Revista revistelor noiembrie – decembrie 2011

Revista revistelor noiembrie – decembrie 2011

Transilvania

9/2011

Interesant studiul-dosar Stefan Sienerth despre Oskar Pastior, poet ce a colaborat cu Securitatea începând cu anul 1961. Figura acestuia se leagă totodată la vârsta adolescenței de o deportare pentru patru ani în lagărele sovietice. Odată întors, își va continua studiile la Sibiu și va urma cursurile Universității din București. Printre altele, a început să fie persecutat pentru înclinațiile sale homosexuale, pentru poezia sa ce dezvolta un imaginar anti-sovietic. A făcut pactul cu diavolul (a se înțelege Securitatea!) până în 1968, an când a plecat în Germania, de unde nu s-a mai întors. Deși nu are foarte mare relevanță, poate că pentru iubitorii Hertei Muller ar merita spus că a fost unul dintre apropiații săi.

Tot sub semnul ineditului stă și apropierea dintre Benjamin Fundoianu și lumea filmului, apropiere pe care o încearcă Speranța Sofia Milancovici. Lăsând la o parte interesul față de teatru, manifestat încă din țară, Benjamin Fundoianu își continuă proiectele în Franța, scriind câteva poeme cinematografice ce au avut drept scop ultim relevarea unei posibilități de a evada de sub teroarea logicii și a „sintaxei”. Mai mult, în 1930 Fundoianu își începe colaborarea cu celebrele studiouri Paramount. Printre notele de lectură îl găsim pe Lucian Vasile Bâgiu, ce ne prezintă una dintre fețele romanului scris de Mihail Sebastian – „De două mii de ani…” Avem apoi rânduri referitoare la „Contribuția lui Mircea Eliade la conturarea unei viziuni transreligioase asupra lumii” (semnat Ana Maria Bunduc). Rodica Ilie este prezentă cu „Avangarda și dinamica periferiilor culturale” – material ce își propune o analiză din mai multe perspective asupra avangardei europene. După cum eram anunțați încă din titlu, devenim explicit purtați de la imperialismul futurist către pluralismul estetic al periferiilor avangardei. Concluziile certifică faptul că „Avangarda periferiilor a recompus spiritul novator, libertatea de creație, pe fundamente care discreditau ideologiile extreme. Proiectele optimiste, solare și mecaniciste ale manifestărilor futuriste au fost considerate utopice și producătoare de tiranie, de «terorism teoretic» (A. Compagnon, Al. Mușina). Ele au fost înlocuite de viziunile distopice, de heterotopii în care acele grand-recits ale modernității urbane, burgheze, au fost înlocuite cu poveștile fondatoare ale tribului, ale etnicității, ale primordialului, precum în programele modernismului brazilian (canibalismul estetic, prin devorarea culturii europene ducea la reinstaurarea nostalgică, sceptică a lenei autarhice, a identității elementarului amazonian)”.

Vitraliu

nr. 3-4 (37), noiembrie 2011

Periodicul Centrului Cultural Internațional „George Apostu” propune, după cum era de așteptat, o serie de materiale ce anunță implicit Simpozionul Național de Estetică. Semnalez scrisoarea deschisă adresată de Grigore Smeu directorului Centrului, „Năzuința către frumos” a uneia dintre figurile cu care Simpozionul de Estetică s-a obișnuit – Marin Aiftincă, preumblarea lui Solomon Marcus de la Alecsandri la Bacovia, altfel spus de la „paradigma euclidiană la cea neeuclidiană”. Alexandru Zub diferențiază între criză și crizism, în timp ce critica de artă revine pe tărâm sigur, odată cu prezentarea unei schițe de portret Aurel Vlad (Pavel Șușară) și a plusurilor unei „expoziții memorabile” – sintagma îi aparține lui Valentin Ciucă, referitoare la creațiile lui Gheorghe Miron și David Sava. Mult mai viu mi s-a părut Iulian Bucur, care ne-a obișnuit deja cu prezentări „la obiect” – de această dată monosilabice: „Nud”. Preotul Constantin Leonte se apropie de secretele „albastrului de Voroneț”, Liviu Dănceanu de culisele Festivalului „George Enescu”, ediția a XX-a. Prilejuite de cei 130 de ani de la nașterea poetului, paginile despre creația bacoviană și exegeții săi întregesc un demers binevenit: „Adevăratul Bacovia” (Adrian Jicu), „Printre rosturi și echivalări bacoviene” (Marius Manta), „«Frica de existență» la Bacovia și Nietzsche” (Mihai Cimpoi), „Boema studențească a lui George Bacovia” (Mircea Coloșenco).

