Marilena Donea – “G. Bălăiţă. Biobibliografie”

Marilena Donea – “G. Bălăiţă. Biobibliografie”
Ieşită nu de mult timp în condiţii excelente la Editura Corgal Press, biobibliografia dedicată lui George Bălăiţă este încă o dovadă că în spaţiul cultural românesc se petrec lucruri de certă valoare, identificabile, pentru cei neîncrezători, chiar şi în spaţiul provinciei. Autoarea volumului, Marilena Donea, nu mai are nevoie de nicio prezentare; cărţile pe care le semnează sunt cunoscute publicului care ştie că literatura presupune în primul rând seriozitate. Fireşte, nu e genul de public care se simte în largul său într-o bibliotecă, ci doar pe lângă rafturile librăriilor, de unde saltă „ultima rădulească” sau vreun ghid de modă cu multe pagini colorate… Dar, revenind la lucrurile serioase, Marilena Donea întreprinde aproape imposibilul. Prin biobibliografiile sale, dovedeşte că are răbdarea ca şi în 2008 să înţeleagă rosturile unui cărturar. Reuşitele de care ne-am bucurat  nu sunt doar nişte simple exerciţii formale. Pentru cei care cunosc „lucrul cu cartea”‚ este evident sacrificiul pe termen lung. De altfel, ceea ce este în primul rând de apreciat, este faptul că autoarea este interesată de cultura Bacăului. Alături de alte biobibliografii pe care le-a făptuit, să nu uităm că îi datorăm biobiblografiile George Bacovia şi Ateneu, reprezentând fiecare un simbol pentru literatura secolului XX în urbea noastră. De altfel, încă din prefaţă, întâlnim această idee, formulată explicit: „Dacă în prima jumătate a secolului XX istoria literară şi culturală a Bacăului este marcată de opera şi personalitatea lui George Bacovia, nu e nici o îndoială că pentru cea de a doua jumătate, emblematică pentru cultura locului, va fi socotită revista Ateneu şi scriitorii grupaţi în jurul ei, cunoscuţi şi sub genericul «Gruparea literară Ateneu»”.
Mergând pe această idee, numele lui George Bălăiţă este fără doar şi poate strâns legat de revista Ateneu, loc unde, pentru o vreme de aur, ocupă postul de redactor.
Volumul pe care îl avem în atenţie propune, ca şi în cazul celorlalte biobibliografii, o prefaţă bogată care conţine şi elemente ce ţin de inedit, un întreg capitol iconografic de-a lungul căruia putem descoperi fotografii surprinzătoare ori facsimile, ilustraţii. Dar să nu uităm şi utilul indice de nume ! Despre referinte, desigur, nu se poate spune mai mult decât că sunt… complete.
Intrând efectiv în structura cărţii, dincolo de un prim mic capitol intitulat fără pretenţii „Cronologie”, Marilena Donea  prezintă referinţele în acelaşi mod extrem de ordonat cu care ne-a obişnuit. În cazul operei, vom întâlni următoarele subdiviziuni: „Volume publicate în limba română”, „Traduse în alte limbi”, „În antologii”, „Coautor, prefaţator, postfaţator, traducător, alcătuitor de ediţii”, „Răspunsuri la interviuri, anchete, dezbateri, colocvii”, „Interviuri, anchete realizate”, „Poezie în publicaţii periodice”, „Proză în publicaţii periodice”, „Articole de istorie, teorie şi critică literară: note, recenzii, comentarii”, „Despre carte. Edituri. Publicaţii periodice. Viaţa literară”, „Alte scrieri”.
Referinţele critice sunt şi ele grupate: „În volume”, „Alte studii”, „În dicţionare literare, alte bibliografii”, „În lucrări de istorie literară”, „Recenzii, note, comentarii asupra operei în publicaţii periodice”, „Prefeţe, postfeţe la volumele lui George Bălăiţă”, „Articole în publicaţii periodice”.
Se ştie, George Bălăiţă va fi părăsit Bacăul în 1979, pentru postul de secretar al Uniunii Scriitorilor, apoi pentru postul de director al Editurii „Cartea Românească”, după dispariţia nedorită a lui Marin Preda. Iată-l însă reîntors în chip livresc în spaţiul Bacăului, odată cu acest volum care va constitui, sunt convins, cartea de început pentru viitoare monografii dedicate scriitorului. Îmi permit să consider acest volum o recunoaştere a ceea ce reprezintă „marca Bălăiţă”, având totodată certa convingere că un asemenea gest nu ar fi putut apărea din partea Bucureştiului înspre care, undeva în tinereţe, scriitorul ar fi avut nerăbdarea să se îndrepte, aşa cum singur lasă să se întrevadă din scurtul fragment al unui interviu.
Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s