Ioan Mușlea – „Lumea de-al doilea”

Ioan Mușlea – „Lumea de-al doilea”

 

Într-adevăr, conform unui rând aruncat într-o margine virtuală, Ioan Mușlea e genul unui scriitor old school, al unui spirit profund, interesat de problemele cu adevărat grave ale existenței. Și pentru că poezia sa nu se consumă neapărat în imediat, își descoperă resorturile de a capacita un interes pe termen lung, devenind astfel singura cale de a mai îngădui speranța captivă într-o lume decăzută.

Cred că nu voi greși prea mult de voi considera că, în general, debuturile târzii nu cunosc ratarea – a se consulta și de această dată structura solidă a volumului „În către pierdere”. Deși cu o formație la început mai apropiată de „științele exacte”, Ioan Mușlea îi va avea alături de-a lungul timpului, printre alții, pe sculptorul și poetul Gavril Ședran, scriitorul Dan Culcer, pictorul Dumitru Vonica. Mai mult, poate fi considerat un apropiat al mediilor culturale cel puțin transilvănene, cu apariții importante în presa culturală („Vatra”, „Apostrof”, „Steaua”). Alături de alte proiecte interesante, îl regăsim în postura de traducător pentru antologia „Vânt potrivit până la tare” ori al volumelor semnate Franz Hodjak, Richard Wagner. Nefiind tocmai aici și acum locul de a detalia prea mult pe această linie a divulgării unui drum în desfășurare, nu voi aminti decât în treacăt de activitatea din televiziune ori de apropierile față de muzica de bună calitate.

Materialul de față e prilejuit de apariția unei noi trepte de-a lungul evoluției sale lirice. Lumea celui de-al doilea volum de versuri, apărut în 2011 la „Eikon”, reînnoadă însă textura definitorie pentru „În către pierdere”. Întregul material i se descoperă cititorului sub forma unei confesiuni supusă în permanență registrului interogativ. Mai mult, acum „Lumea de-al doilea” va împlini totodată și în plan formal o manieră de interpoziționare între planul constatărilor raționale și îndepărtata lume a esențelor. Realul lui Ioan Mușlea ne este în permanență oferit prin intermediul majusculei, gândită ca un avertisment ultimativ, ca un strigăt „de peste firesc”. Poetul este conștient că nu mai aparține demult vulgului din cotidian, și, mai mult, ne mărturisește dinspre o alchimie în stare de a modela „faciesul umbrei”. Valorea discursului său este în permanență fixată de luciditatea unui spirit cu o misiune înaltă – „vai nouă cărora – să nu fi știut? / dintru’ început ni s-a menit / să întrupăm însăși rațiunea, / temeiul de a fi / într-o himeră // și frânt – cum trestia / așa ne-a fost dat – / sălășluim ferit / cât gândul înșine / rostindu-l / întru spaimă /surd” („fereală”). Ieșit în lume, cel ce îmblânzește fantasmele își rostește adevărurile către marginile Ființei – „nu-ți fie chip cioplit / nu-ți fă / dintru sinusoida lenesă / sensuală / multîmpletindu-se parșiv / între acanthe / și tigve prelungi / teșite / de bour // și nici / cu urme de ocru / fibula roasă, mâncată / nu te-amăgească / balanță’ închipuind / barbară / umbră aproape / potrivnică / nouă / ajungă-ți / carne fiind / din carnea arhitravei…” („margini”); poate puțin forțat, plătind tribut lui Nichita Stănescu, în absența iubirii luciditatea ne strânge de gât – „totul / nu încape îndoială / e locul e timpul să știi / cum nu numai textul / ci totul jur împrejur / e rodul unor / loc și prilej de / stranii’ înscenări // leoaică tânără / necruțătoare / luciditatea / ne strânge / de gât” („lunichita”), omul împlinindu-și pe mai departe destinul sub semnul lui Sisif  „rană sunt toate / uitare și nisip. / înfrângere // și nu-i sfârșit. / rămân în urmă vârste / și timpi îndepărtați // uităm, zidim din nou, / multpreadetimpuriu / și strângem // […] / adânc / se zbat în noi / smintite vremi / se’înstăpânesc / afurisite / vârstele” („urme de pași”). După cum lesne se poate întrevedea, condiția celui ales implică întâlnirea unui destin implacabil, așa cum reiese acesta din „prolog la ce?” ori din „liniile mâinii”.

Poate cel mai des avatar întâlnit de-a lungul volumului este cel al saltimbancului, al bufonului, de fapt al celui ce are, fie și pentru o clipă, cutezanța de a provoca polii realității: „cât saltimbancii – strâmb, / am învățat, suntem siliți să aruncăm o umbră / într-un / (și de a ta…) / anume spațiu: supus, îngust / de lipsă. // strâmt. // rară, lumina lui, murdară, / lumină’ întoarsă, / la care s-a umblat, / ne însoțește/scaldă /necontenit” („prolog la ce?”). Evident, poetul nu rămâne în turnul de fildeș, ci coboară în stradă, înregistrează evenimentele unei realități nicicând imaginată, fapt ce îi provoacă silă („de’andoaselea”). În „ademenindu-ne” (dar nu numai!) avem implicit o enumerare a ororilor politicului, în timp ce pentru încă o dată, în „cele de-a dreptul” ni se reamintește că dreptele căi trebuie să respecte atât coordonatele eticului cât mai ales pe cele ale spiritualității, fapt ce ne va face să asistăm pe alocuri la o poezie a practicilor vag oculte, intuind legături suprafirești cu elemente ale naturii ale căror întrupări ori semne conduc rațiunea ființei către lumea dintâi / din urmă a umbrelor („albii”). Un pseudo-ermetism de sorginte eretică am putea întâlni și într-unul din cei patru psalmi ai volumului, deși, în afara lui Dumnezeu, lumea va echivala cu un mausoleu: „de orișiunde-îl poți vedea. orașul e mort, / iar chipul scris, o parte înghițit de nisipuri, / a fost măsluit. de-aproape-ai să vezi cum îl acopăr – / fără de număr, toate slinoase amprente / de mâini mutilate, nestăvilită pecingine, iederă stranie / peste măsură, urme de-a valma ale preafericiților / de l-au atins. […] // o mască funerară acoperă azi, schimonosit, faciesul / de-adevărat al mumiei…” („mausoleu”).

Drept concluzie, voi prelua o parte din cuvintele Irinei Petraș, de pe a patra copertă a cărții: „Speranța luminează scurt un poem ori altul. Poetul «se potrivește umbrei», îi ține isonul, psalmodiază scrâșnit și tonic în-către-pierderea, chiar neputința. Anamorfoza cuvintelor răspunde anamorfozei Realului…”

 

Marius Manta

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s