Nicolae Motoc – “Ochiul lui Orfeu”

Nicolae Motoc – “Ochiul lui Orfeu”
Iată-mă într-o ipostază nu tocmai convenabilă ! Nefiind îndrăgostit de poezia lui Nicolae Motoc, înţeleg totuşi să scriu despre aceasta, scoţând (după pricepere) în evidenţă acele exotisme ce fac legea unui spaţiu straniu pentru poezia noastră. Ce-i drept, incontestabil este faptul că poetul în cauză propune un lirism de o factură aparte. Dacă acceptăm faptul că versul poate retuşa o lume în gând imaginată, atunci tot ceea ce se “întâmplă” în poezia lui Nicolae Motoc este subsumat spaţiului marin. Din punct de vedere semantic, cuvintele nu te lasă să păşeşti dincolo de intenţiile poetului. Şi poate că acesta e şi cel mai important merit al celui despre care vorbim. Poezia e semn al fortificării propriului spirit. În măsura în care alegi să intri în această lume, te vei descoperi într-un spaţiu de sorginte inchizitorială.
Primelor aspecte pe care le-am înfăţişat le corespunde volumul apărut în anul 2006 la Ex Ponto, intitulat “ochiul lui orfeu”. Pe coperta a patra, Alex Ştefănescu mărturiseşte la rându-i că „În creaţia lui Nicolae Motoc se remarcă o sistematică şi ingenioasă asimilare a elementelor decorului marin în recuzită lirică. Nu e vorba de simplul decorativism, ci de configurarea unui nou spaţiu poetic, insolit în poezia românească”. E drept, la nivel lexical sunt multe cuvinte, sintagme, structuri, neutilizate de vreun alt poet. Ele au fost lăsate în afara înţelesurilor poetice deoarece abrutizează contextual. Dacă aceste „bijuterii exotice”, cum le numea Alex. Ştefănescu, au rolul de a da măsura corectă pentru un alt tip de poezie, atunci Nicolae Motoc va fi fără doar şi poate în câţiva ani un nume cu mult mai căutat. Desigur, mi s-ar putea reproşa tocmai această lipsă de curaj, de a valida sau a invalida discursul domniei sale. Extrem de interesant este faptul că poezia nu este una artificioasă în sensul peiorativ al cuvântului. Poetul reuşeşte poate ceea ce este mai greu. Deşi plecând dinspre o „poezie de stare”, versul are rapiditatea de a-şi găsi cu justeţe şi promptitudine maximă stadii labirintice. E o poezie care vine dinspre elementele arhaicului şi care poposeşte doar o secundă pe timpanul unei lumi ce s-a dezvăţat să imite fericirea. „ochiul lui Orfeu” surprinde în infinitezimal toate discrepanţele unui univers ce nu se înţelege. Deşi poate pot părea plictisitor ori vag redundant, să ne reamintim că fiul regelui trac, originar din regiunea munţilor Rodopi, a fost asemenea lui Tamiras şi Heracles instruit de fratele său Linos în arta cântului, dobândind în ea o inegalabilă măiestrie. Muzica lui fermeca orice fiinţă, chiar şi stâncile fiind clintite din loc de cântul lui. Nu este deci de mirare că Orfeu e de mare ajutor argonauţilor, la a căror expediţie participă, domolind marea furtunoasă datorită puterii de a stăpâni prin arta lui elementele naturii. În versiunile mai vechi, Orfeu este recrutat de argonauţi pentru a acoperi ademenirile sirenelor cu propriul său cânt. După despărţirea de “ortacii” lui Iason, cântăreţul s-a îndrăgostit de nimfa Euridice, dar fericirea sa alături de aceasta e de scurtă durată. Ea moare din pricina unui şarpe veninos. Orfeu o plânge îndelung şi, nesuportând despărţirea, coboară în infern să o caute. Cântând, reuşi să înmărmurească întregul Tartar şi să-l înduplece chiar pe zeul Hades să-i dea iubita înapoi. Totuşi, din pricina destinului potrivnic, Orfeu va fi nevoit să accepte dispariţia fiinţei iubite. Singur şi îndurerat pentru tot restul vieţii, Orfeu îşi găseşte pe meleagurile natale sfârşitul, fiind sfâşiat în bucăţi de menade, preotesele trace ale lui Dionis. Aceasta e povestea. Toate acestea sunt de fapt o frântură de mit.
Meritul lui Nicolae Motoc este acela al reconvertirii înţelesurilor mitice. Dincolo de simboluri se află cotidianul. Pentru o clipă, în cadrul acestuia, oarecum cu un ton sapienţial, poetul reuşeşte delimitări poetice de mare expresivitate: am putea intitula câteva din poemele sale “despre ură”, “despre echilibru”, “despre memorie”, etc. Toate acestea sunt percuţia unei priviri care stă în pragul de a… Mereu, actul contemplativ ia naştere pe faleză: “Ca orice reper esenţial dinaintea Ta faleza e fatalitatea / Care seduce şi refuză să fie sedusă Oglindă a eşecului / În spaţiul duratei”. Faleza e punctul ce declanşează un exerciţiu de o mnemotehnică suprarealistă. Ea figurează ca însăşi antiteza fiinţei: e până la urmă elementul ce împarte lumea. Admirabile sunt versurile din „cioburi dintr-o crestomaţie a falezei”, acolo unde avem definită iubirea ca ezitare. Desigur, sunt şi idei ori motive poetice des întâlnite: lumea ca vis ori ca memorie („privind prin insecta unui detaliu”), viaţa e fum („către o ignobilă religie a dorinţei”), etc. Eul liric îşi păstrează chipul străveziu, mitologic dar coboară pentru un „semiton” în banal. Aici, găseşte sentimente normale pe care le contrapunctează printr-un surprinzător textualism („Aici se adună din oglinzile urbei şi se rotesc / Fantasmele adolescentelor nebune de iubire / Iar cui le-ntâlneşte noaptea şi-i dau târcoale / Goale cu lentori de fum îi zic să îşi caute alt / Drum departe de orice ciutană care umblă / C-un lacăt şi-o cheie de aur agăţate de buric // Oraşul trăieşte în extaz un şir de echivalenţe provizorii…” („bucuria nu se poate agonisi”). Personal, am reţinut câteva din ipostazele surprinzătoare pe care mizează Nicolae Motoc. Poate că volumul ar trebui citit, de ce nu, începând cu „a sări peste dualitatea cuvintelor”. Aici,  „Eşecul este fireşte superior unui paradox în care visezi / Să îţi acorzi fără să ştii în ce scop o mai mare libertate / Agonisind linişte cu linişte – oricât de măruntă – ca-n final / Să ajungi victima fără libertate a unei nelinişti şi mai mari”.
Marius Manta
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s