Lucian Dan Teodorovici – Matei B(r)unul

Matei B(r)unul

 

În țara lui lucrurile stau altfel – ele pot fi înțelese după un soi de reguli aparte, în fața cărora realitatea pălește. E un ceva în sfârșit găsit, mai degrabă un echilibru îndelung căutat. Iar tărâmul acesta este în parte fictiv; de fapt, el aparține nu Stăpânului opresiv, cât prietenului mereu „din apropiere”. Din aceste coordonate ai dreptul oricând ieși, cu toate că mai bine ar fi să nu o faci. Cât timp ar avea decența să nu îți joace feste, atunci destinul nu ar trebui provocat. Și chiar dacă țara asta nu poartă neapărat un nume, locuitorii ei au o capacitate aparte, aceea de a se recunoaște fie și în împrejurări ostile. Vasilache părea însă să nu cunoască toate acestea decât prea rar, mai precis atunci când tovarășul său de drum – Matei Brunul – avea decența să se sustragă realității (preponderent socialiste).

Vasilache, personaj inanimat, este singurul capabil să înțeleagă chiar și întrebările nerostite ale celuilalt, ale lui Matei. Dar să o luăm altfel: Matei Bruno, devenit ulterior Brunul, este eroul romanului în discuție. Parcurgând o suită de experiențe ciudate, mărci ale unui univers ce funcționează când haotic, când sub semnul unei perfecțiuni ce ne amintește de Kafka, singura sa avere reală este întruchipată de varianta unui alter ego… de lemn, mai precis Vasilache – o păpușă despre care aflăm: „orice marionetă are suflet […] Doar că trebuie să știi să i-l descoperi. Se găsește, poate la fel ca la oameni, în interior. Cu siguranță însă că unii vor dori să-i dea un alt nume, așa că îl vom numi centru de greutate. Orice mișcare a marionetei se bazează pe un centru de greutate. Dacă e mânuit cum se cuvine, dacă marionetistul îl cunoaște, îl simte până la identificarea cu el, celelalte părți ale corpului, care sunt doar niște pârghii, pendule, se mișcă pe linia dorită de el”. Pentru cine va fi atent însă, marionetistul guvernează existența celuilalt, după cum Vasilache dă sens până la un punct vieții lui Bruno.

Aflat în Italia, înainte de începerea războiului, Matei Bruno reușește prin câteva subterfugii să scape de înrolare. Își asumă o boală ciudată, numită pompos Marie-Strumpell, care ar fi urmat să îl transforme în doar câțiva ani într-o apariție rigidă, un adevărat burattino uman, prin înțepenirea umerilor și articulațiilor. O asemenea alegere părea cel puțin ciudată în condițiile în care sindromul avea legătură și cu marea sa pasiune pentru teatrul de păpuși, dar îi prevestea și nenorocirile. Deoarece situația materială a familiei sale se înrăutățise, Matei Bruno este încântat când află de decizia tatălui său de a-l trimite înapoi în patria natală. La momentul oportun, își adusese aminte că Lucrețiu Pătrășcanu, din postura de simplu coleg de școală, l-ar fi putut ajuta în această problemă, drept pentru care Matei Brunul va reveni în țară, ba mai mult, va fi angajat la Teatrul de Păpuși de Stat.

Nu se va lega totul din prima în tot acest șir al evenimentelor. Singurele persoane care îl însoțesc pe Matei în Iași sunt Bojin și Eliza, apariții ce afișează mai mult involuntar un comportament bizar. Bojin este evident omul Securității, în timp ce Eliza joacă un rol dublu. Cei doi pot fi înțeleși cu atât mai puțin de Matei, și pentru faptul că, din amintirile acestuia, lipseau (paradoxal) fix douăzeci de ani. Mai precis, se trezește într-o bună zi pe patul de spital, acolo unde află cu stupoare că fusese întemnițat, apoi avusese loc un accident stupid, în urma căruia stătuse în comă câteva zile bune. Personal nu își amintea însă nimic altceva decât crâmpeie din copilărie și adolescență, dar în nici un caz motivul pentru care fusese arestat. Această curioasă „simptomatologie” devine prilej pentru autorități de a încerca un experiment. Bruno trebuia reeducat, transformat din contrarevoluționar într-un fervent admirator al valorilor comuniste. Aceasta era în fapt adevărata misiune a lui Bojin ori a Elizei.

