Grigore Leșe – “Acum știu cine sunt”

Grigore Leșe – “Acum știu cine sunt”

 

Uneori, omului îi stă bine când se joacă. Când se joacă pentru a rostui. La finalul anului ce tocmai a trecut mi-am propus și eu să acord într-un spațiu virtual câteva premii. Din punct de vedere editorial, numărul mare al cărților te copleșește: evident, aveam de unde alege! Dar simțeam că nu asta mă interesa – nu doream topuri, nu doream confruntări estetice și tot amalgamul acela de prețiozități literare. Mi-au trecut prin minte cărți bibliofile, albume de artă, poezie bună și culmea… multă proză de calitate. Dar chiar în ultimele trei zile ale anului m-am întâlnit cu ceea ce căutam. Pe Grigore Leșe ar trebui să îl știe toată lumea! Dacă ăst lucru se întâmplă, atunci rândurile de față își vor atinge cu siguranță scopul. De nu, rămâne fiecare pe drumul său…

Da, pentru mine, cartea anului 2013 este “Acum știu cine sunt” – semnată de Grigore Leșe și apărută la Editura Humanitas. E o carte aparte, un volum ce adună în paginile sale suita unor “însemnări și aduceri aminte.” E cartea-document a unei vieți gândită ca joc ritualic. Nu știu dacă actul lecturii ar fi ideal să vină după ce îi ascultăm muzica lui Leșe, dar știu că fără de acesta, ori fără a-l vedea live (cum spunem noi acum), am avea o imagine incompletă.

Un soi de argument prefațează inedita construcție a volumului: “De 59 de ani s-au strâns în mintea mea povești și întâmplări trăite cu inima. Niciodată nu m-am gândit că într-o zi o să ajung să le aștern pe hârtie. Când m-a adus mama pe lume, socoteala ei a fost să horesc și să împlinesc horile. Iată că a venit vremea să le interpretez, iar interpretarea se face prin cuvânt. Poveștile au fost viața mea și prin ele m-am destăinuit; au zburat dintr-un loc într-altul, unele dintre ele luând chipuri cosmice. Au fost o mângâiere pentru sufletul meu. Le-am  istorisit în orice împrejurare. Nu toți oamenii mi-au înțeles intențiile, eforturile, mâhnirile. Cartea aceasta dezvăluie și dă posibilitatea cititorilor să mă cunoască mai bine. M-am arătat prin aduceri-aminte și prin însemnări despre lumea văzută de mine.” Iar lumea văzută de Grigore Leșe e o lume tainică, nu foarte îndepărtată. E un spațiu care încă mai alină, e povestea dintru Început depănată. Grigore Leșe are talent de povestitor – nici nu știi când te îndepărtezi de real și te lași sedus de lexicul variat,  regionalisme, arhaisme, ziceri străvechi, proverbe, “spusa satului”, toate măiestrit împletite de un om cu o trăire aparte, unică. De altfel, pe Grigore Leșe nu l-ai putea suspecta niciodată că nu știe ce spune: deși activitatea sa e susținută de titluri și premii importante (e doctor în muzicologie cu lucrarea “Horea în grumaz. Considerații teoretice și practice ale interpretării genului dintr-o perspectivă stilistică”, doctor honoris causa al Universității de Vest “Vasile Goldiș” Arad, profesor de etnomuzicologie al Universității din București etc.), mai de folos, după cum singur mărturisește, sunt anii petrecuți în vatra satului, în comunitățile mici, uneori chiar izolate ale Lăpușului. Muzica sa, scrisul său, practic Cuvântul său ar putea fi perfect înțelese dacă-i urmărești drumul pentru o perioadă de timp mai lungă. Deși modern în atitudine – rămâne de neuitat serialul difuzat de TVR Cultural “La porțile ceriului”, prezența sa pe scenă alături de tineri muzicieni din genuri mai deloc complementare, disponibilitatea de a realiza muzica de film sau pentru scurt metraje girate de BBC, Grigore Leșe tinde să devină poate fără voia sa, el însuși personaj.

Materialul cărții e grupat în mai multe, hai să le zicem, capitole: “Anotimpurile satului meu” – după cum v-ați aștepta, cel mai savuros dintre toate; apoi, “Aduceri-aminte” – aici sunt contrapunctate evenimente cu rol în modelarea întregii ființe, urmează o a treia parte de o importanță majoră “Horea în grumaz, relict șamanic” – o prezentare detaliată a mecanismului horei, prezentare pe înțelesul nespecialistului. Ultimul capitol este cel al “Însemnărilor”, unde lumea nouă pare a se împleti cu cea veche, unde oamenii sunt deopotrivă prețuiți pentru frumusețea sufletului lor, așa încât autorul pare să le fi reținut loc în inima sa și unor figuri mitizate precum Gheorghe Zamfir ori Maria Tănase, dar și oamenilor simpli – Badea Vasile Dâncu din Runcu Salviei, Nastasia din Cupșeni, țambalagiul Zaim ș.a.m.d.

În mod evident, cartea pleacă de la un crez formulat de la început: “Străbunicu’ Grigore îmi spunea că atunci când corindele nu se vor mai auzi peste sat vor ieși diavolii și lumea va încăpea pe mâna lor”; e legătura peste timp cu strămoșii, exercițiu de interpretare continuă a valorilor ancestrale. O lume ale cărei taine presupuneau tăcere, comuniune în afara zgomotului, o lume unde “nu era vrajbă între oameni, se vizitau și-și făceau daruri de sărbători, se ajutau la lucru, unguri cu români, români cu evrei, nu avea importanță după care ce credință îi.” O lume care aștepta sfintele sărbători cu ușile deschise, urmând ca bucuria sfântă să mai șteargă din amarul zilelor obișnuite.

Aparte mi s-a părut povestea Susanei lui Balotă: “Pentru mine, timpul și anotimpurile le aducea o femeie din Borcuț, Susana lu’ Balotă. Ea, în fiecare zi, la ora șapte dimineața, ducea la biserică un coș cu flori ca să împodobească cu ele altarul și icoanele. Pe drum, mai împărțea din ele oamenilor cu care se întâlnea. Le aduna din grădinuța ei, plină de flori până toamna târziu, iar primăvara devreme le culegea din pădure. Florile din coșul femeii îmi arătau cum se schimbă anotimpurile…”

La urma urmelor, după cum am spus, e o carte despre taine și aduceri-aminte. Căci horitul e o taină: horitorului nu îi place să fie văzut când horește. Ritmul tânguit, textele lungi și repetitive redau senzația de “curgere perpetuă, de înălțare și coborâre, de moarte și renaștere, de despărțire și regăsire, de drum sinous și zbor nesfârșit”.

Mi-aș dori oricând să-l revăd pe Grigore Leșe. El este dintre cei puțini ale căror povești sunt în stare să restaureze.

 

Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s