Lucian Șerban – “Bacău. Palimpseste urbane”

Lucian Șerban – “Bacău. Palimpseste urbane”

De curând, mi-a făcut o deosebită plăcere apariția în peisajul editorial băcăuan a cărții semnate de Lucian Șerban. Cunoscut și apreciat profesor, om de o finețe aparte, “încărcat” de un frumos pe care îl dăruiește cu generozitate și prin intermediul blogului personal, autorul compune un excurs cultural, cu repere geografice, cu instrumente sociometrice calibrate eficient, itinerariu ce vizează Bacăul dinspre 1850 și până în contemporaneitate.

Așadar, la Rovimed Publishers apare “Bacău. Palimpseste urbane”; deși la o primă vedere titlul pare să vizeze spectaculosul, acesta este ales fericit, deoarece în paginile cărții se regăsesc varii perspective asupra realităților, adesea contrastante, mai mereu surprinzătoare, ale unui topos ce își redimensionează “corporalitatea” necontenit. Scrisă atent, cu acribie, cartea nu pleacă dinspre legendă și nici nu poposește prea mult în zona celor transmise prin viu grai. Cu mult peste alți autori ce au fost interesați de a compune un chip credibil Bacăului, palimpsestele semnate de Lucian Șerban revitalizează o lume ce părea pierdută sub tonuri bacoviene… Ele conving și grație aparatului de note, bibliografiei, reperelor cronologice ori cartografice ce dimpreună inventariază plusuri și minusuri ale urbei noastre.

De multe ori, plecând din orașe cu tradiție și istorie superioară (cu predilecție Brașovul ori Sibiul), afișam o nemulțumire vizibilă. Întrevedeam puține din asemenea bogății în Bacăul natal. Ei bine, palimpsestele în discuție m-au împacat întrucâtva. Dar dincolo de asemenea “subiectivități”, găsesc că volumul dedicat Bacăului oferă fericit, după cum afirma și autorul, o alternativă credibilă, încărcată de parfumul epocii, la Google Streets View sau oricărei alte alternative e-tech. Lucrarea beneficiază și de girul academicianului Alexandru Bănică, iar profesorul universitar Ionel Muntele contrasemnează coperta a patra: “Antologia de față aduce în atenție câteva din fațete ale devenirii citadine băcăuane în perioada modernă, prin intermediul unor pagini puțin cunoscute marelui public, de o reală valoare științifică și documentară. Selecția inspirată a textelor și sistemul pertinent de referințe conferă acestui demers valențele unui foarte util punct de plecare spre explorarea, cunoașterea și valorizarea fizionomiilor urbei de altădată, oferind totodată generației tinere reflecții necesare înțelegerii spiritului locului, dar și repere sustenabile, în acord cu viitoarele provocări urbanistice.”

Concret, suntem pregătiți de la început: Bacăul nu a fost niciodată un târg important. Totuși, dezvoltarea sa “în trepte”, uneori în progresie geometrică, merită studiată. Deși nu este o lucrare literară, trimiterile la textele vremii ne facilitează intrarea într-o metatextualitate interesantă, un pseudo-labirint dinăuntrul căruia, paradoxal, vom obiectiva cu mai mult succes toposul indicat. În principal, sursele de primă mână ale profesorului Lucian Șerban sunt trei: Ortensia Racoviță (autoare la 1895 a unui dicționar geografic al județului Bacău, premiat de Societatea Geografică Română la 4/16 martie 1892), Costache Radu (avocat, ziarist, dramaturg, om politic, primar, autor al lucrării “Bacăul de la 1850-1900”), Nicolae Iorga (ale cărui fragmente despre realitățile Bacăului rămân savuroase).

Peste toate, acest tablou sincopat al evoluției Bacăului dă mărturie exactă pentru zbaterile din epocă. Ce aduce 1859? Care era fața orașului în timpul războiului ruso-turc (1876-1878)? – nu sunt întrebări retorice, ele își găsesc răspunsuri fie plecând și de la cele mai mici întâmplări, acum rememorate. Sunt extrem de multe aspecte interesante ce ar trebui enumerate: e concretizată situația hanurilor, a spitalelor (mai degrabă a lipsei acestora!), a librăriilor, teatrelor, bisericilor, crâșmelor etc. Mai sunt consemnate vizita Măriei Sale Carol I, episodul holerei – extrag: “În 1865-1866 era holeră în țară. În Bacău bântuia mai cu furie. Se găseau pe stradă oameni morți. S-a văzut însă că cei mai mulți care mureau erau oameni nevoiași și acei care locuiau în străzi murdare și aveau murdării prin ogrăzi și case și din aceștia cel mai mare număr îl dădeau jidovii.  […] Ridicarea cadavrelor de pe străzi se făcea anevoie și de multe ori se întâmpla ca să stea un cadavru și cinci sau șase ore neridicat.” Un plus de informație aduc recensămintele, cel de la 1890/1891 fiind prezentat detaliat, cu semănături, prețuri, cereale etc.

Dându-mă de trei ori peste cap, dintre arhaismele prezente în carte, voi ajunge să afirm cu hotărâre că “Bacău. Palimpseste urbane” este un must-have pentru oricine interesant de realitățile vii ale acestui oraș. Chiar de lasă loc unor continuări, cartea în sine e un discurs polifonic ce și-a atins ținta.

Marius Manta

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s