Marcel Mureseanu – Visul, ca mega-poster al unui cer asumat

Visul, ca mega-poster al unui cer asumat

Sub egida aceleași edituri, la care cu un an mai devreme apăruse o carte superbă de versuri – “Cu voia corbului”-, iată-l acum pe Marcel Mureșeanu cu o hartă onirică, o inventariere a bolgiilor ce i-au format de-a lungul timpului acea diferență estetică specifică. Vorbim, așadar, despre un nou volum – “Cartea cu vise.” Un titlu aparent simplu, dar care, odată cu lectura, lasă să iasă la iveală, pas cu pas, multiple posibilități de interpretare. Volumul în discuție e unul demn de cifra rotundă pe care o serbează poetul: e o manifestare cu un caracter pronunțat ludic, ce are însă intuiția zonelor cele mai firești ale “ființării”. Dinspre ce pare… firesc, versul e marcă a unui spațiu fascinant, însă de un pragmatism aparte; întrebarea nerostită de poet pare a fi –  “cine mai sunt eu?” Volumul oferă varii răspunsuri, propunând legături peste timp în opera poetului. La o adică, deși sună pretențios, avem de-a face cu un soi de palimpsest; cel ce a gustat din răbdare, va avea toată priceperea de a nu-și subordona înțelesurile timpului fizic. Pe de altă parte, cititorul grăbit va părăsi cel mai probabil aceste bolgii cu sentimentul unei prea-ușor-câștigate interiorități grotești.

Marcel Mureșeanu demonstrează pentru încă o dată că are simțul unui arhitect conștient de propria-i misiune. Se explică prin ceea ce altădată era criptat, își închide universul mai apoi în amintirea unor “reprezentări” din alt mileniu. Coperta a patra plasează de altfel întregul imaginar poetic între fostul cuvânt și intuiția paradoxală a unei re-deveniri / veniri: “-Și toate visele astea le-ai visat tu? / – Unele de-abia de-acum urmează să se întâmple […] Apăs pe pedală și piciorul nu găsește nicio împotrivire. / Împing și piciorul iese din vis. / De data asta, mașinăria mă va sfărâma. / Fie! Cartea este, de-acum, departe de mine…”

Îmi aduc aminte de câteva cuvinte ale Irinei Petraș. Poate că acum e momentul cel mai potrivit pentru a le mai încredința pentru încă o dată foii: “Aş putea imagina o schiţă de portret din ţăndări, înşirând la întâmplare cuvintele pe care le-am folosit de-a lungul anilor scriind despre poet şi poemele sale. Iată: singuratic, discret, ubicuu, bun ascultător, abisal, reticent, vorbăreţ (aproape) exuberant, îngăduitor, dezaprobator, ironic (şi autoironic!), firesc, simplu, elaborat, jucăuş, limbut, taciturn, epigramatic, surprinzător, molipsitor, atent, rebel, furiş, conştient, încărcat, latent, provizoriu, pre-făcut, dibuitor, definitiv, rotunjit, ultim, cristalin, hărţuitor, etern, drept, ocult, mincinos, ritmat, aproximativ, aberant, luminiscent, spart, muritor, absent, liniştit, greu, trufaş, christic, prelung, armonic, vag, crizic, senin, terorizat, distinct, original, expresiv, înşelător, ameţitor, direct, real, multiplu, ambiguu, imprevizibil, polivalent, satisfăcut, pur, autosuficient, ispititor, de neocolit, straniu, oprimist, neastâmpărat, forfotind, tonic, neobosit, laconic, gureş, tânăr, încăpăţânat, revoltat, încontrat, natural, viu, tragic, grotesc-ironic, sfidător, pângărit, deşart, blând, muzical, nelaş, înfiorat, ingenios, sprinţar, colorat, oniric, fantastic, avar, generos, plurivalent, oximoronic. Pot vedea în toate acestea un lanţ de mângâieri ale lucrurilor, o încercare repetată de a le îmblânzi prin atingeri delicate ale miezului lor indictibil”. Da, așa sunt și visele lui Marcel Mureșeanu – zeci de colțuri care în chip de basm făuresc o lume interesată de perfecțiune. Nu neapărat pentru a o transmite, cât pentru a o trăi! Atitudinea eului liric nu se zbate neapărat într-un egocentrism rapace, dar nici nu mizează pe un discurs obedient. O afirmam și cu un alt prilej, “Lumea obișnuitului nu își cunoaște așteptarea, ci își etalează viciile sub semnul unei frenezii de neînțeles. Condiția poetului nu este cea a unui profet, nu simte nevoia de a transmite, fie și în parte – celor inițiați; poemul își calculează pașii într-un orizont ermetic. Așadar, semn al înțelegerii drepte, versul nu e purtător de mesaj, ci proprie ființare, semn al normalității într-o nouă lume ce a tot fost anunțată. El însuși este fața întoarsă a timpului”. Doar dintr-o asemenea perspectivă putem înțelege cum “Moartea se încăpățânează să-mi spună / că o cheamă Mavrodin! / Stau pe un delușor pietros / umbra se îngemănează cu soarele / gust din supa asta și-mi place. / Vreau adevărul, moarte, strig la ea, / altfel te trec sub tortură! / dar nu mă gândeam să torturez / o ființă așa râzgâiată ca dumneaei. / Pe oasele mele, jură moartea, / că nu mint o iotă din ce știu! / Mai jos, lângă un gard, / cățelul pământului udă brusturii… / Moartea se duce la el, îl ia în brațe / și suspină: acum mă crezi!? / se smiorcăie și coboară Malul. / Clopotul bate-ntr-o dungă / satul se vede ca un șir de colivii. / Mă așez binișor pe mușchi / și-mi scot din călcâi / spinul de trandafir” (XXXIV).

