Revista revistelor august – septembrie 2011

Revista revistelor august – septembrie 2011

 

Spații culturale

nr.17 / 2011

 

Am regăsit lucruri frumoase în numărul de față! Dintre acestea, semnalez editorialul Valeriei Manta Tăicuțu „Uniunea răfuielilor”, material al cărui subiect este continuat sub o altă formă și de Constantin Trandafir – „Solidaritate literară?” Șerban Tomșa, auto-încorsetat într-un drept la replică, îi explică lui Mircea Dinutz câteva din „erorile” pe care cel din urmă le-a făcut, materialul având încă din start un ton deloc prietenos: „Orice activitate umană lasă în urmă, în afară de produsele finite, resturi și deșeuri. Acestea sunt strânse de alți oameni și date dispărute. În spațiul literar există un tip uman specializat în căutarea prin gunoaie: țața literară”. Ion Lazu încearcă să cuprindă o bună parte a aspectelor definitorii ale omului Ion Caraion, așezând existența acestuia, într-o oarecare măsură, sub semnul tragicului. Cuprinsul revistei ne rezervă și o inedită surpriză, aceea a unei întâlniri cu arta… sub comunism, material ce închide și în cuvinte câteva din intențiile curatorului (Radu Popica) expoziției din incinta Muzeului de Artă din Brașov.

Doina Cernica ni-l prezintă pe Fernando Couto e Santos și, implicit, o parte a impactului pe care l-a avut Emil Cioran în spațiul cultural portughez. „Nimic”-ul lui Cărtărescu nu avea cum să nu lase urme-n timp. Deși nu a trecut vreme îndelungată de la lansare, la un moment, se părea că versul lui Cărtărescu nu mai e la modă; iată că, de ceva timp, treptat, criticii revin „la rece” asupra ofertantului volum – cum îl încadrăm, cu ajutorul căror criterii, va rezista în timp, ar putea fi într-adevăr o odisee a nimicului? În  parte, acestor întrebări încearcă să le răspundă Virgil Diaconu. Bine croită aprecierea Ninei Plopeanu despre același Cărtărescu, căruia îi recompune chipul într-o manieră neo-romantică: „Scriitorul autentic are crize de creație provocate de demonii care-i iau în stăpânire mintea și trupul, pentru că puterea aceasta exterioară, care amintește de îndumnezeire și de sacru, este mult mai mare decât a unui om obișnuit, ceea ce face ca arta literară să se situeze la un nivel superior, să devină o fantasmă umană care exprimă nevoia de frumusețe”. Nu vom trece mai departe fără a semnala și momentele culturale prilejuite de inaugurarea la Brăila a Casei Memoriale Fănuș Neagu. Mai punctez prezentarea ultimului volum de poezii aparținând Violetei Savu, un mini-portret Samson Iancu întocmit de Melania Cucu, dar și expresiile vigilentului ochi critic aparținând lui Florin Caragiu.

 

România literară

nr.23, 10 iunie 2011

 

Ne întoarcem tocmai la un număr din iunie deoarece tema lunii („Forme ale exilului”) este interesant dezvoltată de George Szirtes, Linda Maria Baros, Ruxandra Cesereanu. Ultima ne vorbește despre legăturile dintre poezie și exilul interior, ajungând să nuanțeze interesant: „Tristețea nu este altceva, de fapt, decât o bucurie împuținată, care s-a ghemuit și care nu va înflori decât atunci când va primi sens din nou. […] Nu există rușine în tristețe, așa cum nu există nici rușine în bucurie. Și una, și cealaltă sunt drumuri deloc lăturalnice, de străbătut mai cu seamă atunci când la margine veghează oarecare suferință. Căci există o suferință lucidă și asumată în tristețe, așa cum există o suferință străină și nevăzută în bucurie. Toate acestea, pentru că sunt în lume”.

Iulia Iarca recenzează „Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale” – Ioana Pârvulescu, în timp ce la „cronica ideilor” Sorin Lavric își alege drept țintă „Nocturnal” de Marin Tarangul. Apoi, nu ai cum trece peste poeziile lui Viorel Mureșan, pentru a zăbovi, probabil cel mai lung, asupra paginilor de jurnal ale Constanței Buzea. Materialul lui Răzvan Voncu e mai degrabă scris sub forma unei inerente nevoi de a oferi exemple bine alese: „«Criza dinastică», în jurnalul Reginei Maria” recenzează „Însemnările zilnice” ale Reginei Maria, mai precis cel de-al VIII-lea volum, editat la Cognitia, București.

