Iancu Grama – „lespedea de devon”

Iancu Grama – „lespedea de devon”

Ei bine, un autor pe care aveam convingerea că îl cunosc, un discurs faţă de care m-am apropiat oarecum într-o ordine nefirească. Cu ceva timp în urmă, aş fi afirmat fără strângere de inimă că mi-a plăcut Iancu Grama în primul rând prin „Noctalia”. Dar, iată-mă acum, în situaţia oarecum paradoxală de a-mi scoate la iveală temerile pe care le resimt odată cu lectura ultimului volum de versuri, „lespedea de devon”, apărut la Editura Studion. Am scris paradoxală deoarece în aproximativ măsuri egale, Iancu Grama rămâne în continuare un ermetic ce îşi dozează fericit excesele de exerciţii intelectuale dar şi un explorator al unor sensuri noi.
Deşi nu stă în maniera proprie de a-mi construi „pledoaria” pentru o carte de versuri într-acest chip, voi începe să enumăr câteva din impresiile avute în urma lecturii volumului de faţă, începând anacronic cu… concluziile. Reîntorcându-mă la acele sensuri noi deja invocate, atrag atenţia că asistăm la o geometrizare de fond a propriei existenţe, în sensul în care cunoaşterea îşi poate materializa interesul doar în faţa propriei exactităţi. Deşi câmpul poetic pare firesc suprimat, abia de acum Iancu Grama ne oferă o surpriză uluitoare: trăirea adevărată în spaţiul unui lirism mascat reclamă în poezia sa o pocăinţă asumată frenetic. Nu asistăm la scindarea eului ci pur si simplu la dispariţia totală a acestuia din planul tridimensionalităţii către un estetism thanatic. Câmpurile semantice la Iancu Grama nu lasă locuri libere tocmai pentru faptul că fiecare punct al matricei sale este susceptibil de a îndeplini o funcţie aparte, la care nu  poate renunţa. Multă lume a căutat în formă, a căutat cezuri la care, sunt convins, poetul în veci nu s-a gandit. Poezia sa este practic o ultimă încercare de reformulare a unei poziţii inflexibile în faţa tainelor universului !
Antinomiile create nu funcţionează precum în romantism şi nici nu recurg la „principiul contrariilor” ci se zbat pentru „a cesiona” un spaţiu aflat în continuă semnificare. Departele nu conjugă realitatea aproapelui aşa cum viaţa nu lichefiază moartea. Poezia lui Iancu Grama nu mai este un joc posibil ci este urmarea tuturor jocurilor ce au fost cândva rânduite sau îngăduite. Inflexibilitatea pe care o dezvăluiam nu e o soluţie ci mai degrabă o constatare în tonuri reci. Poetul nu poetizează ci transcrie un invers al poeziei. Este din acest punct de vedere cel dintâi ori cel de pe urmă. La nivel stilistic, metafora conduce către parabolă în timp ce la alt nivel observăm o dispariţie aproape totală a adjectivului, situaţie ce conduce nu către nuanţarea unor realităţi concrete ci dimpotrivă, la o reorganizare a universului investigat. Singurul care pune probleme pare a fi nivelul lexical. El este cel care parcă nu îşi găseşte soluţiile optime de a ieşi din eventuala criză. Nefiind nici pe departe o poezie de stare, ci dimpotrivă, o poezie ce mizează în profunzime pe realitatea ideii, e necesară o rescornire o Logosului, ceea ce în bună măsură poetului îi reuşeşte.
Înspre sfârşit, rămâi cu certitudinea că te-ai luat la trântă cu tarele universului şi că ai îndeplinit pentru câteva clipe rolul lui Atlas. Această echivalare autor – cititor, oarecum de la sine înţeleasă, provine din tonul lapidar şi precizia prin care autorul îşi permite să-şi realizeze inciziile.
„Lespedea din devon” – cât de pretenţios, cât de barochist… De altfel, deşi despărţit total de ingratitudinile barocului, discursul poetic nu are cum să nu fie ostentativ şi în acelaşi timp preţios. Preţios prin vocabular, preţios prin sobrietate, preţios chiar prin turnirul pe care îl presupune. Ce câştigă Iancu Grama prin toate acestea ? Poate şansa de a vorbi „în sonuri sumbre” dar în acelaşi timp de a nu se transforma într-un bacovian deşi, atunci când citeşti „pagini vechi”, cu greu te poţi retrage: „unui om strâmgându-şi suferinţa îi sunt date alte grinzi / şi alte lespezi // ca într-o altă intrare îi sunt de împrumut veştile cu depărtarea / prinsă în piept // unui singur pelerin îi arăt paragrafe o atât de comodă ieşire / printre întârziere şi uitare ca un fapt care caută înlăturarea // acelaşi schimb de pagini vechi şi-i neliniştea care iese / dintr-o altă zi cu un ultim sacrificiu”. Nebuna viaţă rămâne o „străbatere” în care tăcerea nu mai poate juca decât rolul unui exemplu contorsionat, devenit între timp banal. Logosul adevărat nu se poate desfăşura în prezenţa unui limbaj tocit ci ar trebui să survină „ultimei abstractizări”, formată din suma tuturor cuvintelor.
Cu presentimentul că acesta este ultimul volum în această cheie a poetului, îi consider discursul ca fiind unul extrem de puternic, asumat, unic,  şi care mizează pe formele unei realcătuiri (chiar târzii) sub semnele unei pseudo –autoneantizări, cu dispunerea fizică mereu înspre margine, rămânând posibilităţi pentru definirea permanentă a unei existenţe măcinate de sâmburele devenirii dintâi: „starea de ezitare calcă pe urmele lor // motivăm prin rătăcire şi lipsă de timp / de-aceeaşi vârstă cu-nţelepciunea sunt toate pierderile / şi-adusul pe după umbră sau cei ce vor înlocui distanţele cu măsluiri // un om îşi calcă propria umbră şi-şi adevereşte sieşi / începutul strigării precum roaderea unei dimineţi / şi neliniştile fierb înăuntru // e un adăpost din care vor izvorî încă înşelări / pentru uitare lasă bătrâna vreascuri şi câteva rădăcini” („un om îşi calcă propria umbră”); „ieşire să-şi înnoade numele şi cele două cuvinte convertite // avea epiderma lăsată în jos îşi considera mai mult lungul uitării / şi retragerea pe zece punţi // erau predestinarea prefacerea din piatră într-un fundal / crenelat se vedeau vechile arcuiri // «sohodol !…» a strigat cineva din şirul vinovaţilor / şi uitarea şi-a întors faţa către ardere / şi potrivirea a trecut de partea interogărilor” („retragerea pe zece punţi”).
Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s