Revista revistelor iulie 2011

Revista revistelor iulie 2011

 

Dacia literară

nr.97, iunie 2011

 

Alexandru Zub găsește calea potrivită de a pune în evidență importanța celor peste șapte decenii de existență a Institutului „A.D. Xenopol”, invitând totodată specialiștii la o analiză sistematică, în special a perioadei postdecembriste. Un foarte interesant demers ne propune Gheorghe Cliveti: pornind de la ideea conform căreia „de la ceva vreme” apele istoriografiei par să se fi despărțit de cele ale istoriei literare, vom avea câteva reflecții asupra scrierilor despre revoluția română de la 1848. Rămânem pe mai departe în zona istoriei, pentru a consemna recviemul dedicat unui mare istoric (Leonid Boicu) de către Dumitru Vitcu. Utilizând tehnici dinspre arta portretului, Dumitru Ivănescu e interesat de latura diplomatică a activității lui Vasile Alecsandri / Nicolae Mareș de cea a lui Lucian Blaga, fiecare consemnând câteva „participări active” la evenimentele vremii. Niculae Vrăsmaș ne facilitează întâlnirea cu unul dintre primii noștri poeți – Vasile Fabian-Bob-Reu, prezent în paginile revistei cu poemul „Moldova la anul 1821”, recuperat din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, Brașov, 1839, nr.13.

Revista ne bucură printr-un inedit Al. Husar, cât și prin redimensionarea corectă a unei figuri de o moralitate exemplară, cea a  Mitropolitului Silvestru (autor Nicolae Cârlan). Despre frumusețea morală a lui Benjamin Fondane ne vorbește Ion Beldeanu, ajungând intra-textual la convingerea că „existențialismul lui Benjamin Fondane nu este un discurs despre existență, ci o alunecare în mirare și revelație”.

Pentru a ilustra plusurile lirice, l-am ales pe Ștefan Ciobanu: „mergeam deseori pe linia de tren / plină de mărăcini / în căutare de șopârle // eram trei / o sfântă treime a copilăriei / cu pantalonii rupți // când ajungeam acasă / același chip de mamă mă întâmpina / ieșind parcă direct prin ușă // același miros de mâncare / proaspăt pregătită ca pentru un zeu // mă sprijineam cu mâna stângă de peretele din hol / pentru a mă descălța / mama îmi pipăia noua vânătaie / înflorită pe genunchi // și rămâneam așa / cu un picior în aer / așteptând cu înfrigurare / sărutul pe pata mov” („mov”).

 

Convorbiri literare

nr.6, iunie 2011

 

În primul rând, foarte bun suplimentul celor de la Convorbiri, reunind texte din lirica lui Filip Kollo. Apoi, obligatorii „glosele” axiologice ale lui Cassian Maria Spiridon despre „Căderea de la ceva spre nimic sau pierderea fondului în favoarea formei”. Oarecum legate de materialul abia amintit sunt notele Irinei Mavrodin despre cartea-ca-obiect, cu consistență deopotrivă la nivelul formei cât și conținutului, ori cartea-ca-semn înalt cultural, o poetică ordonatoare și supraordonatoare. Am citit-o cu plăcere pe Elvira Sorohan, aflată în căutarea unei melancolii creatoare în poezia lui Emil Botta, în timp ce Doina Uricariu nu găsește un titlu foarte fericit pentru considerente dinspre marginaliile filosofice ale aceluiași poet – „Simulacrul identității, realitatea alterităților”.

George Popa stabilește (cât și cum trebuie) legături între Eminescu și Kant, lămurind diferite aspecte interconectate în legătură cu „transcendalitatea ordonatoare”. Cronica literară ni-l propune pe Daniel Corbu, citit prin grila unui „postmodernism bun la toate” (Cristian Livescu). Adrian G. Romila ne prezintă „10 eseuri” (Sorin Lavric, Ed. „Humanitas”, 2010), demonstrând cum Sorin Lavric „a rămas același tesător de frumusețe frastică, același îndrăgostit de literaritatea formulărilor, pe care-l poți admira în scris și-n opinie chiar dacă, adesea, nu ești de acord cu el”. Peste alte câteva pagini – fără intro, se va înțelege: „Parafrazând o zicere privitoare la grecul din antichitate care plin de mândrie îi mulțumea zeului că l-a făcut om și nu animal, bărbat și nu femeie, grec iară nu barbar, și menținând ceva dintr-o presupusă misoginie a ei, îmi imaginez că aș putea spune: nemții sunt prin excelență un popor de bărbați. Se vede aceasta din trei fapte specific bărbătești, în care ei au excelat: au construit sisteme metafizice, au compus muzică simfonică, au purtat războaie și mai întotdeauna le-au pierdut. Iar a fi învins într-un război e o situație pe care nu o accepți decât dacă ești cu adevărat bărbat, fiindcă despre femei îmi imaginez că s-ar zbate fără sfârșit și nu ar admite în ruptul capului că au pierdut vreo luptă. Alta este situația cu bărbații, ei nu doar că se recunosc înfrânți dar condiția aceasta ingrată și-o proclamă adesea zgomotos. Este cazul specific al germanilor, care au fost învinși în cel de al doilea război mondial și apoi au perorat despre aceasta cu voluptate. Însă nu toți au sucombat în tragicomedia respectivei umilințe, pentru că au fost câțiva care, în vâltoarea evenimentelor, s-au îndârjit să-și apere ființa, demnitatea” (Ion Papuc).