 

Convorbiri literare

nr.7, iulie 2011

 

„Trista știință și critica ei” aduce la un loc câteva moduri diferite sub care a fost definită noțiunea de „morală”. Plecând de la Adorno, Cassian Maria Spiridon rămâne pe mai departe interesat de raportul ce se stabilește între autoritatea moralei și impactul tehnologiilor. M-am bucurat când am văzut în paginile revistei așezat la loc de cinste interviul cu Părintele Iustin Pârvu, unul dintre ultimii mari duhovnici dintr-o generație mărturisitoare a dreptei credințe. Trecând către politichiile și mofturile lor, Virgil Nemoianu ne prezintă o față mai puțin cunoscută a conservatorismului, aceea de ramură de exprimare a doctrinelor liberale. Irina Mavrodin trece în revistă prima întâlnire cu Nathalie Sarraute, Basarab Nicolescu evocă generozitatea și modestia unui geniu – Mircia Dumitrescu iar Alexandru Zub ne vorbește despre istoricii români din închisorile regimului comunist. Vasile Spiridon stabilește coordonatele critice ale narațiunilor scurte din „Fratele mai deștept al lui Kalașnikov” – Horia Gârbea, pe care-l apreciază pentru capacitatea de a-și obiectiva inteligent și credibil lumea personajelor, cât și pentru rețeta de a-și ține în priză cititorii. Emanuela Ilie caută miracolele din „nicolae magnificul”, întrevăzând în Nicolae Tzone eroul unei cărți „ce dă simultan impresia unei pierderi și a unei regăsiri”. Va fi una din cărțile de poezie ale anului? – „Cu această nouă, tulburătoare și atașantă heroica species atât de puțin obișnuită spiritului poetic actual, scriitorul erijat în magnific este pe deplin îndreptățit să viseze că va fi citit, cândva, de «marii muritori care citesc în limbile dâmbovițeană francă greacă / non-oedipiană și leopardă»…” Mircea Platon se oprește asupra personalității domnului Adrian Cioflâncă (!!!), decodată de Vladimir Tismăneanu – un material ce se ia la trântă cu „lipsa de principii” ale elitelor lui Traian Băsescu; titlul e memorabil: „Unsul lui Dumnezeu și unșii cu toate alifiile”. Un gând mă duce-n spre Clinique…

 

Vatra

nr. 7 / 2011

 

Deși sub altă formă, ne întoarcem la perechea comunism versus tradiție. Vor încerca nuanțări și delimitări Sanda Golopenția („Repere și soluții”), Dumitru Radu Popa („Dimensiunea Conștiinței libere sub Dictatură: Gr. T. Popa”), Călin Andrei Mihăilescu („Tov. Nimic”), Adrian Oțoiu („O privire de sub un văl roșu. Umbrele strămoșilor uitați, film și cenzură comunistă”), Caius Dobrescu („Comunitatea tradițională versus birocrația comunistă. Cine pe cine a învins?”), Robert Furtos („Colectivizarea agriculturii în memoria țăranilor maramureșeni”), Sanda Cordoș („Vârste ale prozei rurale în comunismul românesc”), Eleonora Sava („Construcția țăranului în România socialistă. O perspectivă etnologică”), George Achim („Avangarda românească – între tentația revoluționară și confortul tradiției burgheze”), Clara Mareș („Ion D. Sîrbu – O viață între oglinzi”), Crina Bud („Alter Nego”). Nu fără legătură, am lăsat la urmă scrisoarea deschisă adresată (de la Paris) lui Ioan Es. Pop de către Daniel Ilea. Spicuim: „Nu, odată mărturisirea făcută și răul (atât cât a fost) asumat, ar fi o mare eroare și pură prostie să te lași învins de un soi de sado-masochism prea-omenesc (ori preacreștin)! […] Îți scrisesem în ultimul meu e-mail din 6 martie o frază ce se dovedește și mai valabilă azi: «Să știi că demoni nu există (nici interiori, nici exteriori), și nici Judecată de Apoi, ne judecăm numai noi singuri, așa că tu să fii mai blând și înțelegător cu tine însuți.» Ai fost aspru cu tine, așa cum trebuia să fii – dar de-acum e timpul să te ierți”.

 

Cronica veche

nr. 6-7, iulie-august 2011

 

Prima pagină ne reține privirea odată cu provocarea aruncată: „Iași, capitală culturală europeană?” (2020) Pe rând, George Banu, Mircea Morariu, Anca Ovanez, Liviu Antonesei opinează asupra acestei posibilități. Florin Faifer pare a nu înțelege polii unei societăți umflate peste noapte – o sănătoasă revoltă împotriva lipsei de gust, a lipsei reperelor morale, într-o lume patentată de viziunile scelerate ale unor „dive porno”.

Schimbând pentru încă o dată registrul, ajungem la vernisajul prezentat de Aurel Brumă „Târgul de istorii identitare: «Cucuteni 5000»” Mi-a mai atras atenția pagina rezervată poeziei Silviei Goteanschii, în special cu „Exfoliant” și „Maldita Iluvia”. Mi-aș permite să reproșez prezența unei rubrici precum „cronica de vacanță”, rubrică ce adună „perle de la bac” ori „bârfe de pe net” – zău, vacanță, vacanță, dar… Cu mult mai curate, așezate tot sub semnul vacanței – materialele memorialistice ale lui Nicolae Turtureanu, Lucian Vasiliu, Adrian Neculau. Aflăm și că „cine n-are idei rămâne calic” (Mircea Radu Iacoban), dar și aventurile unui „american la Roma” (Dorel Schor).

