Revista revistelor februarie 2012

Revista revistelor februarie 2012

 

Dacia literară

nr. 1-2 / ianuarie – februarie 2012

 

„Dacia literară” la 100 de apariții! Destul de nimerit, redacția reia din arhiva revistei câteva din piesele – document, printre care Introducție la Dacia literară, textul petiției lui M. Kogălniceanu, prin care cere să i se acorde „învoirea” de a edita „Dacia literară”, textul scrisorii lui Mihail Kogălniceau către Constantin Hurmuzache, prin care îi anunță apariția revistei sale „Dacia literară”, dar și textul poruncii domnești nr.40, dată la 23 august 1840, prin care „Dacia literară” este suprimată. Alexandru Zub este prezent în paginile prezentului număr cu o conferință rostită la Academia Română, la 1 decembrie 2012, „o privire istorică asupra ideii unirii la români”. Evident, după cum era firesc, urări de viață lungă se adună din diferite colțuri ale țării: Adrian Alui Gheorghe, Constantin Arcu, Paul Aretzu, Ana Blandiana, Leo Butnaru, Gruia Novac, Ioan Pintea, Nicolae Prelipceanu, Cassian Maria Spiridon, Liviu Ioan Stoiciu, Doina Uricariu. Consemnez texte despre creația eminesciană și Junimea: George Popa, Daniela Paula Epurianu – cu un eseu despre sonetele antume, eseu premiat la Festivalul Național „Porni Luceafărul…” -, Anghel Popa („O enigmă a Societății Academice Junimea din Cernăuți – Ion Iacoban”). Rămânând în sfera poeziei, Iulian Marcel Ciubotaru își aduce contribuția la biografia poetului George Mărgărit; textul include și câteva materiale epistolare, precum și câteva poezii. Cu adevărat interesante mi s-au părut „Strategiile de organizare a discursului în proza lui Mihail Kogălniceanu”, analizate inteligent de Margareta Curtescu. Alina Bărbuță nu se aventurează fără rost în universul liric bacovian. Dimpotrivă, întrevede – „e interesant cum, în opera unui poet despre care opiniile critice susțin că e creatorul unui mare univers reductibil la ideea de limită și, deci, cerc vicios, adică neșansă și chiar damnare, apar, cu o frecvență uluitoare, lexeme ce trasează cu ușurință un câmp semantic al ilarului, iar asta se întâmplă fără a știrbi cu ceva din unitatea ideatică a crezului său artistic. E cazul lui George Bacovia, de al cărui nume atârnă etichetări ce fac din el un poet al tânguirii eterne, al lamentațiilor de orice natură, ce-i asigură o propensiune sigură spre un spațiu al dezamăgirilor și neșansei, spre care poetul pare să fie sortit a se îndrepta”.

 

Oglinda literară

nr.120, decembrie 2011

 

Cifră rotundă și pentru „Oglinda literară”. După un deceniu de activitate a revistei, Ștefania Oproescu desfășoară firul evenimentelor. Destul de cordial, își amintește deopotrivă de clipele frumoase, dar și de gesturile rău-tocmite ale unor concitadini. Apreciez că paginile revistei nu se scufundă printre rânduri encomiastice, redactorii nu au mizat pentru acest număr aniversar pe binecunoscutele texte scrise „la comandă”, așa încât conținutul decurge aproape după aceleași reguli. Îl aflăm pe Nae Georgescu cu un portret al „omului luminos” Valeriu Râpeanu, introducerile lui Stan V. Cristea (fără pretenții de exhaustivitate) la filosofia lui Constantin Noica, Aureliu Goci despre Constantin Banu – „personalitate complexă a României moderne”, fondator al revistei „Flacăra”. Cu un ton imperativ, Dan Brudascu atenționează asupra hoției și plagiatului de pe internet. Istoria însângerată numără șaptezeci de ani de la deportările sovietice din Basarabia și Bucovina, pentru ca Marius Chelaru să radiografieze „Comunism, iredentism și legionarism în Cadrilater (1913-1940)”, volum aparținând lui Cătălin Negoiță. Cronica evenimentului se oprește la Bacău, mai precis la a zecea ediție a Avangardei XXII. Același Dan Brudașcu ne îngăduie un Mircea Cărtărescu întrevăzut din perspectiva criticii suedeze. Traducerea „Jurnalului” s-a bucurat de o primire pozitivă, scriitorul român fiind comparat cu figuri aproape legendare din orizontul cultural nordic. Apărute în condiții optime, probabil deja cunoscute publicului lui Emil Brumaru, cele două volume  de la Editura Polirom sunt prezentate în detaliu de Dumitru Anghel. Răzvan Codrescu vine cu un titlu incitant, un articol firește scris în cheie polemică: „Brâncoveanu între ortodoxie și masonerie”. Mai departe, Ioan Popescu aduce un omagiu poetului Dumitru Matcovschi, port-drapel al românismului în Basarabia. Gheorghe Postelnicu inventariază elemente locale în limbajul artistic voiculescian, G.C. Nicolescu redimensionează profilul lui Vasile Alecsandri, conferindu-i coordonate europene, Dragnea Mihai ne invită să vizităm „Sanctuare și temple în Grecia”, în timp ce, urmare din numărul trecut, ne reîntâlnim cu „Dacii de la capătul lumii”.

