Glasul roţilor de tren… şi politichia literaturii contemporane

Glasul roţilor de tren… şi politichia literaturii contemporane
Mărturisesc că am ales titlul de faţă chiar la sfârşitul unei vizionări de excepţie a binecunoscutului spectacol „Take, Ianke şi Cadîr” de Victor Ion Popa.
Că suntem încă la porţile Occidentului asta e clar pentru oricine îşi pune problema securităţii sale în propria ţară. Personal, să-mi fie cu iertare, nu am acest sentiment şi risc să îmi pierd orice urmă de optimism cât timp gafele care se fac în jurul meu nu sunt acceptate şi asumate ci mai mult, atentează la un bun simţ ce nu ar fi trebuit stipulat în manuale special tipărite. Căci la urma urmelor, dacă nu ştim legea, atunci fi-vom judecaţi în funcţie de alegerea făcută. Dar mult mai e până la lumea de dincolo… Fireşte, nu este textul acesta unul vitriolant iar rândurile de faţă nu trebuie privite ca semn al desconsiderării faţă de celălalt dar după reţeta asta, personal, mă simt o copie, desigur, infidelă, a lui Octavian Paler. Sunt oameni stimabili în ţara asta care arată mitocănia cu degetul; o pun la zid; sunt expliciţi ! Rezultatele ? Sunt, din păcate, cele scontate ! Adică nule ! Între Orient şi Occident, încă ne mai permitem mofturile unor inadaptaţi de sorginte superioară. Dacă stau să mă gândesc, câteodată am credinţa că nu am putea aparţine nici Occidentului dar nici Orientului. Nu am fost şi sper să nu fiu un optimist incurabil atras ab initio de magia siglei UE dar nici nu pot să mă abţin să greşesc la rându-mi atunci când mai scap în gând câte o înjurătură la „veleitarismele” ce sufocă mica doză a bunului simt ce ne-a mai rămas. Pe de altă parte ţin morţis să fiu corect înţeles: mă simt european până la ultimul fir din cap. Poate părea paradoxal dar, la baza frustrării pe care desigur, aţi reţinut-o, stă cu siguranţă lipsa celui mai important aspect al unei persoane angrenate în viaţa cetăţii: sentimentul insecurităţii.
Din fericire, neputând din pricina vârstei să fiu acuzat de nostalgii desuete faţă de regimul ceauşist, nu  îmi rămâne decât să îmi construiesc treptat propria-mi cazemată, amintind de ceea ce a fost odată. Până nu de curând (aş spune ’90 şi ceva), literatura juca rolul (ca şi în epoca ceauşistă) unui spaţiu primitor şi ceea ce era mai fericit, a unui spaţiu de siguranţă. Şi uite aşa, mai de voie, mai de nevoie m-am urcat în acest tren care, deşi mergea în ritmul personalului, părea să fie cel mai sigur „mijloc de transport”. Păcat e că până la urmă, în cei peste zece ani de vise, personalul a rămas acelaşi, mizeria a rămas la ea acasă, biletele sunt mai mult virtuale, mica excursie prin viaţă şi literatură petrecându-se la bunul plac al unei infrastructuri ce semnalează aproape în permanenţă culoarea roşie. „Instituţia” (a nu se citi CFR) e condusă tot de ai lor… Celor care controlează vieţile fictive ale personajelor le convine acest şir de navetişti care scuipă pe geam, mănâncă seminţe, îşi admiră organele genitale şi fac apologie mizeriei. Şi iarăşi ajung la problema propriei insecurităţi. Caut şi acum răspunsuri ! De ce trebuie să zâmbesc neapărat chiar dacă am făcut corect ceea ce trebuia să fac ? De ce trebuie să fiu la modă neapărat cu versul care sparge capete, cu rândul care acuză (deşi cam asta fac şi eu acum !) şi cu zecile de păreri ori de concursuri şi premii cosmetizate ? Şi uite aşa, glasul roţilor de tren îmi provoacă un delir incontrolabil din care, câteodată, spre norocul meu, mai deraiez !  Ce mă fac însă cu sentimentul de insecuritate pe care îl trăiesc real ? Să fie vreo frustrare ? Asigur că nu ! Dacă vreţi, facem şi sondaje: literatura, încotro ?
Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s