Savatie Bastovoi – Carte de despartire

Carte de despărțire

 

Îmi amintesc și-acum chipurile nefericite ale celor doi tineri, precum și brutalul mod de a-și vorbi. El o certa pe ea că nu spune nimic interesant, ea se uita pierdut, deznădăjduită, nemaisperând la un undeva, cândva, apostrofându-l într-un final la rându-i, aproape cu ură. E o scenă pe care nu am s-o uit prea curând. Acum îmi dau seama că nu am s-o uit deoarece ea face parte din cotidian. Asemenea ipostaze se pot întâlni la tot pasul. Explicit ori ba, lipsa comunicării turează la maxim neputințele fiecăruia. La urma urmelor, sunt de acord – durerea e cea care primează: „Sunt atâtea lacrimi în lume care se varsă necontenit! Lacrimile suferinței curg sub luminile reclamelor, în orașe mari, în băi, în așternuturi, în mașini. Răsună atâtea răcnete de durere, atâtea suspine, dincolo de buletinele de știri, dincolo de talk-show-urile televizate, dincolo de vacarmul cluburilor de noapte. Întreaga noastră civilizație, cu noile ei tehnologii care se întrec una pe alta, este îndreptată să ascundă acest plâns, să ne facă să credem că plânsul nu există”. Etichetat el însuși într-o vreme drept postmodern, Savatie Baștovoi a rămas pe mai departe o apariție singulară. Scrisul său surprinde, atât la nivel tematic, la nivelul semnificațiilor, dar și vizavi de formele în care toarnă harul de a da glas direct și plăcut suspiciunilor ori bucuriilor proprii.

Ultimul volum este „Cartea de despărțire”, Editura „Cathisma”, la finele anului 2013. O apariție întru totul spectaculoasă, așteptată pentru mai bine de cincisprezece ani. Urmărind pe you tube imagini de la lansare, am luat aminte că autorul pune preț pe trăirea netrucată, pe gândul și sentimentul împărtășit până la capăt.  Nu e interesat de formule, de interesul criticii literare, probabil nu dorește să figureze în vreo istorie, ci pur și simplu simte nevoia de a-și face cunoscută iubirea în fața minunilor ce se descoperă omului simplu, din voința lui Dumnezeu. Filonul evident liric este împachetat în formule dintre cele mai neașteptate: am putea reține că în prima parte se află treisprezece poeme, urmate de o a doua, supranumită „Cântece”. Volumul continuă cu un macropoem – „Cerbul”  – metaforă a puterii și întrevederii duhovnicești, pentru ca mai apoi „Ivirile lui Dumnezeu” să propună adevăruri ultime sub forma jocului, având la bază drept figură de stil comparația. Cartea în discuție se închide prin câteva „Cuvinte pentru deșertăciunea căutărilor omenești și pentru aducere aminte de moarte”, „Adunare de cuvinte despre dragoste și iertare” (de unde am și extras citatul de la început), dar mai ales odată cu cele „Zece sfaturi”, un soi de decalog „trecut” prin experiența proprie.

Această parte a doua a cărții, în care Savatie Baștovoi renunță la uneltele specifice prozodiei, am putea afirma că adună constatări ce se oglindesc perfect în temele poeziilor din prima parte. Poate marele merit pe care trebuie să îl recunoaștem din punct de vedere literar este acela că Savatie Baștovoi scrie simplu, iar nu simplist, că reușește să descopere cuvintele cele mai potrivite intențiilor sale – apoi, comunică tuturor adevăruri valabile pentru gândirea creștină. Găsește măsura potrivită: lirica sa nu se adapă din limbajul specializat al teologiei, nu poartă cuvinte înalte deși realitățile pe care le „conjugă” indică un drum către Dumnezeu. Puterea iubirii stă la baza întregului edificiu, iubirea devenind în fapt un substantiv-temă ce nu abstractizează discursul. Cuvintele sale aduc aminte de sfaturile oferite de părinții pustiei celor ce le călcau pragul: formulate direct, neutilizând fraze largi, fac apel la metaforă, alegorie, la simbol, pentru a pune „început bun”. Tinerii ce mi-au rămas în minte vor afla că iubirea fără de preț stă dincolo de nefericita iubire trupească, pe care autorul o percepe drept „un foc de paie” care „…când arde face mare vâlvătaie, dar, de îndată ce s-a stins, nu lasă nici jeratic, nici căldură, ci numai scrum pe care îl spulberă vântul”. Păstrând aceeași notă, Savatie Baștovoi ne mai descoperă cu precizia unui chirurg duhovnicesc și câte ceva despre suflet și gândurile omului, despre falsitatea relațiilor interumane, despre lauda fără temei, despre frumusețe și lipsa de pudoare, despre înțelepciune ori despre spovedanie și puterea acesteia.