Nu i se va spune nimic despre cei douăzeci de ani de groază pe care îi trăise în închisorile anilor cincizeci. Grație stilului indirect liber, doar cititorul va avea acces la realitățile dure ale închisorilor comuniste. De fapt, structura cărții e relativ simplă – capitolele alternează viața de după întemnițare (în Iași) cu zilele numărate în iadul de la Canal ori în alte locații de „memorie îndurerată”. Deși literaturizate, imaginile sunt terifiante; reținem în mai multe rânduri imaginea animalică a torționarului, ori sunetele acordeonului care prin „cântecele acelea vesele, uneori îndrăcite, erau o minune în toată regula, așa că în baraca Brunului, prin diverse colțuri, s-au auzit atunci chiar îngânări vesele ale cântecelor… […] Acordeonul a cântat câteva nopți la rând. Iar apoi, zvonurile i-au făcut pe deținuți să-și acopere urechile, să urască acele sunete care încercau să se așeze vesel peste tăcerea din baracament. Căci, după a treia sau a patra noapte, rostul real al muzicii a ajuns să fie cunoscut de toți. […] Acompania, cu unica preocupare de a le sufoca sub muzică, gemetele celor bătuți de Bogdănescu și de însoțitorii lui, țipetele celor ce treceau prin reeducarea despre care, spre sfârșitul verii, un student venit din Pitești, la rându-i membru al brigăzilor treișpe-paișpe, îi dorise lui Bruno să nu afle niciodată”. Evident, sunt numeroase scenele ce par neverosimile pentru ochiul unui cititor neavizat. Acum mă gândesc că ar fi utilă lectura acestui roman împreună cu volumele dedicate gulagului românesc ale Ruxandrei Cesereanu.

Revenind, romanul semnat de Lucian Dan Teodorovici – „Matei Brunul”, apărut la Editura „Polirom” e încă o variantă de a redeschide marele Dosar al crimelor comunismului, e mărturia dinspre literatură a raportului dintre adevăr și minciună. Istoria individuală capătă sens doar odată cu micile victorii care, contrapunctat, înfruntă istoria cea mare, oficială. Rareori, persoanele situate în afara labirintului (gândit ca o arenă) par a pactiza, par a fi interesate (în contra ideologiei) de adevăratul lor chip. Nea Zacornea este unul dintre acestea – gardianul cu suflet, care va plăti la rândul său pentru apropierea față de deținuți; apoi, Eliza – va ajunge să își îndeplinească visul din adolescență, acela de a fugi din țară; în ceea ce îl privește pe Bojin, de la „Pur și simplu, începuse prin a crede că, pe lângă minciună, există nu un singur adevăr, ci două adevăruri mari și late. Un adevăr din mintea proprie, care de cele mai multe ori era important să rămână acolo. Iar celălalt adevăr, tot mai important în viața lui, era adevărul rostit, oficial. Nu era nicio ipocrizie la mijloc. Pentru tovarășul Bojin, adevărul oficial era exact la fel de important ca și cel neoficial, cel din minte”, va începe treptat să scrie rapoarte false către superiori, să bea în timpul serviciului, ulterior să fie interesat de existența lui Dumnezeu. Restul contează prea puțin: pictorița de păpuși, maistra de croitorie, electricianul ce montează și decoruri, directorul teatrului ori a șantierului, unii din colegii de celulă sunt practic apariții fără Cuvânt – ei nu întruchipează nimic.

Povestea lui Matei Brunul fixează atrocitățile unui regim demonic și înlesnește, fie și în categoria ipoteticului, recuperarea unei lumi adormite: „Vasilache avea mâini de lemn, care se îndoiau din coate, ca la om, Vasilache n-avea tije cu care să fie împins, Vasilache avea picioare cu care putea păși, Vasilache avea sfori, Vasilache era diferit. Și era al lui. Așa cum i se spusese, al lui încă din viața anterioară, cea din perioada mare, de peste douăzeci de ani, pe care n-o mai regăsea în amintirile sale. Iar dacă era al lui, în mod cert fusese cândva viu, la fel cum el însuși fusese cândva viu, într-un alt mod decât acum, trăind o altă viață decât cea de-acum”.

 

Marius Manta

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s