George Genoiu – “Dinozaurul şi libelula”

George Genoiu – “Dinozaurul şi libelula”
Anul 2008 aduce o surpriză însemnată: din partea editurii ce poartă sigla Fundaţiei Rampa şi Ecranul, se conturează nu neapărat un succes legat de numărul mare de unităţi vândute, cât prin completarea în mod fericit a unei serii ce construieşte posibile grile pentru teatrologia românească. Sunt convins, nu sunt în posesia tuturor volumelor ce au făcut de-a lungul timpului obiect de interes pentru coordonatorii acestui proiect. Totuşi, şi din dorinţa de a fixa mai bine un ulterior material mai amplu, voi enumera partea cunoscută a acestei serii: „Viaţa secretă a dramei”, „Antioligarhice pentru vindecarea moravurilor”, „Psihodrame pentru vindecarea sufletului”, „Un monde captif / The dramas of decadence”, „Dinozaurul şi libelula” (toate avându-l ca autor pe George Genoiu), „Radu Beligan – un artist pentru eternitatea teatrului românesc”.
Dintre toate acestea, am ales să mă opresc asupra penultimului volum – „Dinozaurul şi libelula”. Având un format ce pare surprinzător, cartea propune o rememorare a textelor ce închid în propria desfăşurare domeniile de la Marvila şi Prigoria. Ironia, farsa, drama, re-teatralizarea unor motive de demult, constituie preocupările artistului ce pot fi resimţite încă din titluri. Astfel, parcurgem „Dinozaurul şi libelula” – o interfaţă ironică a dilogiei antilogarhice,  „Mitică – prinţ de Prigoria” – pamflet antioligarhic, „Anturajul prinţului Mitică la domeniile Prigoria”. Aici, personajele aduc aminte într-un mod grotesc de cei doi clasici ai comediei noastre: în primul rând de Caragiale dar şi de Alecsandri. Lumea întoarsă a lui Genoiu este apanajul singurătăţii iar farsa se insinuează treptat, contrapunctând registrul sobru. Cam în aceeaşi cheie sunt scrise mai toate piesele maestrului Genoiu. Nu ai cum să treci nici peste „Celia şi Don sub arinii Sibiului cu silogismele amărăciunii rostite de Emil Cioran, scepticul mântuit”. Contextualizări surprinzătoare arată cultura temeinică pe care autorul şi-a însuşit-o. Din nou, în majoritatea pieselor, George Genoiu face trimiteri către spaţii livreşti pe care parcă le reinventează. Meritul de necontestat al textelor ce poartă semnătura Genoiu este acela că, neuitând tipologiile comediei clasice, dramaturgul păşeşte către „zone de experienţă” cu totul noi, fixate în contemporaneitatea imediată. Drept exemplu, avem de-a face cu un mai puţin uzitat concept al teatrului digital în „Cadavre tragice cu parfum de Elodia – aroma ispitei”. Apoi, „Clipele disperării”, „Revedere ciudată cu duhovnicul”, „Logodite cu tunetul”, „Trilogia intimită”, „Dansând cu destinul”, plus alte şapte piese de teatru scurt.
Cea de a doua parte cuprinde jurnalul subiectiv al lui George Genoiu, sub forma unei (pseudo)dovezi a senectuţii. Deşi titlul e dat mai mult în cheie parodică,  asistăm la un jurnal ce te prinde tocmai prin ineditul lui. Concret, sunt alese cuvinte cheie ce sunt explicate prin fapte de viaţă, prin silogisme, prin simple constatări ori prin contextualizări neaşteptate: „Tăcerea – este o expunere mută dar mai expresivă decât vorbirea. Tăcerea activă a partenerului poate fi provocatoare. Actorii mari ştiu să asculte partenerii prin expresivitatea tăcerii”; „Teatrul este un mediu al sufletului – El mă ajută să-mi vindec durerile sufletului la domeniile Marvila, un tărâm al iluziei şi singurătăţii. Palmele asupra sufletului cad greu şi câteodată rămân în suflet definitiv”; „Teatrul – este un exerciţiu al memoriei în conexiuni. Memoria dramaturgului este distributivă, în funcţie de individualitatea personajului, ce se defineşte prin gestică şi limbaj. Memoria dramaturgului relevă evenimente şi tipologii în acţiune”. Şi pentru că aceste frânturi cu caracter confesiv se leagă direct de creaţie, ne reîntoarcem puţin la scurta piesă ce îl are protagonist pe Cioran, loc în care distingem maniera directă prin care George Genoiu îşi încredinţează gândurile cele mai ascunse propriilor personaje, alături de care meditează asupra posibilităţilor sau imposibilităţilor de comunicare: „Ce caracterizează un suflet, domnule Cioran ? / Sufletul unui individ este faptul că e împărţit între teamă şi speranţă. Deocamdată, noi, pământenii trăim faţă-n faţă cu utopiile incestuoase. N-am dreptate, domnule Don ? / De aceea am scris dramele decăderii de la domeniile de la Marvila şi Prigoria. Le-am născocit să pot supravieţui prin iluzii. Am fost nevoit să trăiesc în cercul magic al utopiilor incestuoase, într-o verandă verde sau la cantonul de vânătoare, într-o lume imaginară, să nu mai fiu în stare să disting iluzia de realitate”.
Am tot ales cuvinte, taxonomii, grile de lectură, pentru ca, până la urmă, să realizez că volumele deja menţionate sunt construite prin cuvinte simple, care merg direct către inima şi capacităţile de înţelegere ale cititorului. Toate volumele la început amintite nu pot fi decât semnalate iar termenul ales nu ar trebui să supere pe cel ce face obiectul discuţiei; pe de altă parte, e de înţeles că într-un spaţiu „cu limitări fizice” este aproape imposibil să întreprinzi o lectură critică aplicată, în condiţiile în care textele au intrat întrucâtva în fondul de text dramatic românesc. Succesele repurtate de George Genoiu în mai multe zone, prin mai multe piese, îl prezintă drept un autor complet ce s-a bucurat la timp de recunoaşterea contemporanilor. Ţinând cont de numeroasele prefeţe şi postfeţe, de cronicile şi recenziile ce i s-au dedicat de-a lungul timpului, de colaborările domniei sale cu mai multe teatre cât şi cu teatrul radiofonic, consider că autorul e un cunoscut, motiv pentru care nu voi insista nici pe date fixe ale biografiei sale, nici pe tuşe fine, critice ale operelor pe care le-a înfăptuit. Ţin, în final, să menţionez şi existenţa referinţelor critice bogate (sub forma  „Addenda – privit de semeni la împlinirea vârstei de 75 de ani”), printre numele importante aflându-i pe Ioan Holban, Ion Cocora,  Florin Faifer, Eugen Simion, George Bălăiţă.
Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s