Paisie Aghioritul – Mica filocalie – „Încă mai sunt sfinți”

„Încă mai sunt sfinți”

Deși aparent fără legătură cu prezentarea cărții ce va urma, îmi aduc aminte cu bucurie de mirarea unui copil de circa nouă-zece ani, care, aflat în proximitatea peșterii Sfintei Teodora de la Sihla, văzând o portiță ce se deschidea către “o altă lume”, a exclamat către mamă, cu o bucrie greu de surprins în cuvinte: „Uite, și aici trebuie să fie cineva. Încă mai sunt sfinți”. Printre altele, și acest întreit „schimb de informație duhovnicească” – copilul dornic să întâlnească Învățătura, mama, imateriala prezență a Bătrânălui călugăr – m-a determinat să fiu mai atent cu oamenii pe care îi întâlnesc în viață, încercând să înregistrez la aceștia mai întâi aspectele ce ne apropie, ceea ce avem în comun. În mod evident, a avea în comun nu implică nici pe departe ideea de proprietate. Nu e un lucru care să genereze ecuații ori sofisme de netrecut, după cum nu e nici apanajul unei societăți eminamente bolnave, care să își afirme existența în mod artificial. Bunul comun la care ar trebui să ne raportăm în mod nemijlocit este chiar Chipul Domnului, Chip spălat de sângele neputințelor și trădărilor noastre prin Bucuria Învierii.

Nu din trufașa dorință de a “arăta altfel” am apelat la micul episod ce mi-a rămas în memorie, ci având sentimentul că măcar uneori, vom avea inspirația “de a îngenunchia” la nivelul ochilor acelui copil, pentru care Lumea avea să își păstreze sensurile firești.

Da, mai sunt încă sfinți! Unii ne sunt contemporani, alții au trecut către bucuriile Domnului cu puțini ani în urmă, lăsând curată și vrednică învățătură pentru fiii oamenilor. Unul dintre aceștia, aproape intrat în legendă, a fost Paisie Aghioritul. Iubitorul de carte duhovnicească s-a bucurat încă de acum câțiva ani buni, când Editura Evanghelismos a editat câteva din volumele ce poartă amprenta Avvei. La ce bun atunci o nouă carte la finele anului 2009? În parte, „Mica filocalie” (Editura Egumenița) a Cuviosului Paisie Aghioritul are darul unei sinteze bine drămuite, o altfel de scară din dorința de a facilita urcușul credincioșilor. Formatul acesteia, grupajele tematice ale cuvintelor de învățătură, exprimările la granița cu aforismul, o recomandă drept un ghid în adevărata trăire ortodoxă, disponibil imediat la grele încercări. Voi transcrie acum câteva din întrebările retorice ale Ieromonahului Macarie, întrebări ce se regăsesc în Prologul cărții și care trimit parcă către un posibil viitor acatist: „Bătrânul grăia toate câte experia doar ca să ne ajute duhovnicește și să ne aducă lângă Hristos. Pentru că ce om întristat îl întâlnea și nu pleca înveselit? Cine venea, tânguindu-se, și nu-i alunga degrabă mâhnirea și întristarea? Cine venea mânios, și nu-i schimba mânia în liniște sufletească? Care sărac nu-l întâlnea cu inima abătută și nu lua mângâiere pentru sărăcia lui? Care om delăsător nu se întărea și nu devenea mai puternic în lupta lui? Care tânăr, atunci când venea lângă el și doar îi întâlnea privirea, nu se lepăda degrabă de plăceri și nu iubea neprihănirea? Cine venea lângă el cu ispite și gânduri rele și nu-și găsea odihna, sau nu-și afla mintea liniștită? Toate acestea veneau din revărsarea iubirii Bătrânului, care deseori nu reușea s-o ascundă sau s-o micșoreze”. Dar până la toate aceste dovezi ale prezenței Duhului, nu aveam cum să trecem peste figura din cetate a Bătrânului.

