Mircea Stanescu – Documentele reeducării

Documentele reeducării

 

Probabil ar trebui să fim de acord că societatea contemporană este în derivă! În parte, această sumbră realitate a fost prilejuită de lipsa unei atitudini ferme de înfierare a greșelilor trecutului la timpul potrivit. Deși termenul poate părea străin contextului unei realități „corecte politic”, el ar fi presupus, desigur, o analiză (măcar în parte) obiectivă a greșelilor înregistrate în anii instalării comunismului, dar și ulterior. La urma urmelor, până și sintagma de „proces al comunismului” pare acum mai degrabă o simplă convenție, un loc ale cărui semnificații de adâncime se vor fi lăsat pierdute în cotloanele postmodernității. S-a bifat, trecem mai departe! Orbecăim în planul imediat al realității dar suntem maeștri în teorii conspiraționiste. E clasica mască a omului care își îngăduie diformitatea chipului oglindit. Din păcate, „chestiunea” s-a judecat „cu ușile închise”, în sensul că a fost lipsită de o finalitate imediat vizibilă și oarecum cuantificabilă. A interesat specialiștii; a fost teoretizată, dar insuficient mediatizată. Elevul de liceu părăsește sistemul de învățământ cu cel mult câteva idei-cadru pe care nu și le poate contextualiza. Mai mult, el se va întoarce într-o familie ai cărei membrii probabil vor regreta mare parte a trecutului. De câte ori nu mi-a fost dat să aud – „măcar aveam un loc de muncă…”, „toată lumea avea ce pune pe masă…”, „fiecare familie primea o locuință…” Vom fi oare capabili să gestionăm asemenea întrebări aparent retorice și în parte resentimentare?

Multe din valorile de neclintit ale trecutului și-au arătat în ultimul timp chipul hâd, devenind însemne ale ororilor stalinisto-bolșevico-comuniste. Am convingerea că reechilibrarea societății actuale nu poate veni la pachet cu noile politici economice impuse și greu de digerat. Intuiesc că soluția trebuie căutată în redefinirea statului individual. Sper să nu greșesc, îmi vin în minte cuvintele Părintelui Iustin Pârvu, el însuși întemnițat în monstruosul malaxor al închisorii: „O țară nu înflorește din parlament, nici din guvern, înflorește din străduința și din conștiința fiecărui individ în parte”.

Nu știu dacă Mircea Stănescu este un nume cunoscut publicului larg. Acesta este și motivul pentru care îmi permit să trec în revistă câteva date biografice ale domniei sale. Este absolvent al Facultății de Filozofie a Universității București, instituție unde își obține în anul 1999 și doctoratul. A finalizat diferite stagii de cercetare în istorie contemporană și științe politice – la Universitatea Toulouse le Mirail, Institut d’Etudes Politiques, Maison des Sciences de l’Homme, Paris. În prezent lucrează în cadrul Biroului de Arhive Contemporane al Arhivelor Naționale ale României. Este autorul unui studiu publicat în trei volume la „Polirom” – „Reeducarea în România comunistă” și al lucrării „The Reeducation Trials in communist Romania, 1952-1960 (East European Monographs, „Columbia University Press”, 2011).

Ultimul său volum este editat în condiții excepționale, la Bacău, de către „Vicovia” și certifică pe de-a-ntregul eforturile unei munci de cercetare ce s-a întins în peste douăzeci de ani. Practic, avem în față o apariție de excepție: prima carte dintr-o probabil întreită valorificare a „Documentelor reeducării”. Nefiind gândit neapărat ca un punct terminus al cercetărilor pe acest subiect, primul volum din această serie pune la dispoziție documente ce vin în sprijinul unor constatări / afirmații, judecăți de valoare / analize, cu toate prezente în volumele publicate la „Polirom”. După cum însuși autorul declara cu ocazia lansării, „Documentele reeducării” pun la dispoziția omului de rând realitatea nemediată. E demersul în principal al unui istoric ce nu cunoaște partizanate politice, ce nu face jocul niciunei tabere. Pentru o nimerită „fixare în adevăr”, volumul în discuție propune un studiu introductiv dedicat fenomenului concentraționar al reeducării. Se regăsesc aci, în parte, câteva elemente de noutate. Autorul amintește puținele lucrări ce au mărturisit încă de dinaintea lui 1989 realitatea reeducării – e vorba de eseul descriere „Pitești, centru de reeducare studenșească” (Madrid, 1963) a lui Dumitru Bacu, „Fenomenul Pitești” a lui Virgil Ierunca, citit fragmentar la Radio Europa Liberă între 75-76, apoi de un studiu în franceză ce rămâne necunoscut publicului din România, semnat tot de Virgil Ierunca (de fapt o postfață a romanului „Gherla”). Lista continuă cu explicita mărturie a reeducării semnată la Munchen în 1978 de Grigore Dumitrescu, urmat de Paul Goma – „Patimile după Pitești” (Paris, 1978) și de Teohar Mihadaș – „Pe muntele Ebal” (Cluj, 1990). Istoricul Mircea Stănescu oferă chiar o definiție întregului fenomen, echivalându-l cu procesul de transformare al opozanților reali sau presupuși în aderenți. Experimentul a fost pus în aplicare la Pitești și în alte cinci locuri de detenție, la care se adaugă un precedent: reeducarea de la Suceava. Este prezentat cu minuție întregul mecanism al reeducării, stabilindu-se diferențe dar și puncte de tangență între reeducarea de primă generație și ceea ce avea să urmeze. În chip paradoxal, în cadrul penitenciarului de la Suceava, ia ființă Organizația Deținuților cu Convingeri Comuniste, organizație care imită perfect structurile Partidului Comunist Român. Însă momentul „adevăratei reeducări” se declanșează odată cu „strămutarea” lui Țurcanu de la Suceava la Pitești. Figura acestuia devine emblematică pentru toate ororile, în bună măsură de neimaginat. Drumul deținutului către „omul nou” parcurge mai multe etape: vorbim despre demascarea exterioară, cu două subcomponente – demascarea din interior (sunt prezentate toate atitudinile și actele deviante ale deținuților, precum și ale colegilor acestora), demascarea din exterior (e surprinsă în special activitatea din exteriorul închisorii). Aceasta este urmată de către demascarea internă, în cadrul căreia deținuții realizează ruptura totală de trecut, înlesnindu-și o autobiografie care în nenorocită măsură antrena afirmații false. Cu cât în autobiografie deținutul se incrimina mai tare, cu atât reeducarea acestuia părea mai plauzibilă. În unele cazuri s-a vorbit și despre o fază dedicată post-demascării, în cadrul căreia se realiza analiza de evoluție a subiectului. Tot în studiul introductiv e creionat „omul-nou”, se realizează o analiză comparată a metodelor din gulagul sovietic și a celor existente în spațiul concentraționar românesc. Odată cu 1964 asistăm la o aparentă detensionare. Totuși, opozanții sistemului vor fi confruntați cu alte metode: avertizarea, influențarea pozitivă, destrămarea anturajului și izolarea lui, neutralizarea activității, internarea psihiatrică.

