Mihnea Baran – Grafică sub forma confesiunii

Grafică sub forma confesiunii

 

Deși nu stăpânesc mai nimic din armele atât de trebuincioase și sofisticate ale unui critic plastic, iată-mă îndrăznind să scriu despre ultima expoziție a lui Mihnea Baran dintr-o cu totul altă perspectivă, aceea a omului care s-a străduit (și încă o mai face!) în varii rânduri să găsească calea cea corectă în intuirea frumosului. Ce mă detemină de această dată să duc până la capăt micul pariu cu mine însumi, recunosc, este disponibilitatea-mi proprie pentru a scoate în evidență mai mereu nuanța, de a intui un demers mai amplu, plecând de la datele sumare oferite dinspre câmpul realității.

Mihnea Baran nu face parte dintr-o generație anume; dincolo de datele oferite de biografie, dincolo de afinități structural-tematice impuse de mediile instituționale în cadrul cărora și-a desăvârșit studiile, autorul „Simbolurilor” respiră un aer diferit. S-a vorbit nu rareori despre o sincronizare a generațiilor, despre un dialog viu, nedesimulat, mai ales între pictorii tineri. Evident, rolul celor peste treizeci și șase de participări la expoziții de grup, cât și frecventarea unor tabere de creație precum cele de la Poiana Sărată, Poiana Sălătruc, Jimbolia, Chișinău a fost și va rămâne definitoriu. Peste toate, poate fi semnul unei disponibilități totale, al unei rostiri superioare ce pleacă în căutarea elementelor primare ale existenței dinspre exterior către propria-i interioritate. E, altfel spus, un pas necesar în trasarea unor coordonate sigure, de-a lungul cărora artistul păstrează un echilibru deloc precar între întuneric și ceea ce urmează a fi luminat. Expresii ale acestui tip de căutare rămân și cele opt expoziții personale, recompensate în timp de nominalizări ori premii importante, dintre care voi reaminti aici doar cele patru premii speciale de grafică, nominalizarea în 2006 dar și obținerea Premiului Primăriei Municipiului Bacău în 2012 la „Saloanele Moldovei”, Premiul I în cadrul Concursului Internațional Ex-libris, Bacău 600, Premiul Special pentru culoare și compoziție „Eminesciana”, Iași.

Ultima din aceste aventuri, „Simboluri”, a fost panotată odată cu mult așteptata instaurare a toamnei. Dublat de editarea unui volum cu același nume, apărut la „Magic Print” – ce se vrea în același timp un catalog de expoziție, cât și o fișă-portret Mihnea Baran -, vernisajul a echivalat cu un real succes. Lucrările de grafică ale lui Mihnea Baran, de o delicatețe aparte, au surprins în manieră vag fotografică câteva din arhetipurile aventurii umane. Lucrările relativ mici, executate în tehnici mixte, pe hârtie, au apropiat paradoxal complexitatea de simplitate. Primul determinant ține de scrupulozitatea cu care autorul și-a căutat cele mai fidele trasee pentru a surprinde delicatețea unei lumi ancestrale. De altfel, acest numitor comun găsit e garanția fără echivoc a unei conștiințe înalte. Invitat la agapă, publicul a avut datoria să descopere în spatele icon-ului esența originară. Desenul reiterează așadar emoția unei lumi redescoperite, re-imaginate sub forma unui palimpsest ce își refuză tainele în fața neofitului de serviciu. Fundalurile închise, hârtia manuală pot constitui în sine capete de drum în aventura semnificanților. Totuși, cel care își permite să înregistreze multitudinea suprafețelor, a texturilor îndelung pregătite, transformă „Simbolurile” pre-existente lui Mihnea Baran într-un Rubik multidimensionat. Misterul, dublat de diafan, presupun dimpreună o altă rețetă ce echivalează cu o formulă mai veche: grafica sub forma confesiunii. Ciclul „Misterelor” ori lucrarea „Din trecut”, la care se adaugă portretele „Elia 1”, „Elia 2”, „Matilda”, „Diane” – răstălmăcind inventiv senzualitatea, sunt viziuni conjuncte ale aceleiași înțelegeri. „La plajă”, „Nud”, „Portret galben” accentuează voit nuditatea, într-un efort de a-și înțelege propriile căutări. Deși sunt lucrări ce nu au cum refuza grile de interpretare psihanalitică, „Amprente”, „Seducția”, „Secretul” vin în continuarea efectelor spectrale. Relaxare 1-4 echivalează cu o anticameră pentru „Mănăstirea Secu”, „Amintire”, „Biserica Sf. Nicolae”. Scăpat din organicitatea unei lumi altădată închise, omul e prefigurat în diferite ipostaze în „Violonistul”, „Impromptu”, „Reverie”, „Îndrăgostit”, „Chitara”.

Valentin Ciucă aprecia la Mihnea Baran pedanteria „în organizarea suprafeței prin ductul urmând trasee de sugestie barocă” ce afirmă „spontaneitatea unei impresii și caracterul unui eseu grafic luxuriant”. Fără doar și poate, personajele provoacă cuvântul în starea lui dintâi, aruncând aceste exerciții de admirație non-ostentative în dimensiuni ce își modifică „ființarea” în progresie geometrică.

 

Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s