Theodor Codreanu – Eminescu, incorect politic

Eminescu, incorect politic

Dacă nu utilizezi șabloane, dacă nu răspunzi la vreo anchetă fulger, dacă ai curajul de a face fie și un pas în afara “trendsetter-ilor”, a scrie astăzi despre Eminescu echivalează cu o adevărată provocare. De obicei, pentru rubrica de față îmi fac un plan care se întinde de-a lungul câtorva luni. Recunosc, eram decis ca anul acesta să nu scriu deloc despre Eminescu, fiind pentru încă o dată convins că singurul lucru “cu cap” ar fi fost acela de a-l reciti, de a-i redescoperi armoniile înalte ale unui cânt ce, adevărat, nu îl poți pricepe până la capăt. Dar planurile sunt făcute și pentru a fi încălcate, mai ales că motivația avea să fie una extrem de solidă: la finele anului trecut aveam să primesc cartea profesorului / criticului Theodor Codreanu – “Eminescu incorect politic”, apărută la Editura “Scara”. În paranteză, fie-mi îngăduit – chiar pe rândurile de mai sus zace cuvântul “incorect”. Deși softul este programat pentru limba română, imediat, fără a cere vreo aprobare, aproape în chip magic, mi-a apărut varianta în limba engleză iar “corectura”… cât pe ce să fie tacit aprobată! Revenind, urmăresc activitatea prolificului critic de peste zece ani și nu de puține ori, plecând dinspre aceasta, am repus în ecuație raportul dintre centru și periferie. Mă întreb oarecum retoric – ce destin va avea oare cartea în discuție, ce destin va mai avea întreaga operă Mihai Eminescu?

De la început, nu ai cum să treci peste un titlu evident polemic. Deși nu sunt așezate, poți resimți și tăria (auto)persiflantă a unui eventual semn de exclamație, fie sobrietatea dusă către tragic a semnului întrebării care, retoric, ar marca sfârșitul unui drum. Cine se ascunde până la urmă în spatele acestei “realități”, cât de incorect politic este Eminescu în viziunea autorului? Răspunsurile sunt extrem de tranșante și nu lasă loc unor terțe interpretări. Cât timp ne vom raporta la “directivele europene” ori vom îmbrățișa firescul corporațiilor transfrontaliere, Eminescu rămâne în tabăra adversă – e creatorul prin excelență ce pune preț pe adevărul din lume și nu pe cuantificarea acestuia,  un naționalist care a așezat pe locurile cele mai înalte în propria-i ierarhie “chestiuni” referitoare la neam, tradiție, țară. Deși “poet național”, lui Eminescu i s-au refuzat cu ostentație re-editarea într-un corpus bine închegat a întregii opere, înființarea unui Institut Eminescu sau măcar a unei Catedre Eminescu în cadrul Universității București, astfel că titulatura de eminescolog pare să nu mai acopere în prezent nicio realitate iar instituțiile (vag) interesate de posteritatea lui Eminescu să joace pe mai departe rolul cenușăresei.

Apreciez că “Eminescu incorect politic” are un ton ultimativ, oarecum manifest, chiar dacă prezintă, după cum era de așteptat, o serie de opinii argumentate, preluând exemple și informații din domenii conexe precum sociologie, filosofie, estetică, filosofia dreptului, economie etc. Chiar dacă volumul adună laolaltă articole publicate de-a lungul anilor în periodice culturale, în volume ori au fost redactate pentru prezenta apariție editorială, rezultatul este bine articulat și atinge, dacă mi se permite, punctele esențiale ale receptării eminesciene. Iată cum paradoxal, vorbind despre lucruri grave într-o formă modernă, Theodor Codreanu parcă se așază de această dată peste figura profesorului, înțelegând importanța asumării până la capăt a unui model cultural pe care “dilematicii” și-l vor fi dorit închis în debara și uitat, alături de eroi episodici ai literaturii noastre.