Dintre paginile de poezie nu am reținut decât fericita prezență (cum altfel?) a lui Marcel Mureșeanu și Ioan Es. Pop. De la fiecare voi transcrie scurte fragmente: „Eu nu mă rog, eu sufăr / să treacă rugăciunea peste mine / și una cu pământul să mă facă / șenila ei! / Ispititoare forme iau, / mă ung cu foc durerile / m-apasă și păcatul acestei mărturii, / dar merg cu ea deodată, / cu șenila, / și peste alții trec! / Vai, cum știu unii pe cruce să se urce, / ș-apoi nu-i mai poți coborî de acolo! / Ce chin pe cei ce își așteaptă / rândul!” („Să-mi faci un zar după această cheie”- Marcel Mureșeanu); „și nu se bagă de seamă: o somnolență lentă învăluie / lumea noastră și lumea cealaltă, / nimeni nu-și mai aduce aminte de nimeni / de parcă locuim dintotdeauna fiecare într-o groapă a lui. // la o lună, la un an o dată, cineva vine și își apleacă / umbra peste margine și acela credem noi că e dumnezeu. / dar e o umbră amenințătoare și mută, / care nu face decât să arunce / încă o noapte peste această noapte de jos” (Ioan Es. Pop).

Cafeneaua literară

octombrie 2011

La „Cafeneaua literară” am găsit eseul lui Emil Nicolae cu privire la receptarea bacoviană. Pornind practic dinspre câteva observații fine, având la bază eseul din 1944 a lui T.S. Eliott care opina în legătură cu statutul „poeziei minore”, Emil Nicolae ajunge pe bună dreptate să-l considere pe George Bacovia un „mare poet minor” – evident, nu va fi fost primul care să ateste o asemenea „poziționare”… Virgil Diaconu ne propune o dispută bacoviană postmodernă: Dan Cristea vs. Constantin Trandafir. Voi reține aici doar una dintre afirmațiile lui Dan Cristea: „Optzeciștii au adâncit cunoașterea operei bacoviene. Ei au gustul cotidianului (prezent, înțelegem, și la Bacovia). Ei l-au înglobat pe Bacovia în postmodernism. Bacovia nu e doar elegiac, cum se spune adesea. Poezia «Plumb» nu îmi mai spune nimic. Bacovia ne oferă lecția a ceea ce suntem și posedăm cu adevărat: boala, nebunia, cotidianul”. La capitolul restituiri ne reîntâlnim cu poezia lui Nichita Stănescu: avem, după presupunerile enunțate, două poeme cu caracter inedit. Îmi permit să notez „Băutura”: „Acest luptător și-a băut sabia, / și-a băut-o prin inimă până-n spinare, – / ca un simun părăsit ce-și bea, ah, vrabia / nezburătoare // Din trupul meu ca un coif auriu, / bea-mi tu, domniță, leșia / și lasă-mă să-ți fiu / când setea ți-o ud, eu, moșia”. Mai semnalez „Poezia lui Ștefan Aug. Doinaș” (Gheorghe Grigurcu), „Cazul Labiș” (Adrian Dinu Rachieru), „Despre socialismul albanez și alți demoni…” (Radu Voinescu), dar mai ales „Ștefania Plopeanu. Ceva mai grav decât poezia” (Denisa Popescu).

Acolada

nr. 10, octombrie 2011

Radu Ulmeanu rămâne la fel de tăios după cum îl știm, alegându-și drept temă pentru editorial „reșaparea vechii Securități”. Cronica literară, semnată ca de obicei de Gheorghe Grigurcu, se oprește asupra figurii lui N. Davidescu, comentator cu sare și piper al „vremilor d’altădată”. Isabela Vasiliu-Scraba ne invită „În țara lui Mircea Eliade, la 25 de ani de la moartea acestuia și la 30 de ani după moartea discipolului său, Sergiu Al-George”. „Hiperrealismul, infrarealismul sau noul naturalism. Efectul de tunel” are rolul de a ne atenționa asupra mișcării prozei dinspre postmodernitate către alte forme / experiențe estetice. Zigzagurile cu efect moralizator ale lui Constantin Călin au fericitul rol de a limpezi varii aspecte ale contemporanului: „Fie că e alb-negru, fie că-i color, televiziunea dezavantajează bătrânețea. Doar bătrânii elocvenți, cum a fost Octavian Paler și cum sunt încă azi Neagu Djuvara sau Solomon Marcus, pot fi priviți fără să facă (vorba nevesti-mi) silă. Aversiunea față de bătrâni vine, mai ales, de la reportajele cu pensionari (foarte mulți decăzuți fizic) și de la cele despre praznicele politice și religioase, la care, înghesuindu-se nedemn, mulți dintre ei sunt nelipsiți. […] cauza cauzelor e că, în societatea actuală, bătrânii și-au pierdut statutul clasic de «înțelepți», de «părinți» și de «bunici»”.

