Gheorghe I. Simion – „Casin. Manastirea Casin. Monografie”

Gheorghe I. Simion – „Casin. Manastirea Casin. Monografie”
De data aceasta atentia mi-a fost retinuta de o aparitie destul de surprinzatoare care are meritul pâna la urma de a aduce în dicutie câteva din realitatile deosebite ale locurilor Vaii Casinului. Pentru ca asa mi-am obisnuit cititorii, nu voi trece peste aspectele ce tin de formatul cartii, de aspectul ei si altele ce ar putea sa realizeze un contact virtual cu volumul în discutie. Apare la tipografia „Magic Print” (Onesti) în conditii deosebite prin formatul impunator (21×29,7 cm), numarul de pagini (320) si numeroasele fotografii / reproduceri ale unor personalitati, locuri, evenimente, etc.
Voi continua succinta prezentare prin câteva observatii ce tin mai mult de organizarea materialului. Voi trece la capitolul nereusitelor felul în care autorul îsi inventariaza notele bibliografice care, desi sunt numeroase, se regasesc fie la sfârsitul capitolelor (nici acestea nu se bucura de o delimitare fericita !), fie la sfârsitul întregului volum. Gheorghe I. Simion greseste totodata prin notitele pe care le insereaza în unele locuri (vezi „Atentie catre cititori”) si care nu s-ar fi cuvenit într-o asemenea monografie. Multe comentarii s-ar putea face si în ceea ce priveste aspectul grafic al lucrarii. De multe ori textul este încadrat de ornamente ce ne aduc aminte de parfumul de altadata al cartilor dar care, din nefericire, acum sunt dispuse fara a asigura un echilibru vizual, pagina devenind supraîncarcata.
Dar sa revenim la aspectele pozitive care, cu siguranta, se regasesc într-un numar cu mult mai mare si care, de ce nu, fac din monografia în discutie o aparitie de culoare în rândul cartilor de acest gen. Tonul autorului este în unele parti de-a dreptul misionar (personal mi-a amintit în unele locuri de Ocatvian Goga) si se autoconstituie într-un imbold pentru generatiile care vin înspre a-si cunoaste adevaratele origini, un cadru identitar preluat dintr-o lume arhetipala. Exaltarea este de înteles tocmai tinând cont si de perspectiva subiectiva din care autorul a înteles sa îsi construiasca aceasta prezentare. Acum e momentul de a sublinia efortul deosebit, cercetarea continua a unor materiale dintre cele mai diverse si totodata importante, dispozitia altruista de care a dat dovada Gheorghe Simion de-a lungul studiului sau.
Dupa cum aflam de pe prima pagina, cartea are statutul unui document care se concretizeaza într-o rememorare a comorilor de frumusete, imaginilor, traditiilor si ale altor „comori nestiute”. Valea Casinului este prezentata detaliat sub aspect spatio-temporal, prin caracteristicile cadrului natural (asezare geografica, limite), aspecte inedite ce tin de clima, hidrografie, flora alaturi de fauna cât si bogatiile solului si ale subsolului (piatra de râu, petrol, sare, carbuni). Probabil cea mai importanta parte a lucrarii este cea privitoare la istoria zonei. Dupa constatarile profesorului Ioan Sandru se pare ca spatiul Vaii Casinului este locuit înca din paleolitic, Casinul fiind privit ulterior ca un „ipotetic sit religios dacic”. Cea mai veche asezare este cea de la Cuciur care dateaza din epoca bronzului. Autorul mizeaza pe ideea ca locuitorii acestor pamânturi sunt urmasii directi ai carpilor (populatie de origine dacica ce a locuit în sec. II-III în teritoriul estic carpatin). În dezvoltarea fireasca a zonei, importante sunt numele domnitorilor Alexandru, Stefan (ne sunt prezentate doua acte de împroprietarire) si Gheorghe Stefan. Ultimul dintre acestia ramâne din nefericire un „domnitor uitat” desi este ctitorul Manastirii Casin. I se face un amplu portret în care domnitorul este prezentat în fruntea unei miscari moldovene împotriva boierilor greci. Deosebite sunt paginile dedicate Razboiului de Independenta si celor doua mondiale, pagini care au drept motto „Sa ne cunoastem eroii !”
Cartea se continua cu o sectiune importanta dedicata dezvoltarii culturale, inclusiv a învatamântului. Sunt scoase în evidenta evenimentele deosebite si numele celor ce au contribuit la înfaptuirea lor. Interesante sunt constatarile referitoare la graiul locuitorilor, acolo unde Gheorghe Simion prezinta particularitatile fonetice, fonologice, morfosintactice, etc. Si din punct de vedere etnografic, Valea Casinului este deosebita prin gospodariile taranesti, mestesugurile, portul popular, obiceiurile ori monumentele de arta si arhitectura. Volumul se continua cu aspecte demografice legate de viata economica, viata religioasa si organizarea administrativ-teritoriala.
Toate cele prezentate de autor îsi gasesc dovada si prin atentia de care s-a bucurat Casinul în literatura româna. Nu uitam rândurile scrise de Miron Costin, Ion Neculce, Papadopol-Calimach Alexandru (o ampla descriere despre Gheorghe Stefan), Cronica anonima turca Vaklai-i Eflak, Alexandru Vlahuta, Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, Constantin Gane, etc.
În ciuda celor spuse la început, edificiul pe care l-a construit Gh. Simion e o reusita prin bogatia informatiilor, în special prin trimiterile pe care autorul le face la alte documente. E si o „carte a locului” dar si o aparitie care ar trebui sa intereseze la nivel national.
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s