 

Verso

nr. 100 / 2011

 

Pentru prezentul număr aniversar, redactorii au optat pentru formula selectării și republicării a celor mai interesante texte ce au apărut în paginile revistei de-a lungul anilor. Să recunoaștem, o maniera inedită dar interesantă de a realiza unde ești cu adevărat! La rândul meu, nu voi face altceva decât să enumăr acele materiale care mi se par în continuare de actualitate și să urez colegilor de la „Verso” să ajungă la cifre din ce în ce mai frumoase! – „Societatea nesigură” Andrei Marga, „O polemică a lui Neagu Djuvara: Privitor la actul de la 23 august 1944”, „Creație și evoluție. O precizare de poziție” Christoph Cardinal Schonborn, Arhiepiscop de Viena, poezie de Ion Mureșan, „Arabii și singurătatea istoriei” Alexander Baumgarten, „Pentru noi, aceste trei lucruri: filosofie, teologie, știință trebuie obligatoriu să colaboreze” Andrei Marga în dialog cu Zenon, Cardinal Grocholewski, „Satul care pleacă. Omul care vorbește în numele morților” Ion Mureșan, „Despre resentiment în nostalgia originilor. O privire asupra primitivismului progresist” H. R. Patapievici, „Video-copilul. Destructurarea lingvistică actuală” Florentin Cristian, „De la universitatea medievală la universitatea modernă (despre interculturalitate și interconfesionalism academic)” Daniel Fărcaș, „Fenomenologia snobismului” Mircea Diaconu, „Ce este de făcut în 2011-2012?” Andrei Marga.

 

Bucovina literară

nr. 12, decembrie 2011

 

Din postura de invitat al revistei, Vasile Tărâțeanu realizează în linii mari o monografie a situației românilor din Ucraina. Evident, tabloul creionat este unul extrem de îngrijorător și pentru că „procesul de deznaționalizare, de asimilare, bazele căruia s-au pus prin părțile noastre cu peste 200 de ani în urmă a căpătat proporții îngrijorătoare în ultimele două decenii. Poate că e și vina noastră, a etnicilor români trăitori în aceste zone că ne-am pierdut curajul și tăria de caracter de cândva, că ne-a scăzut imunitatea, puterea de rezistență și voința de a rămâne ceea ce am fost lăsați de Bunul Dumnezeu să fim pe acest pământ: români și punctum, vorba lui Eminescu”. Nu avem cum să trecem peste notele de jurnal ale lui Liviu Ioan Stoiciu care glosează în jurul ideii că războiul rămâne singurul leac viabil al lumii. Doamne iartă-mă, încep deja să am câte un rictus când văd numele lui Matei Vișniec. Prezent în majoritatea revistelor literare, domnia sa păcătuiește printr-o apetență necontrolată, devine omul din cultură bun la toate, e cel de pe val, situat în brațele dulci a exilului perceput ca „aventură culturală”. Un eseu cu rost aflăm din trasarea unor limite interpretative în receptarea operei lui Ion Barbu, limite propuse de Anca Măgurean. Sub aspectul ineditului se află Ioan Holban cu a sa prezentare a unui roman din vremea lui Vasile Lupu. Antologia poeziei românești propusă cu multe numere în urmă de Mircea A. Diaconu a ajuns la Bacovia, a cărui prezență carnavalescă desenează umorul unui timp agonic. Interesantă alegerea poeziilor, a se descoperi criteriile: „Lacustră”, „Sonet”, „Tablou de iarnă”, „Nervi de toamnă”, „Trudit”, „Poemă finală”, „Altfel”, „Plumb”.

Ce dragi îmi sunt cei care scriu din și cu plăcere! Nu pentru că așa trebuie, nu pentru că scriitorul respectiv tocmai și-a lansat nu știu ce volum ce a fost un exemplar primit de critica literară și tot așa… ci pur și simplu din acea nevinovată plăcere de a consemna actul fericit al unei lecturi ce și-a împlinit cel mai înalt scop. Așadar, felicitări Florica Teodoriuc! „Muzica unei vieți” rămâne unul dintre romanele aparte ale contemporaneității. Andrei Makine ne vorbește despre statura impozantă a falsului într-o lume ce nu își înțelege mai niciodată adevăratele valori. E o lume ce își generează anti-eroi, demni de un destin conform ruletei rusești. Deși romanul este apărut de ceva timp, pentru cei ce încă nu l-au întâlnit pe Andrei Makine, acesta devine o lectură obligatorie!