 

Oglinda literară

nr.115, iulie 2011

 

De această dată, editorialul lui Gabriel Funica pare mai potolit: interesul față de neputințele realităților media nu se dezminte nici acum, când inventariază rapid eșecurile emisiunilor culturale. E drept, avem un Liiceanu – Pleșu, dar sub forma unui „meci” gustat de „breaslă” din ce în ce mai puțin, în rest… prea puțin! Personal – de parcă ar fi cineva interesat -, nu mai resimt acel fior dat de cuvântul bine-meșteșugit decât la apariția (recunosc, destul de ciudată!) lui Alex. Ștefănescu, a emisiunilor dedicate rezistenței, a „ceriului” lui Leșe. În rest, câteva concerte pe la „Cultural” și… cam atât… Vom ajunge să fim, printre alții, privitori doar ai unor canale precum Discovery, National Geographic etc. ori eventual să ne bucurăm alături de Jamie Oliver la descoperirea unor noi arome.

Consider drept inedite rândurile despre geniu ale lui C. Trandafir, cât și rememberul ieșit din tipare – „Zoe Dumitrescu Bușulenga (Maica Benedicta de la Văratec) alături de Părintele Iustin Pârvu (Arhimandrit la Sf. Mănăstire Negru Vodă – Poiana Mărului, Jud. Neamț)”. Într-un cu totul alt registru se află micro-fișa epigramistului Nelu Quintus, întocmită de Ioan Popescu. Pentru nenorocitul de amuzament: „O lume te răsfață / La cei 30 de viață / Că restul, cum se știe, / Sunt de căsătorie” („Lui Mircea, la zi aniversară”). Un alt Mircea…, Mircea Coloșenco ne propune o „cronică a edițiilor”, o revalorificare a scriitoarelor-regine din dinastia Hohenzollern – de această dată Carmen Sylva – „Poveștile Peleșului”. „Blogosfera” ne invită la o incursiune printre împărații daci ai Romei, pornind de la premisa că „Împărații romani de origine dacică sunt un obiect foarte puțin cunoscut. Poate numele lor le sunt familiare multora, dar cu privire la originea lor dacică s-a păstrat tăcere. De-a lungul timpului, cei mai mulți istorici români, dar și unii străini, le-au contestat originea, în ciuda documentelor care ne garantează obârșia lor dacică. Totuși, fără acești daci ajunși la cârma Imperiului, istoria Daciei, a Europei și chiar a întregii creștinătăți ar fi fost alta. Istoria oficială le contestă dacismul și astăzi, din motive greu de înțeles”.

 

Orașul

nr.21 /2011

 

Sub o formă histrionică, Ionel Vitoc se ocupă de „gândirea parlamentară”, ancorată în șmecherii de moment. Mircea Popa pare a nu înțelege (și pe bună dreptate!) cum dreptul la învățătură (drept de bază!) al fiecărui cetățean se „topește” printre comoditățile și lipsa de moralitate a lumii contemporane. Adrian Țion face cronica celei de-a zecea ediții TIFF, în timp ce mijlocul revistei își centrează interesul pe a doua ediție a Taberei de Artă Vălenii Șomcuței.

Pagina de istorie îi revine lui Ioan Gelu Stan – „Consecințe juridico-politice pentru aromâni după Tratatul de la Berlin din 1878”. Respectându-și titlul, odată cu publicarea lui Vasile Mitrea („Sistemul de spații verzi”), Cosma Dunel („Mobilier urban destinat iluminatului și comunicării urbane”) ori Sorin Vasilescu („Note pentru «o istorie a arhitecturii moderne în România»”), revista alocă spații largi pentru o „cultură a urbanului”. Mai mult, suntem atenționați și de „arhitectura sportului”, prin apariția unui „Wembley de Cluj” (Teodor Mateescu). Mai în glumă, mai în serios, Michel Tanase enumeră câteva din enigmele parfumurilor d’altădată, pornind, de altfel, de la experiența simbolistă a poeziei lui Ion Minulescu.