Vatra

9-10 / 2011

„Vatra” îl are drept invitat pe Cornel Ungureanu. Printre altele, domnia sa restabilește importanța legăturii dintre creator și „locul biografiei”: „Locul biografiei e capital. Circumstanțele biografice modelează, îi dau identitate. Suntem în cultură fiindcă suntem în lume. În această lume – lumea noastră. Dacă ne punem numele pe o carte, numele exprimă o relație. Un șir de relații. Exprimă acel Aici care a fost, este și s-ar putea să nu mai fie. Biografia înseamnă rețele de teritorializare, dar și tensiunile dintre teritorializare și deteritorializare. Sau, mai aproape de noi, caligrafiază deteritorializarea”. Continuă experimentul celor „1001 și una de nopți” condus de Ruxandra Cesereanu (l-am mai semnalat și cu alte ocazii!), în timp ce Rodica Grigore se află în căutarea adevărurilor estetice ce delimitează maniera lui Fernando Pessoa. În prezentarea lui Dan H. Popescu avem „un sacerdot cu pipă”, a se înțelege Malcolm Bradbury. Interesante sunt notele cinefile ale lui Ioan Pop-Curșeu; „The Golden Age of Porn: mărirea și decăderea starurilor de filme pentru adulți” – e genul de material care te intrigă, îți oferă explicații diverse pentru multe dintre tarele „societății”.

Peste, toate, numărul de față evocă figura unuia dintre ultimii avangardiști – Alexandru Lungu. În ciuda faptului că opera sa s-a bucurat de aprecierea unor nume grele ale criticii (îi voi enumera într-o ordine aleatorie pe unii dintre aceștia – Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Perpessicius, Nicolae Manolescu, Al. Cistelecan), critica pare încă a-i rămâne datoare poetului. Ce-i drept, parcă jucându-și propria dramă, poezia lui Alexandru Lungu conjugă o existență așezată „sub semnul simbolic și drastic, în același timp, al timpului, al «clipei cele repezi» e marcată de sensurile vremelniciei, ale fragilității ontice”.

Convorbiri literare

nr.10, octombrie 2011

Plecând de la constatarea că afirmarea unei culturi a individualismului fără limite are drept consecință încălcarea tuturor regulilor, devenind în acest fel singura regulă, Cassian Maria Spiridon trage un semnal de alarmă legat de pericolul unei dezumanizări fără precedent a întregii societăți. Desigur, în acest context, calitatea individului ar fi de dorit a crește, el însuși raportându-se la un sistem de valori autentic și credibil. Dialogul cu Sanda Golopenția continuă viziunea din editorial dintr-o altă perspectivă, la un alt nivel: „Universitățile sunt puternice și în creștere continuă numai dacă cei care trec prin ele nu le uită”.

Irina Mavrodin inventariază „caietele Tristan Tzara”, Gheorghe Grigurcu descoperă câteva posibile căi de a ne depăși limita (având drept puncte de plecare câteva aforisme interesante prin câmpurile interculturale pe care le dezvoltă), Basarab Nicolescu mărturisește „originea creștină a științei moderne”, în timp ce Nicolae Stroescu Stînișoară trasează coordonatele omului „în zarea divinului”. Apropos de această înaltă dar fericită redimensionare a destinului uman, Constantin Dram ne invită la întâlnirea cu unul dintre romanele cele mai comentate ale anului – „Raiul inocenților”, Lidia Stăniloae.

O cronică foarte interesantă a lui Dan Mănucă la un comentariu inedit – e vorba de încercarea pseudo-psihanalitică a lui Călin-Horia Bârleanu de a trasa granițele și înțelesurile „Orbitorului” cărtărescian.

Sincer să fiu, nu l-am mai citit de ceva timp cu plăcerea de altădată pe Bogdan Ulmu; totuși, de acum, subiectul articolului domniei sale incită – în „colimator” se află teza de doctorat a Ioanei Petcu, teză care revine în fascinanta lume a tragediei antice. Și vorba criticului de teatru… „cum se zice în aceste ocazii: așteptăm cartea, adică teza tipărită”!