 

Convorbiri literare

nr.1, ianuarie 2012

 

Mai rar poți găsi în ianuarie un subiect interesant care să îl privească pe Eminescu. Nu știu cum se face dar majoritatea comentatorilor devin mai degrabă prea didactici, dornici de a lăsa drept moștenire „dreapta învățătură”. Ei bine, Cassian Maria Spiridon se află de această dată la pol opus. Alăturarea poetului monarhiei constituționale ar trebui să genereze subiecte interesante, cu un statut aparte. Iar asta se întâmplă! Anii când Eminescu publică la „Timpul” coincid „cu perioada transformării României din principat condus de un Domnitor, în regat având în frunte, se înțelege, un Rege”. Virgil Nemoianu ne mărturisește „cum am devenit republican”. Revenind la literatură, m-am bucurat de eseul Elvirei Sorohan – „Moda romanului cu simbol sub pecetea tainei”, un studiu cu tentă comparată ce pleacă de la principiul că „Secretul este umbra necunoașterii în intelect” (Raimundus Lullus). Alexandru Zub ne vorbește în termeni pozitivi despre noua carte „Fii demn!” a lui Dan Puric. Recunosc, nu am citit-o încă! Recunosc, nu mă aștept să găsesc acolo marile răspunsuri ori soluții! Omul nu-mi inspiră încredere – sper să mă fi înșelat! În schimb, mi-a plăcut mult „Fiul cuvântului” (Ioan Holban) din care rețin doar „cel mai spectaculos caz de reconversiune a lirismului, urmare a reconvertirii spirituale pe care și-o asumă poetul, îl reprezintă, în toată literatura noastră contemporană, Daniel Turcea”. Constantin Dram e generos cu Sandu Romeo Narcis, așezat în categoria celor care trăiesc așa cum scriu. Am luat act de faptul că „scriitura sa trimite spre o maturitate de invidiat și relevă competențe culturale temeinice”. Revenind la Eminescu, absolut obligatoriu semnalul critic a lui Dan Mănucă cu privire la cartea „Eminescu și enigmele Caietului vienez” – Cristian Livescu, Editura „Crigarux”, Piatra Neamț. În perioada 25-28 august 2010, la Mănăstirea Putna a avut loc un colocviu închinat memoriei acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, cea care a ales să se retragă din viață sub numele de Maica Benedicta. O parte din comunicările acestui colocviu au fost publicate în „Caietele de la Putna” și prezentate acum de Daniela Petroșel.

 

Plumb

nr.58, ianuarie 2012

 

Sub sigla Eminescu 162, aflăm fragmente din „Asceza adevărului” – Calistrat Costin, în timp ce în partea dreaptă a paginii încercăm să-l aducem pe Caragiale în actualitate, demers semnat de Ioan Vicoleanu. Ne reîntâlnim imediat cu un portret Calistrat Costin realizat de Victor Mitocaru, dar și cu o selecție din poezia sa. Constantin Blănaru așază noul volum al lui Ioan Prăjișteanu sub semnul unor cercuri concentrice, însemn al căutării esențelor. Mircea Dinutz ne invită la un nou volum Victor Mitocaru – „Călător prin Utopia Felix”, în timp ce Grigore Codrescu are acces la artificiile unui „trubadur calofil” – Horia Zilieru. Interesante, bine dozate, de urmărit pe mai departe notele de jurnal ale lui Ion Burlacu. Maria Pilchin, de la Universitatea de Stat din Moldova, Catedra de Literatură universală și comparată ne dezvăluie portretul poetic al unui oraș aflat sub semnul Bacovia 130. Poate cel mai bun material al numărului de față – „Mitropolia Basarabiei: un trecut zbuciumat între fals și adevăr istoric” – Ștefan Plugaru.

 

Cronica

nr.1, ianuarie 2012

 

Revista se deschide cu un poem de ianuarie de George Țărnea; numărul este ilustrat cu lucrări ale pictorilor Dumitru D. Bostan și Mihail Voicu. Între sarcasm și (auto)ironie, între melancolie și speranță se află editorialul lui Valeriu Stancu. Într-adevăr, parcă ușor nelămuriți, ajungem să ne întrebăm cu toții: „E primăvară în ianuarie?”

Istoria imaginarului trebuie să admită și „Reconstrucția statului femeii. Stima de sine, imaginea de sine și diferențele de gen” – Cătălin Turliuc. Bogdan Mihai Mandache ne prezintă un interviu cu Carole Talon-Hugon, profesor de filosofie la Universitatea din Nisa. Excelent materialul Ioanei Petcu – „Carcera surorii mai mari – Antigona (I)”; îmi permit să sugerez înlăturarea supra-titlului paginii „privitor ca la teatru”. Liviu Suhar reînvie Balcicul, reper de modernitate pentru pictura română. Gheorghe Schwartz ne propune un fragment din romanul „Cei o sută – Bastonul contelui”, în curs de apariție la Editura „Curtea Veche”. Ion Vrabie analizează modul în care a receptat și a înțeles gnosticismul Ioan Petru Culianu, plecând de la schimbul de idei pe care acesta l-a avut cu Hans Jonas.

 

LecTop

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s