Liliana Cioroianu – Vlad Sorianu (Sporici). Biobibliografie

Liliana Cioroianu – Vlad Sorianu (Sporici). Biobibliografie
Dincolo de mesele rotunde ce isi cunosc la nesfarsit aceeasi co-meseni (scuze !), mai exista în cultura si gesturi nobile, reprezentate prin carti de o importantta extraordinara care ramân câteodata în anonimat. Si sa o spun pe cea dreapta – cine mai are astazi timpul necesar de a rasfoi o monografie ? Probabil câtiva elevi, studenti, doctoranzi nemultumiti ei însisi de gratuitatea efortului depus. Cine mai are rabdarea unor definitii înr – o lume a vesnicei “ contrareforme” ? Retorismul întrebarilor marturiseste pe undeva micimea sau daca vreti sa evitam cuvintele dure, hai sa insinuam “starea de gra t ie” ori de autosuficienta pe care o resimtim. Cât despre aparitia unei biobibliografii, chiar ce rost ar mai avea sa discutam ?
Si totusi… neadopt ând vreo postur a histrionica de moment, revin si în paginile revistei cu aceleasi obsesii ce îmi strivesc mecanismele de întelegere specifice lumii în care traim. La o eventuala analiza, ma veti acuza fie de falsa modestie, fie de oportunism sau poate ca de … “b atrânete ” ! Ma încapatânez sa semnalez si carti ce de obicei isi gasesc cu greu loc în paginile revistelor culturale.
Este vorba de volumul Lilianei Cioroianu “Vlad Sorianu (Vasile Sporici). Biobibliografie”, volum care de altfel vine sa întregeasca efortul sustinut al mai multor persoane din cadrul Bibliotecii Judetene Bacau ce au mai realizat asemenea biobibliografii. În paranteza fie spus, nu se poate trece sub tacere monumentala bibliografie dedicata revistei “Ateneu” la 40 de ani de catre Marilena Donea asupra careia voi reveni cu un material mai larg. Întorcându – ma la volumul în discutie, Editura Studion este cea care gireaza gestul nobil pe care îl face Liliana Cioroianu. Profesionalismul autoarei reîntregeste în paginile cartii portretul, destinul cât si referinte despre materialele publicate de – a lungul vremii de Vlad Sorianu. Demersul autoarei este pe deplin consolidat de argumentul adus de profesorul universitar Al. Husar în prefata volumului. Domnia sa atragea atentia atât asupra finetii intelectualului cât si asupra unui destin curios, cu nazuri . Vlad Sorianu apare încadrat de preocupari diverse ce au drept punct de plecare domeniul geneticii si se dezvolta mai apoi catre studiul formelor culturale. Concluzia din subsidiar pe care mizeaza Al. Husar este certitudinea unui om de tip renascentist într – un mediu prea adesea ostil valorii.
De altfel, consultând cele scrise de sau despre Vald Sorianu ai sentimentul ca e o arhiva ce a fost consolidata în urma unei duble existente. Critica de întâmpinare se regaseste alaturi de critica criticii ori de consideratii de sorginte filosofica. Liricul, dramaticul, epicul sunt domenii pentru paginile de critica ce exprima judecati de valoare bine conturate si mai mereu argumentate. Cel mai important, toate acestea nu se amesteca aleatoriu, ci dimpotriva, platesc tribut omului de stiinta presupunându – se reciproc, dând consistenta unei viziuni de ansamblu asupra destinului literaturii si chiar al culturii. Organicitatea operei lui Vlad Sorianu îi recomanda fiecare scriere drept un moment definitoriu de reflectie. Si iata de ce sublimam nobletea gestului : pentru ca însusi autorul recenziei pica în capcana de a uita cartea alaturi de autoarea ei si de a tinde sa se apropie exclusiv de carturarul Vlad Sorianu.
Alaturi de prefata deja amintita se afla un interviu din 2002 consemnat de Viorel Savin, interviu care stabileste cu claritate “punctele de foc” ale unui destin aparte. Raspunsurile oferite de Vlad Sorianu intereseaza atât istoria literaturii cât mai ales o istorie a mentalitatilor, a felului adesea caraghios ori si mai grav, grotesc, în care intelectualii erau luati la purificat ce câtiva zanatici orgoliosi. Intervievatul nu ocoleste nici un raspuns, ci mai mult, acolo unde probabil ca nuantarile ar fi rezolvat situatii delicate, el rosteste clar si raspicat numele celor vinovati.
Cartea continua cu câteva repere biografice, apoi prezinta efectiv titlurile scrierilor autorului organizate eficient cu scopul unei cât mai facile consultari. Astfel, avem un mare capitol – “Opera” – împartit în patru subdiviziuni : I. Volume publicate; II. Volume traduse; III. Prefe te, postfete, capitole si pagini de volum ; IV. Articole î n publica t ii periodice (grupate la rândul lor în 1. Cultur a ; 2. Arta ; 3. Critic a si istorie literara ; 4. Literatur a universala ; 5. Stiinta ; 6. Anchete, dezbateri, colocvii, mese rotunde; 8. R aspunsuri la interviuri).
Liliana Cioroianu adauga la toate acestea si un indice de nume, o lista a periodicelor consultate cât si o cronica ilustrata ce -l surprinde pe Vlad Sorianu alaturi de cei dragi – fie alaturi de familia proprie fie alaturi de familia “Ateneului” ori alti prieteni într – ale schimbului de idei. Conteaza deosebit în volumul de fata pâna si nota asupra editiei care se transforma mai mult într – un cuvânt de multumire al autoarei adresat celor care au sustinut – o în acest proiect.
În final, o carte utila, o carte ghid, marturia verticalitatii unui destin, un dosar de existenta culturala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s