Sylvia Plath – “Selected Poems” traducere Elena Ciobanu

Sylvia Plath – “Selected Poems”

11 februarie 2013. Prieteniile literare ce îmi umplu spațiul virtual sunt legate de aceeași nevoie de a marca într-un fel sau altul moartea Sylviei Plath. Evident, nu mă surprinde; în ultimul timp am observat un interes din ce în ce mai evident pentru poezia americană contemporană. Internetul, ebook-urile facilitează reîntâlnirea poeților tineri nonconformiști cu “hollywood-ul literar”. Pentru cei care cunosc engleza, a nu pleca dinspre Sylvia Plath ori de la T.S. Eliot / E.A. Poe echivalează cu o atitudine iconoclastă. Drept scurt intermezzo, îmi permit a cita din prefața unei cărți reușite, al cărei titlu îl voi lăsa deocamdată nerostit, cu promisiunea de a reveni printr-o recenzie: “Bănuielile metafizice sunt tapițate cu bucăți de carne la fel de reale în irealitatea lor, noul univers ce se revarsă prin acest fermoar depășind nu doar trupul, ci și mediul în care ființează, ieșind din subacvatic, într-un fastuos decor de ospăț funest, la pas cu lupul trist… […] Pentru că, oricât ar încerca autorul să se distanțeze de lumea reală, frânturi ale dramelor realității personale pătrund prin pereții poroși ai celeilalte lumi…” Pentru cine a citit-o pe Sylvia Plath cu atenție, iar în plus manifestă un interes nedisimulat față de poezia română contemporană, va fi probabil ușor să descopere asemenea viitoare corespondențe / echivalări. Îmi trec prin minte acum celebrele versuri din “Ciuperci”: “Peste noapte, foarte / Albe, discrete, / Foarte tăcute, // Degetele noastre și nasurile / Năpădesc toată huma, / Cuceresc aerul. // Nimeni nu ne vede, / Nu ne oprește și nu ne dă de gol; / Grăuncioarele ne fac loc. // Pumni moi insistă / Să împingă în sus acele, / Așternutul de frunze, / Chiar și lespezile…” – devin în parte profeția unei poezii ce se cere a fi redescoperită.
În 2012, la Editura Paralela 45, apare o antologie Sylvia Plath, în traducerea Elenei Ciobanu. Cartea se instituie într-un eveniment, grație înaltului grad de profesionalism demonstrat de traducătoare. De altfel, aș putea-o numi pe Elena Ciobanu drept specialistă în Sylvia Plath, ținând cont de interesul de peste un deceniu arătat pentru opera acesteia. Să nu uităm, aceași Elena Ciobanu este autoarea unui eseu critic foarte bine primit de critica de specialitate – poate, paradoxal, chiar mai bine primit în străinătate decât în țară! – “The Metamorphoses of the Poetic Self”, Editura Demiurg, Iași, 2009. Fiind la bază o teză de doctorat, eseul dedicat versului Sylvia Plath anunța probabil încă de pe atunci o viitoare traducere / selecție a celor mai potrivite poeme pentru a reconstitui măcar în parte fețe ale aceluiași diamant. Va fi, așadar, volumul de la Paralela 45, nu un simplu “Best of” comercial – după legile unei societăți interesate de consumul imediat, ci un best interpretative / representative act.
Purtând de fapt subtitlul “Selected Poems”, cartea e un corpus ce impune. Deși nu vorbim neapărat de o ediție critică, cele 90 de poeme sunt introduse inteligent, prefața stabilind granițe ce pot opera în câmpul semantic; toate sunt dublate de repere biobibliografice. Evident, actul traducerii e infinit îngreunat de ceea ce mulți au numit “senzaționalismul” poeziei semnate de Sylvia Plath. Totuși, Elena Ciobanu va media fericit opiniile contrastante și în parte opozabile ale lui Harold Bloom (cel care nu a introdus-o pe Sylvia Plath în celebrul canon occidental), Irving Howe, Hugh Kenner, David Holbrook, cei care descopereau “o spiritualitate contrafăcută” ce nu oferă nimic pozitiv. Actul traducerii pleacă de la ideea că de multe ori critica a subordonat forțat toate sensurile operei unor elemente din biografie și că în majoritatea cazurilor interpretările date au servit mai mult unor rezolvări psihanalitice decât poeziei. Îndemnul este vădit acela de a încerca să înțelegem o zonă de mister, acea frumusețe înnegurată și imposibil de explicat după legile unui discurs exclusiv rațional. Poezia Sylviei Plath nu e un mijloc de reprezentare al niciunei teorii (cândva) la modă: atât psihanaliza, cât și semiotica, pragmatica ș.a.m.d. eșuează cât timp se aruncă singure în luptă. Ciudat, cum o poezie atât de controversată, un univers atât de straniu apelează acum la cele enumerate pentru a oferi interpretări viabile doar cât timp se îngăduie reciproc. De altfel, munca Elenei Ciobanu e mult mai complicată decât a traducătorului obișnuit de poezie. În cazul Sylviei Plath eul poetic e mai degrabă ambiguu, se află într-o continuă prefacere, experiind mai multe avataruri. Această instabilitate voită este marcată inclusiv la nivelul lingvistic ori stilistic, așa încât a te întâlni cu Sylvia Plath echivalează cu a te lăsa purtat într-o aventură (quest) a cunoașterii (asumată însă existențial). Detaliile sunt combinate și recombinate, în timp ce discursul poetic își construiește propriile mituri, propriile structuri. Asistăm, după cum s-a spus, la dorința de exorcizare a trecutului / de luare în stăpânire a prezentului. Pe de altă parte, devenim conștienți că, după cum remarca și A. Alvarez în 1963 – “realizarea supremă a Sylviei Plath din perioada maturității sale artistice rămâne felul în care face inseparabile moartea și poezia, ultima devenind astfel o artă ucigașă.” S-ar fi putut păstra granița dintre realitate / imaginar, viață / moarte, cât timp autoarea declara într-unul din jurnalele sale: “Lucrul de care mă tem cel mai mult este moartea imaginației. Când afară cerul e doar roz și acoperișurile doar negre: mintea aceea fotografică ce spune în mod paradoxal adevărul, dar adevărul fără valoare, despre lume”? Probabil nu!