Bucovina literară

nr.10-11, octombrie-noiembrie 2011

Interviurile ce îl au drept protagonist pe Gellu Dorian nu sunt tocmai rare; „Bucovina literară”, prin vocea lui Constantin Arcu, reușește să ne aducă în față un Gellu Dorian puțin diferit – asistăm la confesiunea totală ce compune un univers liric-existențial care pleacă de la constatarea  „Îmi sunt dragi toate cărțile mele” și ajunge înăuntrul creatorului, spațiu din care intervievatul își afirmă crezul religios. Unul dintre subiectele-tari ale numărului e generat de George Bădărău și al său „Dicționar de scriitori canonici români”, lucrare ce se află la granița dintre manual auxiliar / suită de comentarii literare, tocmai bună pentru elevii claselor terminale ce așteaptă cu sufletul la gură aventura Bacului 2012 (să fi intuit mayașii ceva?) Prozele prezente în paginile revistei sunt de calitate: Dan Perșa, Mădălin Roșioru, Ioan Țicalo. Am avut vaga impresie că Geo Vasile se joacă mai mult decât e cazul cu „Expunerea la plumb”, un micro-eseu privind intenționalitatea unui anumit grad de standardizare a măștii în poezia bacoviană. Din accentele lirice ale „Bucovinei literare” mi-a plăcut îndeosebi Grigore Gherman (Cernăuți): „Când linii negre trec / prin degetele tale, ca prin aer, / să plângi, altfel nu te vei deosebi de aer / Când îți ating fruntea, / cu praful lor, să le ștergi ca pe un blestem, / cu șervețelul lacrimii / iar când ajung la pleoape, / să plângi, chemând cel mai mic / copil din tine să-ți șteargă ochii / cu zâmbetul lui” („Să plângi…”)

Cronica veche

nr. 9, octombrie 2011

Cronica actualității propune un portret al Regelui Mihai la 90 de ani. Florin Faifer întrevede „puterea de a înțelege și puterea de a renunța la sine…”

Nicolae Busuioc ne împărtășește din marele miracol al cuvântului, într-o tabletă binevenită: „Sub idealul cultural și estetic, cuvintele din text capătă proprietăți și valori inalienabile, ele reclădesc principii de viață și configurații nebănuite. Miracolul textului conduce spre universul unei lumi expresive și exponențiale ca reflex al unei profunde cunoașteri a celei reale. Nu mai prejos, sub idealul valorilor morale, cartea oferă lecturi care încântă sufletul, el însuși aflat uneori în teribilă cumpănă și care are nevoie de sprijin și de repere aducătoare de liniște și de echilibru”. Cred că demonstrația totală o face de-a lungul paginii alăturate și Ovidiu Genaru cu ale sale mijloace lirice ce în permanență spun o poveste, o interpretează și re-interpretează, investighează posturi esențial ludice ale omului aflat în marea aventură a descoperirii de sine.

Antiteze

nr.2 / 2011

 

Colegii de la Piatra Neamț ne-au obișnuit de acum cu numere dense,  interesante. În această linie se încadrează și notele Ralucăi Naclad, cu privire la ediția de anul acesta a Colocviului Național al Tinerilor Critici Literari. Autoarea materialului urmărește și parțial analizează raporturile existente între Eugen Simion și valul nou al criticilor care „ar fi de așteptat” să-i continue proiectele / viziunea. Cristian Livescu e prezent cu un fragment dintr-un studiu amplu ce anunță un „nou cod Eminescu” („Nostalgia cărții împlinite. Poezia ca dramă vizionară”), dar și cu portretizarea lui Daniel Corbu din unghiul unui „postmodernism popular”. „Documentarul” revistei recompune memoria Mitropolitului Bartolomeu Anania, pagini care se leagă fericit de poezia lui Ioan Pintea, întrevăzută sub forma unui „diptic liric”. „Senin în spirit”, după cum singur se congratulează, Nicolae Breban semnează de la Paris sentințe cu privire la istoricul Grupului pentru Dialog Social. Ca de obicei, îmi formulez ceva rezerve!

Cea mai fericită prezență mi s-a părut a fi semnalul dat de R. Naclad referitor la una dintre cele mai mediatizate cărți la sfârșitul lui 2010, un macro-laborator al celebrului „Numele trandafirului”: Umberto Eco – „Il Medioevo – barbari, cristiani, musulmani” (Editura „Encyclomedia”, Milano, 2010) – o așteptăm pe piața de carte românească!

LecTop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s