Ion Coja – „Protocoalele Kogaionului”

Ion Coja – „Protocoalele Kogaionului”
Hotărât lucru, ţinând cont de modul în care este percepută realitatea Holocaustului cel puţin pe teritoriul României, cartea profesorului Ion Coja tinde să facă o contra-demonstraţie, apelând la logica bunului simţ precum şi la documente adiacente care sunt în parte menţionate sau chiar transcrise, cu scopul explicit declarat de a servi în demonstraţia care se naşte undeva în subsidiarul textului. Trecând însă propriu-zis la mesajul cărţii, l-aş putea declara drept unul militant, un mesaj ce este construit (se pare că pe bună dreptate !) pe baza unor întrebări retorice, ori a unor structuri exclamative menite să surprindă tonul ultimativ pe care mizează autorul. Deşi lasă impresia că personal nu face decât munca unui compilator, Ion Coja consemnează teze şi ipoteze adesea deja autentificate, cu scopul de a prezenta în spiritul unei altfel de „corectitudini politico-istorice” spiritul în care trebuie cu adevărat înţeles şi evaluat Contenciosul Româno-Evreiesc sau aşa numitul Holocaust din România. E clar, mesajul textelor se situează în contra direcţiilor de până acum ale definirii şi prezentării Holocaustului din România.
Fără să pice în exprimări patetice de care aşa zisa literatură naţionalistă este sătulă, profesorul Ion Coja face totuşi apel la acele date definitorii pentru neamul românesc şi la acele realităţi ce au fost pe nedrept ocolite până în prezent. Nefiind neapărat un discurs de dreapta, cartea domniei sale prezintă câteva din problemele generate de întrebările fireşti ce ar fi trebuit adresate autorităţilor, în momentul când au acceptat cu seninătate teza „holocaustului românesc”. Nu ştiu dacă să-l încadrez pe Ion Coja în linia perspectivei istoriei revizioniste dar cu siguranţă, lectura cărţii mi-a prilejuit multe semne de mirare şi personal m-a convins pentru încă o dată că multe sunt problemele care ar fi trebuit să aibă parte de o dezbatere vie în cadrul societăţii, fără documente ascunse sau poziţii de servitute faţă de interesele străine. Meritul lui Ion Coja este acela că până la urmă nu acuză şi nu refuză ab initio nicio posibilitate dar nici nu rămâne în postura celui care primeşte informaţiile fără să îşi rezerve dreptul de a le cerceta. Iar în urma acestor cercetări, Ion Coja nu acceptă realitatea Holocaustului pe tărâmul României ci dimpotrivă, aduce în prim plan o serie întreagă de documente din care rezultă sprijinul pe care regimul lui Antonescu l-a acordat continuu şi necondiţionat poporului evreu. Plusând, una dintre ipotezele tulburătoare aruncate în discuţie, este şi aceea legată de posibila complicitate a evreilor ce se bucurau de funcţii de conducere. Sunt atinse probleme extrem de sensibile care nu cred că au mai făcut vreodată obiectul unei cercetări inteligent articulate pe tărâmul României. Unele dintre titlurile capitolelor sunt de-a dreptul elocvente: „Holocaustul – între mitologie şi rigoarea juridică”, „Evrei vinovaţi de Holocaust ?”, „Participarea evreilor la Holocaustul roşu”, „Holocaustul pune sub acuzare întreaga omenire”, „Avem dreptul la întreg adevărul despre Holocaust”, etc. Apropos de acest drept amintit, Ion Coja nu înţelege de ce o serie întreagă de documente fie nu sunt lăsate la dispoziţia istoricilor, fie au fost probabil distruse în scopuri uşor de înţeles.
Dincolo de modul argumentativ pe care şi-l asumă, Ion Coja este de urmărit şi în rigoarea cu care înţelege „să se facă auzit”. Deşi nu refuză realitatea structurilor europene, se autodeclară un euro-sceptic în căutarea adevărului. Nu are acum rost să prezint cărţile la care face trimitere ori numele unor istorici care îi sprijină „de la distanţă” demersul de aflare a întregului adevăr.
În propria-i viziune, chestiunea cea mai arzătoare este legată de realitatea unui proiect mai larg, pe care o anumită parte din evrei îl conduc până către contemporaneitate: „Proiectul Israel în România”. Ion Coja pleacă de la alocuţiunea lui Vasile Alecsandri care declara în Senatul României că „evreii urmăresc «să devină proprietari ai pământului acestui popor, iar din vechii stăpâni ai României să facă nişte sclavi», urmăresc «a se substitui locuitorilor acestei ţări pentru a face din întreaga ţară o proprietate israelită»”. („Proiectul Israel în Romania” în „Protocoalele Kogaionului”, pagina 31, Editura Ţara Noastră, Bucureşti, 2004).
Fireşte, multe din cele aduse în discuţie de profesorul Ion Coja par să facă parte mai degrabă din domeniul ficţiunii pure dar cred că lectura acestei cărţi este obligatorie pentru toţi cei care vor să cunoască realitatea Holocaustului. Deoarece se instituie cu adevărat într-o problemă delicată, cred că mai mulţi istorici români ar trebui să se oprească sub forma unor dezbateri publice asupra problemei Holocaustului din România şi să caute să certifice feţele adevărului. Prin urmare, chiar dacă este unul greşit, exerciţiul pe care îl întreprinde Ion Coja, ar trebui să aibă un merit cu adevărat important: acela de a invita la dialog o bună parte a celor ce ar putea să arbitreze cu păreri avizate chestiunea realităţii precum şi dimensiunea Holocaustului din România.
Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s