Având numele de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei din Asia Mică, în 1924. Ziua de 7 august avea să fie o zi cu totul deosebită, deoarece primește botezul prin intermediul Sfântului Arsenie Capadocianul, care a proorocit harismele profetice și chemarea duhovnicească a copilului. Încă din fragedă copilărie, Arsenie și-a arătat marea iubire față de Hristos și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Elementele biografice numără mai multe locuri în care călugărul își va duce osteneala trupească și împlinirile duhovnicești. Aflat la Sfântul Munte, chiar la Mănăstirea Esfigmenu, primește numele de Averchie odată cu rânduiala purtării rasei. La 3 martie 1957 duhovnicul său îi oferă Schima cea mică și-l numește Paisie. Deși numeroase sunt episoadele ce poartă semnificații pentru urcușul duhovnicesc al părintelui, voi menționa și faptul că din rațiuni duhovnicești înalte îl aflăm în 1962 la muntele Sinai, pentru ca în 1966 să se reîntoarcă în Athos, mai precis în Chilia Sfinților Arhangheli, de pe lângă Mănăstirea Ivir. Urmează Chilia Sfântului Ipatie, Mănăstirea Stavronichita și Mănăstirea Cutlumuș, locuri unde primește o mulțime de viziuni și descoperiri duhovnicești. La 12 iulie 1994 Paisie adoarme la Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul din Suroti, Tesalonic.

Întreaga viață demonstrează un interes viu către liniștea sufletească și trezvie. Avva Paisie nu a făcut niciodată cu adevărat pasul către izolarea totală. Chiar și în perioade dificile, cu o sănătate precară, s-a arătat mereu interesat de lupta aproapelui, sprijinindu-i pe cei care îi călcau pragul ca membrii aceleiași mari familii. Bunul comun era Biserica lui Hristos, unitatea întru Asemănarea de dobândit. Rostul vieții era acela de a “depozita” fapte bune. Armonizarea gândului cu fapta, echilibrul devin părți ale căutării frumosului în acord cu Divinitatea. Doar în treacăt, voi aduce aminte că termenul de „filocalie” (dat de Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie Teologul) a fost folosit drept titlu pentru o culegere a scrierilor lui Origen. Peste timp, în spațiul creștin, filocalia a desemnat în secolul al XVIII-lea, o colecţie de texte care se referă la viaţa contemplativă şi ascetică, scrise înainte de secolul al IX-lea de către mari Părinţi ai spiritualităţii ortodoxe răsăritene, colecție ce este adunată şi publicată de sfântul Nicodim Aghioritul (1749-1809) şi Macarie din Corint (1731-1805), la Veneţia, în 1872.

După cum am afirmat, în aceste vremuri ciudate, când părintele nu își mai recunoaște fiul, iar acesta se află într-o continuă aventură, “Mica filocalie” este îndreptarul cel mai nimerit pentru cei ce par a-și rata ținta. Cartea are o structură bipartită: prima parte cuprinde unsprezece capitole (Dumnezeu – lumea și omul, Viața de familie și creșterea copiilor, Încercările – bolile și necazurile, Viața duhovnicească și mărturisirea, Diavolul și păcatul, Lupta cu gândurile, Viața monahală, Rânduiala nașterii de prunci, Probleme actuale, Bizanțul revine, Rugăciunea cetelor cerești), cea de-a doua șlefuiește „mărgăritare duhovnicești”, întregul op suprimând nevoia unor surogate de tip best seller (coduri peste coduri ale bunelor maniere…).

Deși adevărurile afirmațiilor au caracter universal, Părintele dovedește că este ancorat în realitatea momentului, făcând referire când la astronauți, când la nefericita apariție pe plan mondial a unor supra-entități (ne)statale, când utilizând în doze potrivite umorul: „Nu vă minunați de cei care merg pe lună, astronauții, ci de cei care fug de viața lumească, și prin lupta lor jertfelnică se apropie de Dumnezeu și devin călători ai Raiului”; „Să luați aminte, să aflați cine sunt oamenii drepți și cinstiți și pe aceștia să-i votați. Astăzi avem multă nevoie nu de oameni deștepți, ci de oameni drepți și cinstiți”; „Cel care crede că poate să cunoască tainele lui Dumnezeu prin propria rațiune se aseamănă cu omul care vrea să vadă Raiul cu binoclul”.

Alte adevăruri cutremurătoare fac referire fie la destinul omenirii, fie argumentează afirmația unui alt mare Avva, Ilie Cleopa, conform căruia singura mare filozofie este cea a cimitirului: „Amintirea morții să fie cu tine și când dormi și când te scoli, ca și cum ai spune Rugăciunea lui Iisus. Nu vei avea în somn un ajutor mai special decât acesta”; „Unul dintre Părinți a zis că nu este cu putință să petrecem ziua de astăzi cu evlavie dacă n-o socotim ultima zi a vieții noastre”.

Am primit așadar sfat de la un „sfânt al zilelor noastre”; peste nu mult timp, sper ca bucuria copilului de la Sihla să nu fie adumbrită de cuvintele Avvei Paisie: „Diavolul are trei cozi: pentru cei săraci, comunismul, pentru cei credincioși, ecumenismul, iar pentru cei bogați, masoneria”.

Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s