebuie să dispui de merite ci de exploatarea slăbiciunii celorlalti. Nişte clase sociale bine dozate şi echilibrate te scutesc de eforturile necesare armonizării intereselor lor. E ca în natură, unde există bariere rasiale clare şi urşii nu încearcă să se împerecheze cu iepurii. Dar comuniştii au crezut că pot face să dispară clasele sociale şi pot duce urşii la montă la vizuinele iepurilor. Asta le-a fost fatal, pentru că pe sub pielea artificială a liniei de partid a crescut grăsimea. Mai era şi ţărănimea, ţinută în lesă, ca să nu se sălbăticească de tot, dar nici să nu capete glas – un fel de brute cu ochi injectaţi şi ceas la mână. Nu, nu i-am uitat nici pe intelectuali, dizidenţii noştrii de budoar care spuneau la chermeza de 1 Mai bancuri inventate de securitate. Era o semibarbarie bine organizată în felul ei, pentru că fiecare dintre grupurile acelea avea câte o nişă unde să se ascundă, să-şi depună ouăle frustrării”. „Formula supravieţuirii” e un roman bine scris, care printr-o ironie parţial mascată dar şi printr-un simţ al tragicului aparte (cel puţin pentru „uzanţele estetice contemporane”), fotografiază circul lumii dar îşi şi invită oaspetele către o nesfârşită problematizare. Un „castel” şi un proces de forţată esenţializare ce amintesc, printre alţii, de Kafka.
Deşi la prima vedere puţin greoaie, lipsită de dialogul convenţional, arhitectura romanului este dată de subtilităţi ce se ramifică cu fiecare pagină. Doru Kalmuski este o constantă pentru proza contemporană inteligentă, ale cărei resorturi stau în fiece semn al cotidianului.
Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s