 

Cronica

nr. 7, iulie 2011

 

Cine nu e de acord cu Valeriu Stancu? Da, „țara e în pradă” – și-atât! Poporul înjură iarăși pe la colțuri, își înghite amarul – haiducii? realități de poveste! („Vin haiducii la prădat”)

Ioana Șerban ne împărtășește din „farmecul discret al tradiției”, Cătălin Turliuc e interesat de problema „reconstrucției statutului femeii”, o preumblare printre feminism și filantropie în proiectele sociale. Bogdan Mihai Mandache ne readuce în sfera magică a lui Paracelsus, în timp ce Ioana Petcu întâlnește „Un Cehov «întinerit»”. Liviu Suhar ne prezintă „un pictor uitat – Eugen Ștefan Boușcă” iar Traian Mocanu descoperă ițele receptării lui Caravaggio – după patru secole. Un foarte interesant „jurnal al galeriilor” ne este oferit de Miruna Hașegan („Galeriile de Artă Cupola și N. Tonitza Cavalerii firului – Bărbații în Artele textile românești”), iar mai apoi de Teodor Hașegan („Situation Gallery – Manchester School of Art Daniela Huhurez Balance and Texture – Expoziție de Grafică”). De neuitat, Horia Zilieru cu „Adorata” („Manuscrisul de la Înviere”)! – „Văzum o roză la întunecare / trecând lucarna oarbă-n sfâșiere / pe bolta-ngândurată tânga piere / și taie gerul raza călătoare. // Ating prin nori avarele galere / și ora mea de gheață o dogoare / un chip de fată ca o revărsare / de tunete de limpezi coliere. // Stă așezată la clavir și strânge / uleiul sfânt în candelă bogată / de ochiul șarpelui temut să scape. // Aștern arpegii și ceaslov și harpe – / și sihăstria pleoapelor în sânge / o suie spre Icoana adorată”.

 

Ramuri

nr. 7, iulie 2011

 

Versuri de Gabriel Chifu, „Amintiri despre zbor”, apoi despre literatură și exil (Gabriel Dimisianu), paginile de jurnal ale lui Gheorghe Grigurcu, noi / alte comentarii despre penibilul „atac la rege” – Nicolae Prelipceanu. Gabriela Gheorghișor inventariază „uneltele de adormit spaima” din poezia lui Ioan Es. Pop, adjudecându-și convingerea că avem de-a face cu o poezie austeră, descărnată. În ultimul volum va supra-aprecia oarecum eronat ciclul „potriviri după alecsandri & co.”

Am parcurs cu mare plăcere comentariile critice ale lui Octavian Soviany cu referire la mașinăria de „comedie a sexualității”, marca Emil Brumaru. Reținem: „Lipsită de anxietăți, senzuală și oțioasă, lirica lui aparține, într-o primă aproximare, unui spirit epicureu, care posedă arta de a savura cu rafinament fiecare senzație, e un degustător încercat de gusturi și de arome, un Brillat-Savarin devenit liric. […] Dacă poemele lui Brumaru anticipează lirica senzației, pe care o vom descoperi la majoritatea poeților post ’80, ea anticipează totodată și «sexocentrismul» promoțiilor mai recente, fiindcă viziunea poetului este una erotomorfă, impregnată de o sexualitate, pe cât de difuză, pe atât de omniprezentă, care face ca fiecare obiect să devină sursa potențială a unei atracții erotice”.

 

Viața românească

nr. 7-8 / 2011

 

Nicolae Prelipceanu semnează un editorial aparte, transformat mai degrabă într-o vie aducere-aminte a unui destin mult încercat în meandrele arareori de înțeles ale societății (post)comuniste.

Festivalul Internațional de la Neptun a generat o amplă dezbatere în paginile revistelor de cultură: problema raporturilor dintre exil / exil interior / exil în propria limbă. Și dosarele VR închid opinii dintre cele mai diferite: printre cei prezenți, îi vom enumera doar pe Leo Butnaru, Nicolae Coande, Carmen Firan, Horia Gârbea. „Interviul verii” îl pune la șapte trepte de încercare pe „maestrul Mircia Dumitrescu – gravor, grafician, sculptor, pictor, profesor universitar, soț, tată…” Mihai Gheorghiu se lansează într-un prim episod despre Muzeul Țăranului Român, „loc al memoriei disputate”. Ajuns în dreptul cifrei 70, Ion Pop este prezent cu poezii de un rafinament ce nu îți permite comentarii marginale: „Atât de singur acum în fața mării, / și marea atât de abstractă, / încât simt nevoia să-i caut o definiție – / niciun vapor, nicio pânză, / nici pescăruși, nici nori. / Fereastră-a ferestrelor, poate, / prin care se văd tot ferestre, / vuiet din care n-au mai rămas decât v și t, / și între ele albastră tăcere nemișcată. // Ca să mă regăsesc trebuie să mă întorc cu spatele, / să-mi pipăi fața, să-mi simt ochii și buzele, / să-ntind brațul spre scoarța pinului, / să-ncep să-mi număr anii, / să-mi aduc aminte sângele, vocile” („Pentru o definiție a mării”).

 

LecTop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s