Poemele volumului nu sunt “numite”, ele sunt doar numerotate; bolgia imaginată de Marcel Mureșeanu este însă cu totul diferită de bolgia dantescă. Jocul dintre falsitate și aparență nu este gratuit, teama organică în fața eșecului nu e gravată în ac rece, ci presupune culoare, așadar speranță: “Pe mormântul meu / creștea o floarea-soarelui / și eram foarte fericit / până când cineva mi-a spus / că acela nu-i mormântul meu / dar că acolo trebuia să fie” (I). Visul are uneori valențe premonitorii. Moartea e personificată, poetul se zbate între figuri cunoscute și dragi – preotul, tatăl –, alături de apariții deformate, ce scurtcircuitează până și “rațiunea visului”. Închisă în jocul umbrelor, confesiunea tinde să se suprapună peste imaginea trenului oprit pe o linie moartă (XV). Așezate față în față, chipurile tatălui și delatorului: “În zece nopți de trei ori / a trecut tatăl meu pe la mine, / fața lui dusă ca a sfinților de pe zid / de abia o ghiceam, / glasul nu i-l auzeam cu urechile / părea blând, nu râdea de nimic, / de trei ori se făcea că e cineva / într-o instituție a Statului de Dincolo, / un funcționar mai răsărit / calm ca o zi fără furtună… / Azi-noapte eram în Hodiș, / satul unde-a murit, / venisem la el cu Ion, / om înalt negricios și tăcut, / colonel de contrainformații, o nălucă, / nu i-a plăcut s-a retras repede / dar la vederea mea s-a înveselit. / Trăia și Sofia, bunica, mama lui, / agilă, un fel de nevăstuică, / a crăpat! a zis ea către mine / despre bunicul, vorbă ce n-o auzisem / cât a fost vie despre nimeni. / M-am depărtat pășind în spate / glasul tatei l-am auzit de departe: / trei mâțe negre se vor arunca asupra lumii / și se vor bate de la ea / până ce vor muri / și voi odată cu ele!” (XLI); “Delatorul meu, delatorul meu, / strig din răsputeri, în pragul Casei de Vânătoare, / nu muri, nu călca în Mlaștina Căprioarelor, / ascunde-te mai jos de păpuriș! / El nu mă asculta, pășea răstit în jos, / și se afunda în noroiște…” (XLII).

Personajul cosmetizat cu pricepere de poet pare a sta sub masca unicului mag cititor în jocurile hazardului. “Cartea de vise” amprentează viitorul, îi mai oferă o șansă. În ce mă privește, mă retrag în fața unei ironii bine-venite: “Stau întins pe masa de disecție a literaturii / în așteptarea criticului-legist… / Sufletul meu de mult plect-a în rai, / e drept, undeva la margine, […] Între timp trupul, cu cărțile pe piept, / așteaptă criticul / iată-l că vine nădușind, / în roba lui neagră, / flutură cuțitul și se apucă de treabă; / deschide trusa emailată / scoate slănina și pâinea / le taie-n felii subțiri / le presară cu usturoi verde / și le mestecă-ncet, în tăcere deplină. / Trupul meu, literatura întreagă, / se zvârcolesc lacome / cu o poftă nebună de viață, / dar el, în extazul acela, / nu-și dă seama că se poate întâmpla o nenorocire…” (XIX).

Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s