Liviu Chiscop – Cazul lui Ion Luca

Liviu Chiscop – Cazul lui Ion Luca

 

Liviu Chiscop face într-adevăr figura omului interesat de destinul cultural al propriei cetăți. Cărțile autorului au fixat repere peste timp, propunând adesea judecăți de valoare valide. Interesat deopotrivă de tradiție, continuitate și forme moderne ale expresiei artistice, Liviu Chiscop își continuă munca de istoric și critic literar odată cu apariția la Editura „Bacovia” a monografiei „Drama lui Ion Luca”.

Fascinat de istoria unui destin în parte împlinit, procedând aproape în manieră detectivistică, autorul încearcă să inventarieze deopotrivă cauzele eșecurilor dar și izbânzilor unui nume care se vrea a fi recuperat. Evident, apariția unei asemenea cărți echivalează cu o izbândă; mai mult, în cazul de față, după o primă lectură, ai senzația că nu a mai rămas nimic de spus. Cartea este prefațată de prof. dr. Victoria Huiban, beneficiază de un indice de nume, propune repere biobibliografice complete și o listă de ilustrații, în timp ce notele de subsol țes în marginalii lămuriri suplimentare. Meritul profesorului băcăuan este cu atât mai mare cu cât Ion Luca nu a activat doar în domeniul dramaturgiei ci a căutat adevăruri estetice pornind dinspre sensurile filosofice cele mai profunde ale fenomenului cultural. Asistăm așadar deopotrivă la un demers filologic, dublat de unul pur hermeneutic. În ciuda tuturor acestor aspecte grave – trebuie spus de la început – Liviu Chiscop propune un edificiu de tip clasic iar stilul rămâne lipsit de ambiguitate. Este, așadar, scoasă în față nu ipoteza de lucru ci concluzia (fie ea și parțială!) fiecărui capitol.

Prima parte a volumului este dedicată personalității lui Ion Luca și numără unsprezece capitole, dintre care, pe cele mai incitante, le vom enumera aici: „Drama existențială: reconstituiri biografice”, „Polivalența vocației”, „«Cazul» Ion Luca”, „Teatrul lui Ion Luca – problematică și tipologie”. Sunt analizate și „volutele” destinului Ion Luca, un destin dramatic! Este fixată firea inflexibilă a dramaturgului, (și) prin aceasta autorul demonstrând lipsa unui pragmatism în stare de a-i asigura un trai mai bun. Cu un dublu doctorat – în drept și teologie, Ion Luca nu s-a regăsit în niciunul dintre aceste domenii. El a rămas fidel cuvântului, cărții: „Personalitate culturală complexă, Ion Luca știa nu mai puțin de șapte limbi străine, greaca veche, latina, ebraica, germana, franceza, rusa și italiana. Erudiția și dragostea sa față de carte, de care dăduse totdeauna dovadă, fac să fie trimis în străinătate, pentru a studia modul de organizare a bibliotecilor”.

Partea a doua e interesată efectiv de creația dramatică, inventariind tipologii, caractere. Cu responsabilitate, Liviu Chiscop separă: „Teatrul de inspirație mitologică”, „Teatrul de inspirație istorică”, „Teatrul de inspirație socială”, „Drama cu implicații politice”, „Drama cu implicații satirice”. Toate acestea par să fi plecat dinspre eseul „Jertfa care creează”, cuvântare rostită în Sala Ateneului din Bacău, la 28 mai 1923, publicată ulterior în același an la Editura „Cartea Românească”. Această intervenție avea să se autoinstituie într-un soi de preambul pentru „Icarii de pe Argeș”. Temperament sangvin dar onest, dezinteresat de avantajele imediate – aspecte probate de toți cei care l-au cunoscut – Ion Luca constituie într-adevăr un caz pentru dramaturgia noastră: „Principalul handicap pentru Ion Luca și vocația sa dramatică l-a constituit, fără îndoială, faptul că a trăit în provincie, departe de efervescența vieții spirituale din capitala țării, departe de lumea mirifică a scenei, frustrat de posibilitatea de a urmări seară de seară evoluția spectacolului, a mișcării teatrale contemporane în general, a ideilor de ultimă oră vehiculate în jurul operei dramatice. Din acest punct de vedere, Ion Luca reprezintă, într-adevăr, un caz de excepție între dramaturgii etapei interbelice, fiind adică singurul dintre cei care au reușit să se afirme și să se impună trăind și activând departe de tumultul Capitalei”. Apoi, extrem de interesante sunt notele referitoare la ce înseamnă caracterul în teatru. Nu aș reproșa autorului acestei monografii decât reluarea de mai multe ori a acelorași informații. Totuși, peste toate, așa cum aprecia și prof. dr. Victoria Huiban, „… cartea lui Liviu Chiscop, consacrată dramaturgului Ion Luca, are valoarea unei opere de referință, imposibil de omis de către orice viitor cercetător al dramaturgiei românești, fiind scrisă cu o profundă conștiință a responsabilității…”

 

Marius Manta

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s