Poezia Sylviei Plath poartă însemnele unor premoniții în curs de făptuire… În general, versul ei reîntregește metafora unor dimensiuni dezolante. Moartea, suicidul sunt constantele unei implozii fără sfârșit. Versurile devin dure, au o corporalitate apăsătoare: “Speriată și goală pe căruciorul capitonat cu plastic verde / M-am uitat la setul de ceai, la dulapurile cu albituri, la cărțile mele / Cum se duceau la fund, iar apa s-a ridicat deasupra capului. / Acum sunt călugăriță, n-am fost niciodată mai pură. / N-am vrut nicio floare, am vrut doar / Să zac cu palmele în sus și să mă golesc cu totul. / Ce libertate, n-ai idee ce libertate – / Pacea e așa de mare, te năucește, / Și nu-ți trebuie mai nimic, un nume pe-o etichetă, câteva fleacuri. / De ea au parte morții în clipa din urmă; mi-i imaginez / Gura cum și-o închid peste ea, azimă de împărtășanie.” (“Lalele”) sau “Fețele și întunericul ne despart mereu. / Acum sunt un lac. O femeie se apleacă spre mine, / Căutându-se pe ea, cea reală, în ale mele adâncuri. / Apoi se întoarce spre mincinoasele alea, luna ori lumânările. / Eu îi văd spatele și i-l reflect credincioasă. / Ea mă răsplătește cu lacrimi și cu agitația mâinilor. / Sunt importantă pentru ea. Se duce și vine. / Dimineața, în locul întunericului, apare fața ei. / A înecat în mine o fată, iar din mine se ridică zi după zi / Către ea o bătrână ca un pește groaznic” (“Oglinda”).
Apoi, cartea e și produsul unui demers în parte detectivistic pentru că, la urma urmelor, traducerea presupune descifrare și interpretare. Și dacă este să dăm crezare lui G. Mousin, traducerea constă într-o serie de operații al căror punct de pornire și produs final îl constituie semnificațiile. În chip evident, Elena Ciobanu mizează pe o traducere în principal semantică, cerută de un autor de o complexitate rar întâlnită. Un posibil punct de plecare pentru întreg acest demers ar putea fi și poemul „Ultimele cuvinte” ce aduce în prim plan imaginea sarcofagului. Sarcofagul se instituie într-un fel de laitmotiv pentru opera Sylviei Plath. Referindu-se la eseul critic amintit (“The Metamorphoses of the Poetic Self”), Luke Ferretter (Baylor University) scotea în evidență: “In the Ariel poems, Ciobanu argues that Plath’s poetic self found the forms in which to speak itself into being. The post-Ariel poems, she claims in the book’s fifth chapter, express a kind of post-identity in which this poetic self discovers that identity itself is illusory. With reference to historical accounts of the Egyptian process of mummification, Ciobanu traces the six stages of this process – cleansing, evisceration, desiccation, embalming, bandaging, adorning”. Textele Sylviei Plath se nasc în realitatea depresivă a morgilor (“2 viziuni ale unei morgi”), devenind saturnalii de un ludic macabru. Universul imaginat este claustrant, axele își schimbă polii. Imaginea tatălui e mai degrabă metafora unui modus vivendi ce nu mai poate fi recompuns în granițele normalității. “Colosul”, “Tati”, imaginile terifiante ale Holocaustului din “Cântecul Mariei” dau măsura cuvenită a confesiunii: “ceasurilor mele sunt nuntite cu umbra”. “Cuvinte” ori “Născute moarte” comprimă datele organice ale unor arte poetice “întoarse” ce parțial mimează neputința, marchează alienarea, schizoidul.
Grație acestui volum, sunt convins că Sylvia Plath va fi mai la modă decât oricând. E cunoscut faptul că în traducerea poeziei idealul este dat de transcrierea unui poem într-o altă limbă, având convingerea că așa ar fi scris-o poetul însuși dacă s-ar fi exprimat în limba respectivă. Elena Ciobanu s-a apropiat în cea mai mare măsură de un asemenea ideal, deoarece competența lingvistică este dublată în ceea ce o privește și de o competență literară esențială pentru descifratea corectă și mai ales completă a codului, pentru redarea sa într-o formă cât mai apropiată de cea a originalului, în așa fel încât să păstreze la cote înalte expresivitatea și “logica” textului. Toate acestea au reînviat o poezie ale cărei cuvinte sunt “securi / ce fac lemnul să sune. / Iar ecourile! / Ecourile călătoresc / Departe de centru, asmenea cailor”.

Marius Manta

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s