Iris – Nationala de Rock a Romaniei

Nici nu stiu de ce nu am fost la Bucuresti. Parca era Polivalenta. Sau Sala Palatului. Am uitat desi nu aveam voie. Urmaream un concert Iris cu bani (prietenii stiu de ce!) de… oho, nici nu imi vine sa cred: in fata ochilor imi fluturau anii 90: mai precis 1988. Tin minte ca atunci am vazut Compact, Holograf dar tot Bacaul vuia ca vine Iris – clasa a saptea sau a opta. De mers, am mers – si la Compact, la Holograf la fel – dar asta numai sub forma unui ritual, avand incredere ca daca merg la cele doua, atunci inevitabil ar trebui sa vina si Iris. Dar nu a venit! Intre timp, unde au ajuns formatiile astea ce umpleau salile cu mii de oameni: oricat de mare-ar fi inima mea, mare cat inima mea, mare cat inima mea, eu tot nu as mai pune piciorul in sala unui spectacol Compact ori Holograf! Saracul Teo Peter, ce-o fi cu Tino Furtuna?
A, am inceput nefericit! De fapt, trebuia sa marturisesc: fan Iris din 1988. O juma de an in plus sau in minus. Primul LP Iris – cunoasteti, cel cu ochiul… era altceva, da, era altceva… O mica paranteza…
Sa ne intoarcem: nu am inteles niciodata de ce baietii astia au tot mers pe la zilele Bacaului, Tusnadului, Borsecului sau mai stiu eu unde… ah, sau pe la festivalul berii… o alta porcarie!
In fine, ideea e ca nu am fost niciodata pana acum la un performance Iris „acoperit”. Acum de fapt e un fel de-a zice caci fost-am miercuri, in Iasi… una, doua, trei zile dupa ala mare din Bucuresti: lansarea celor 12 porti! Un bun prieten mi-a zis simplu, dupa ce a ascultat albumul: „S-au popit si astia!” Corect! Sunt bucuros – chiar e bine ca s-au mai popit! Nici nu conteaza, nu imi doream sa fie in trend, nu imi place sa fiu in rand cu lumea dar nici sa ies in evidenta – e ok asa, usor, usor, pe langa… dar in acelasi timp normal… un mic paradox!
Si am vorbit din timp cu nenea Giugea (parca-asa!) de la TVR sa-mi tina loc sa vin de la Bacau si sa ma bucur! Si a fost ok – om de cuvant > am ajuns impreuna cu oana (wife), l-am intalnit pe Coop (oare asa se scrie?) – un prieten mai vechi. Intrat, platit asezat la masa celor de la TVR. Iata-ma si vedeta – cat de rapid – 2 ore sa parasesti Bacaul si ai si devenit vedeta! In fine, pana la inceputul concertului mi-am primit si cadoul de Craciun : una bucata boxset Integrala Iris plus ultimul album – destul de generos, mi s-a parut super ok. Apoi am fost 20 de secunde KO (de la box). Acum imi vine sa rad> va aduceti aminte de ala… oare a cui sa fie acest BMW?… Dar eu nu mi-s din Spania asa ca…
Se stie, odata cu primele acorduri iti zboara urechile – dar nu-i nimic. Au intrat baietii, au cantat, a fost un concert bun, de 2 ore. Putine „desincronizari”, sunet ca intr-un club, cele joase plecau peste tot in timp ce alea inalte se cam pierdeau printre „satelitii” aia. In fine, sa nu exagerez, s-a auzit onorabil. Dar si mai onorabili au fost ei! Nu si-au batut joc, au cantat: cat au putut, ce au putut – dupa un concert maraton de la Bucuresti, dupa ani de rock, dupa operatii, casatorii, betii, susoteli, deziluzii, sperante si tot asa!
Am fost la 1 metru de ei, au fost la un metru de mine! Nu am intins mana, caci oricat de tare s-ar fi popit nu au devenit preoti! Dar Iris ramane formatia de top! E multa melodie acum, un setlist de start onorabil, tinand cont si de faptul ca in fata lor erau mai multi pusti, tineri in plovere cu dungi (cu cate o bere-n fata) si multe, multe fete cu paltoane rosii, ciorapi fini, ruj mult, sclipici si mai mult si tot tacamul… De parca-ar fi fost Craciunul mai repede, nu Iris…
Serios, mi-a placut! Am sarit printre mese (ciudata Romanie!), am urlat, nu mi-am scos telefonul sa fac poze, nu am sarit in capul celor din fata / spatele meu! La Floare de iris am lacrimat, da, amintiri, asta e, nu mi-e frica, nici rusine – Iris ramane Iris: asa cum ii stiam din lp-uri, cd-uri, albume foto, relatari si chiar putin din seara zilei de miercuri, Iasi etc. Si pentru inca o data am fost mandru: ca-n tineretea mea am fost colegi de scena, ca am cantat cu Krisis la vreo ora inaintea celor de la Iris intr-un festival de rock de la Bacau. Ceva cu Live AID. In fine… Ce era sa uit…  Si atunci am inteles de ce nu am vrut sa fiu alaturi de Cristi la conferinta de presa desi fusesem invitat de organizatori: nu imi trebuia sa dau mana cu el asa cum am facut-o la Bucuresti cu Jeanu lor (adica nu ala de la Craiova ci cu ala de la Paris – Jean Michel Jarre) – Da, am fost coleg de scena cu Iris!
Intors la 2 noaptea in Bacau.
Raman cu nationala de rock a Romaniei!

Marius Manta

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s