Posesor al unei vaste culturi transdisciplinare, cu titluri ce provoacă teoriile contemporane, Theodor Codreanu pare a fi decis să ne amintească de la început, pe șleau, câteva adevăruri cu rol de lege. În mod clar, realitățile eminesciene rămân să acopere sintagma de “poet național”, așa cum de aceeași formulă se bucură în Anglia Shakespeare ori în Germania Goethe. În acest grup select ar incorecților-politic vor mai fi făcând parte și Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Ion Antonescu ori cărturari precum Iorga, Eliade, Noica. Autorul constată existența a două Europe: pe de o parte, Europa hiper-corecților, a celor care propagă libertăți de orice natură, culminând cu libertatea totală a erosului și care își sprijină programele pe nesănătosul principiu al “minoritarismului la rang de lege”, iar pe de altă parte avem bătrâna Europă, a unui creștinism parțial amorțit, o Europă a marilor tradiții culturale care mizează pe o firească interdependență și interferență a omogenului cu eterogenul. Suntem avertizați, ceea ce Nicolae Ceaușescu numea societate socialistă multilateral dezvoltată s-a transformat într-un timp record în multiculturalism dezvoltat. Este adus în discuție europarlamentarul britanic Struan Stevenson care declara în “The Daily Telegraph”: „Corectitudinea politică a luat-o razna. Am văzut instituții europene care au încercat să interzică cimpoaiele și care doreau să impună forma pe care trebuie să o aibă bananele, dar, acum, par deciși să ne spună și ce cuvinte, din limba noastră, avem voie să folosim.” O altă figură notabilă a scenei media din SUA aprecia că una peste alta corectitudinea politică nu e altceva decât “tumoarea postmodernității”. Asemenea exemple sunt numeroase și nu sunt aduse în discuție în mod artificial; treptat, se automotivează cuvintele rostite de Eminescu însuși cu referire la ideea de stat român modern: “Maniera noastră de a vedea e pe deplin modernă: pentru noi statul e un obiect al naturii care trebuie studiat în mod individual, cu istoria, cu obiceiurile, cu rasa, cu natura teritoriului său, toate acestea deosebite și neatârnând câtuși de puțin de la liberul arbitru al indivizilor din cari, într-un moment dat, se compune societatea. De aceea, dacă tendențele și ideile noastre se pot numi reacționare, epitet cu care ne gratifică adversarii noștri, această reacțiune noi n-o admitem decât în înțelesul pe care i-l dă fiziologia, reacțiunea unui corp capabil de a redeveni sănătos contra influențelor stricăcioase a elementelor străine introduse înlăuntrul său.”

Evident, la final, malițiozitatea (atât cât este!) profesorului Theodor Codreanu se îndreaptă în special către cei incorecți în raport cu actul de recunoaștere a valorii operei lui Eminescu. Dacă peste nume precum cele ale lui Horia Roman Patapievici ori Ioan Petru Culianu trece cu mai mare ușurință, neconsiderându-i pietre de temelie în cultura românească, e de-a dreptul dezamăgit de ezitările lui Petru Creția ori de impresia lăsată de Nicolae Manolescu conform căreia Mircea Cărtărescu s-ar afla deja măcar cu un loc deasupra “poetului național.” Firește, fondul articolelor are în vedere probleme de esență filosofică ale poeziei lui Eminescu, ocupându-se și de categorii estetice ori morale, pentru ca pe un alt palier să fie discutată chiar apartenența lui Eminescu la mișcarea romantică. Eminescu nu aparține unei grupări romantice ci romantismul a însemnat pentru el un mod de a fi, conjugat în termenii lui Jonathan Blake drept o viziune idealistă asupra vieții, o minte-înaintea-materiei. Deși deopotrivă întrucâtva descendenți din Schopenhauer, Nietzsche și Eminescu nu vor cunoaște același drum. Această realitate este explicată de Theodor Codreanu nefăcând apel la statutul de cultură minoră, ci arătând că suferința la Eminescu e pătimire care vine și totodată reface legătura cu tradiția Sfinților Părinți. Se discută mai apoi despre “organicitatea operei”, “utopiile criticii”, “frumusețea canonică”; personal, highlight-urile mi s-au părut a fi capitolele dedicate pe de o parte contribuției lui A.C. Cuza la receptarea eminesciană iar pe de altă parte incitantele ipoteze cu privire la mult-discutata ediție Maiorescu, apariție care a scurtcircuitat chiar apariția Cărții – proiectată de Eminescu însuși până la cele mai mici detalii. Spre cinstea domniei sale, Theodor Codreanu ne oferă toate argumentele pentru a convețui mai departe cu Eminescu…

Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s