Intrând efectiv în corpul volumului, trebuie amintită dorința autorului de a transcrie textele cât mai fidel, păstrând greșelile diverse de ortografie, punctuație, stil, conținut; păstrează un stil prolix ori ambiguu acolo unde este cazul, din dorința de a arăta incultura grotescă a celor care ocupau funcții-cheie. Nivelul de instruire al emițătorilor este unul elementar, de multe ori fiind necesare intervenții din partea istoricului (semnalate prin paranteze) pentru a restabili sensul / intenția. De menționat este faptul că toate aceste documente sunt inedite! De altfel, înaintea prezentei inițiative a lui Mircea Stănescu, nu putem semnala decât două alte tomuri interesate de un asemenea demers: „Memorialul ororii. Documente ale procesului reeducării din închisorile Pitești, Gherla” (Editura „Vremea”, 1995) și „Casa Terorii. Documente privind penitenciarul Pitești (1947-1977) – „Polirom”, 2009.

Aici, documentele sunt prezentate, inventariate. Din Procesul Grupului Țurcanu avem un singur document, declarația din 2 martie 1950 a lui Cornel Pop, prima „demascare” de la Pitești, dată cu scopul ca în baza acesteia să se opereze viitoare arestări. Poate cele mai interesante documente se regăsesc în partea a doua – e vorba de Procesul Grupului Cadrelor M.A.I. – ce numără nu mai puțin de treizeci și șase de documente. Dintre acestea, trebuie desprinsă declarația lui Alexandru Dumitrescu, fostul director al închisorii Pitești. Inculpat el însuși în proces, fostul director a scris-o în condiții certe de destabilizare psihică (mărturie poate fi și fotografia sa aflată în Anexă). Toate acestea (evident, precum celelalte!) sunt oferite sub presiune, urmărindu-se punerea la adăpost a unor nume grele. Documentele aflate în partea a treia privesc Procesul Grupului Valeriu Negulescu. De această dată aflăm luările de poziții ale unor deținuți ce nu își acceptă acuzațiile false. Iosif V. Iosif și avocatul acestuia, David Prutul, constituie doar două exemple de comportamente neviciate, în luptă pentru adevăr. Discursul lor se află la polul opus cadrelor M.A.I. E un discurs construit după regulile argumentării, coerent, ce presupune o exprimare aleasă. Apoi, tot aceste documente din Lotul Negulescu sunt poate cele ce antrenează cel mai mult factorul emoțional. Voi cita, drept dovadă, un fragment mai amplu, semnat de viitorul preot Gheorghe Calciu Dumitreasa: „În luna iulie 1958 Oprișan Constantin a căzut bolnav la pat și nu s’a mai putut mișca, [,] deși dela Văcărești venise într’o stare aproximativ bună. Boala i s’a agravat cu fiecare zi deoarece de la această dată nu a mai primit absolut nicio asistență medicală până în luna Martie 1959 și apoi o nouă vizită medicală în Iulie, 1959 [,]  ziua de 11. Cum în Decembrie 1968 i[-]a fost suprimat și regimul alimentar T.B.C. Oprișan C-tin a făcut o formă foarte avansată de cașecsie care i-a emaciat până la data morții tot țesutul muscular”.

Demersul lui Mircea Stănescu este unic și trebuie apreciat ca atare. Chiar dacă documentele nu divulgă decât o parte a „schizofreniei generale”, prin confruntări ulterioare vom putea spera la o mai bună situare în tabăra adevărului. Sunt convins, spre însănătoșirea prezentului, e un drum ce nu își va fi atins (încă!) capătul!

 

Marius Manta

 

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Vă mulțumesc pentru frumoasa și competenta lectură ! Mircea Stănescu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s