„Ivirile lui Dumnezeu” dau sens întregii Creații, explică până la capăt sensul unui joc organic: „Dumnezeu se ivește / ca un iepuraș de lumină / în ochiul unui copil. // Dumnezeu se ivește / ca un cuib de rândunică / într-o casă nouă. // Dumnezeu se ivește / ca o rană dureroasă / pe un trup neprihănit. // Dumnezeu se ivește / de pretutindeni / în fiecare”. Devine clar că toate grijile aparțin lumii acesteia, aspectelor materiale. Ușor paradoxal, cu o altă voință de putere luăm aminte că „Într-o zi mă voi goli de orice dorință”, pentru a fi parte integrantă a misterului dintâi. Dumnezeu a lăsat gândurile omului să umble slobode: ele vor naște fie frică, suferință, ducând treptat la alienare, fie se vor împărtăși de energiile necreate, vor cunoaște adevărata Lumină. Metafora cunoașterii străbate până la urmă tot volumul, iar falsitatea unor idealuri, contrastul dintre aparență și esență sunt dimpreună îndepărtate odată cu suferința ce îngăduie pocăința, metanoia: „Suferința e ca bruma care cade dimineața pe iarbă și pe tufe: / Înălbește sufletul și îl îmbracă într-o cămașă rece. / Dacă atingi cu mâna catifeaua albă a durerii / O floare roșie se topește ca o urmă de pasăre. // […] // Niciodată durerea nu a fost mai puternică decât dragostea / Iar suferința nu este decât o brumă care cade uneori peste suflet. / Fața ta trebuie sa fie ca palmele ridicate ale unui copil / Care înșfacă aerul ca pe o cămașă albă”.

Timpul este una din temele de forță ale volumului. Pe de o parte, timpul macină realitatea colectivă, dar oferă Persoanei șansa de a se reîntoarce în chipul fiului risipitor. Intuiția extaticului din „Într-una din zile, cerul…”, prefigurează metaforic timpul suspendat în fața miracolului și stabilește intertextual legături cu volumele anterioare: „Vine vremea când sufletul caută să se ascundă / Ca o cerboaică în adâncul pădurii când își fată puiul / Sau ca un elefant abătut înainte de a se prăbuși pentru totdeauna. / Atunci sufletul este subțire ca un strigăt de pasăre. // Atunci pieptul se apasă ușor înăuntru / Ca o palmă de copil sprijinită în zăpadă / Și tot ce ai avut mai drag / Încape într-o strălucire de ochi spulberată de aerul rece. // Acolo unde ziua se împreunează cu noaptea / Și puiul de cerb își înalță botul umed spre lumină. / Acolo liniștea este ca o pasăre mare / Așezată pe cuvintele care nu s-au spus încă”.

E, așadar, o carte ziditoare, o carte așteptată, cu texte scrise în diferite perioade, o carte despre propriile trăiri și convingeri, cernute de o gândire așezată în spațiul valorilor creștine. De menționat și soluția grafică: coperta trasă pe carton special cu iz de papirus, în interior s-a ales o hârtie specială galbenă, totul fiind împodobit cu ornamente și litere venite din trecut, cu desene interioare bizantine, făcute de un coleg și bun prieten – Adrian Adochitei, care acum pictează paraclisul schitului de la Mânăstirea Noul Neamț. Mai mult, pe lângă exemplarele obișnuite, vor fi și exemplare „bibliophile”, 333 la număr. Exemplarele de colecție vor fi numerotate și semnate, având sigiliul din piele al autorului, cu inițialele ”SB”. Uitându-mă deja prin librăriile online și văzând prețul, am rămas pentru ceva timp descurajat: nu voi avea un exemplar de lux, nu voi avea dedicația unui om pe care îl prețuiesc atât de mult și care la vreme de ananghie m-a sfătuit prin intermediul internetului, dar voi avea în permanență bucuria de a mă fi întâlnit cu un volum de o frumusețe imposibil de așezat în cuvinte.

 

Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s