 

Vatra

nr.5-6 / 2011

 

Numărul de față compune un dosar Norman Manea, variante la un portret la care au contribuit, alături de alții, Claudiu Turcuș, Cella Manea, Paul Cornea, Ion Simuț, Carmen Mușat, Leon Volovici, Doru Pop, Daniel Cristea Enache, Gabriela Adameșteanu, Susan H. Gillespie (traducere Magda Crețu), Marco Cugno (traducere Monica Omilescu), Joaquin Garrigos, Jiri Nasinec, Vasile Morar, Brândușa Nicolaescu, Angela Furtună, Alice Buzdugan, Nedeea Burcă…

De numele Ruxandrei Cesereanu se leagă „întâmplări” dintre cele mai fericite. De această dată, aflată sub patronajul Facultății de Litere la  un experiment literar-cultural, în cadrul PhantasmaCentrul de Cercetare a Imaginarului, Ruxandra Cesereanu ne destăinuie o parte din fețele reușitei unui proiect: „…prilej cu care am schițat o hartă de răspândire a poveștilor din suita clasică de povești arabe și am explicat tehnicile de asamblare dintre povestiri. A fost o primă întâlnire de stabilire a unei strategii de scriere a viitoarelor narațiuni; am discutat despre personajele-cheie ale noii suite de povestiri […] și am negociat prima povestire care avea să fie scrisă colectiv…” Autoarea ne prezintă, pas cu pas, dificultățile dar și satisfacțiile  unui asemenea proiect. Inevitabil, abia reușesc să nu mă gândesc la Bacalaureatul din 2011…

 

Poezia

vară, 2011

 

Supratema numărului: „poezie și irosire”. Combatanți – Cassian Maria Spiridon „Risipire și irosire întru poezie”, un dialog cu poeta și traducătoarea Emin Emel, peme de George Popa, Gheorghe Mocuța, Sterian Vicol, Bogdan Ulmu, Ion Pachia-Tatomirescu, Mihai Merticaru, Constantin Gurău, Lucia Dărămuș, Ioan Mărginean, Valentina Becart, Ștefan Ciobanu, Daniel Lăcătuș, Andrei Velea, Cristian Băleanu, Ofelia Prodan. De consultat „Mișcarea literelor în Eși” – Bogdan Petriceicu-Hașdeu, text preluat din „Scrieri literare morale și politice”, Tom.II, ediție îngrijită de Mircea Eliade, Fundația pentru Literatură și Artă, 1937. Din „lirica lumii”, aș reține numele lui Marian Ramentol Serratosa (născut la Barcelona) – „Un blues nu-i motiv suficient ca să mori. // Amprentele digitale ți se pot lua în orice comisariat / unde umbra  noastră senzual – cadaverică / se va declara mereu vinovată / de trafic cu accente în alb și negru, / cu un nume fără zbârcituri. // Buletinul de știri al irealului va relata cu litere mari / cât de sexy e moartea când ne adie pe față. // Dar astăzi nu-i o zi bună pentru lectură. / O lumină tristă vibrează printre morți / și chiar aici, în cafeneaua dezmoșteniților, / un pian foarte tânăr nu ne scapă din ochi” („Un blues nu-i motiv suficient ca să mori”). Eseuri ce merită toată atenția – „Metaforele irosirii în versetele din Sfintele Scripturi și în literatură” (Cristina Rusu), „Carnaval poetic” (Geo Vasile),  „Sens și ludic în comunicarea poetică” (Paul Gorban).

 

Orizont

nr.6, 28 iunie 2011

 

O carte despre identitate și exil, apropiere și îndepărtare, alienare, prejudecată, biografie și istorie. Toate acestea se întrețes în dialogul purtat de Norman Manea – Hannes Stein, publicat la Editura „Matthes & Seitz”, Berlin. Claudiu T. Arieșan vede în „Papirus, pergament, hârtie. Începuturile cărții” (Ioana Costa) „o excelentă introducere sintetică în bibliologia tradițională”. De la extaz… la demascarea agoniei – „Memoria un liant între generații”, o cronică de Smaranda Vultur la „Dunărea deportaților (povești de viață din Bărăgan 1951-1956)”, semnatari Aleksandar Stoicovici, Flavius Furtună. Mai departe, dăm peste o anchetă simpatică – „De ce se ceartă scriitorii?” Răspunsurile sunt în mare parte asemănătoare, clamând orgoliul, temperamentele sucite, ratarea etc. Deși nu sunt de acord cu toate afirmațiile sale, Mircea Mihăieș prezintă a treia parte a jurnalului Mircea Cărtărescu, subintitulat „Zen”. Parcă mai mult decât niciodată (nici nu știu dacă e bine ori nu), Mircea Mihăieș se distanțează de uneltele criticului literar, jucând (în / cu doză potrivită) rolul unui agent literar: „…elemente de decor care-l vor face unor cititori simpatic, altora antipatic – simți peste tot suflul unui mare prozator. Parcurgând an după an, îți dai seama ce energie colosală se cheltuie nu doar pentru scrierea  unei cărți, ci și în așteptarea momentului în care scriitorul începe să scrie. Cea mai întinsă parte a jurnalului e dedicată pândei – cu inflexiuni animalice – a clipei magice în care va putea, în fine, după ani de așteptare, să scrie partea a treia a romanului Orbitor. Aș face o afirmație tare: paginile despre lupta cu neputințele, spaima, oroarea, groaza care-l cuprind, sunt cel puțin la înălțimea cărții însăși. Nepremeditat, Cărtărescu ne-a transformat într-un fel de Dante însoțindu-l pe Virgiliu în lumea de dincolo, printre cazanele duduind de energie și forță ale dorinței de a scrie. De fapt, ale obsesiei de a fi un mare scriitor”.

 

LecTop

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s