Hans Eckart Schlandt, organist al Bisericii Negre

Hans Eckart Schlandt, organist al Bisericii Negre:

„Sunetul orgii amintește de eternitate, te purifică și îți dă idei înălțătoare”

 

-Sunetele orgii din Biserica Neagră îmi sunt cunoscute din perioada copilăriei, atunci când, cu prilejul unei excursii, am avut privilegiul de a auzi pentru câteva minute sfârșitul unei piese, pentru ca mai apoi să ascult acasă aproape la nesfârșit caseta pe care o achiziționasem de la cochetul magazin de suveniruri. Acum, vă declar cu sinceritate că rămăsesem mut de uimire încă de atunci în fața sunetelor acestui instrument magnific. Prima întrebare va fi dar una dificilă prin chiar puerilitatea ei: de unde vine misterul / inefabilul acestui instrument?

-Această orgă construită de Carol August Buchholz din Berlin, între anii 1836-1839 își are locul în cea mai mare biserică între Viena și Istanbul și a fost gândită raportându-se la aceste dimensiuni. În Biserica Neagră au mai existat de-a lungul secolelor instrumente renumite, lăudate la vremea lor de vizitatori de seamă, începând cu secolul XV. După devastatorul incendiu din 1689, Biserica Marienkirche a căpătat numele de Biserica Neagră. Din resturile orgii distruse de incendiu s-a confecționat o orgă provizorie care totuși a slujit timp de 150 de ani, cât timp biserica a fost treptat refăcută.

Începând din anii 1830 s-au făcut diverse restructurări: podeaua de piatră a fost înlocuită cu scândură, galeriile altfel amenajate, un altar neogotic și perla bisericii: noua orgă inaugurată.

Comunitatea a contactat renumitul constructor berlinez Buchholz acceptând toate condițiile puse de acesta, răsplătindu-i munca cu generozitate. Materialele pentru construcția orgii au fost de cea mai bună calitate. Buchholz a avut ajutoare (calfe) care ulterior au construit în Transilvania orgi foarte bune, funcționale și astăzi. Toate tuburile au fost adaptate acusticii Bisericii de mâna de maestru, iar ce nu se potrivea n-a fost livrat. Se vede deci superioritatea meșteșugului față de un instrument livrat de fabrică. Acustica ideală a bisericii a fost „exploatată” la maximum. Și când te gândești ce anevoios a fost transportul orgii de la Berlin via Regensburg, pe Dunăre, până la Porțile de Fier, iar după aceea cu carul pe drumuri desfundate până la Brașov.

Orga funcționează după sistemul mecanic: pârghii și alte elemente din lemn lucrate cu o uimitoare precizie, dovadă fiind funcționarea impecabilă după 175 de ani. În tot acest timp au fost angajați „pe viață” organiști, care în medie au activat între 30 și 40 de ani, considerând acest post ca un apogeu al carierei lor, părăsindu-l numai în caz de boală gravă sau moarte. Aceștia au avut grijă ca dintre toate – comoara să fie bine întreținută și păstrată. Deci organiștii, majoritatea aduși din Germania, au condus și corul bisericii și au predat la Liceul Honterus (fondat în 1544). Arta organistică și învățământul au fost comparabile cu școlile din Apus. Misterul sunetului de orgă nelipsit din liturghia apuseană dă fiori enoriașilor, poate cu atât mai mult enoriașilor ortodocși, care mai vin la slujbele unei alte confesiuni sau la câte un concert de orgă unde se cântă muzică de cea mai bună calitate. Din fericire, în ultimii ani, s-au restaurat și reparat o serie de orgi. Mai mult, există destui organiști care să cânte la aceste instrumente. Sunetul orgii amintește de eternitate, te purifică și îți dă idei înălțătoare. Dar nici orga nu a fost scutită de muzica nepotrivită. Aici este locul interpretului de a-și educa ascultătorii. Dacă vrei să exprimi bucuria de viață sau profunzimea unei rugăciuni, orga este în stare să le satisfacă pe amândouă.

-Se spune că atunci când orga cântă, îngerii cântă și ei. Există între muzica de orgă și experiența individual-duhovnicească un raport de necesitate?

-Efectul sonorității de orgă a fost de secole recunoscut, impactul fiind sigur. Impunătorul instrument – „regina instrumentelor” – nu este egalat de niciun alt instrument. Organiștii de biserică sunt mai aproape de Dumnezeu și de îngeri. Ei fac muzică „Soli Deo Gloria”. De cele mai multe ori nu sunt văzuți, dar a lor prezență este profund simțită, confirmând credința. În timpul slujbei religioase și la ieșirea din biserică sufletul sensibilizat primește mai intens cuvântul divin, datorită orgii. Combinațiile dintre voce, instrumente și orgă în celebrele oratorii sau concerte aduc în biserică și oameni care din păcate s-au îndepărtat de biserică. Dar caracterul sacru al muzicii le-a înlesnit drumul către religiozitate. Desigur, rămân și alte drumuri anevoioase de a ajunge la credință.

-Familia organiștilor echivalează cu un club select. Dacă nu mă înșel, ați fost primul absolvent al Secției de orgă din cadrul Conservatorului din București. Timp de peste patruzeci de ani ați fost organistul Bisericii Negre. Ați studiat cu profesorul Victor Bikerich iar acum ați lăsat locul fiului dumneavoastră, domnului Steffen Markus Schlandt. Vorbiți-ne puțin despre această continuitate-tradiție ce se leagă bănuiesc și de autoritatea interpretării.

-Familia organiștilor a crescut în ultimele decenii. De unde până în 1989 exista doar Catedra de orgă la București, acum există la unele licee de muzică elevi la orgă și facultăți precum cele din Cluj, Timișoara, București; chiar în Brașov am condus o clasă de orgă. Nu am fost primul absolvent al clasei prof. Helmut Plattner. Lidia Sumnevici a fost prima absolventă în 1959 și din anul 1973 a preluat cu succes clasa de orgă, actualmente titular fiind Dan Racoveanu. În ceea ce mă privește sunt de 50 de ani organist la Biserica Neagră împreună cu fiul meu Steffen care a venit în anul 2004 în acest post. Datorită concertelor din lunile de vară și al prezentării orgii pentru grupuri programate, conducerea Bisericii a fost generoasă, păstrând doi organiști. Bineînțeles, noi cântăm și la slujbele bisericilor evanghelice din Brașov. Tatăl meu, Walter Schlandt, pianist concertist m-a îndrumat către profesorul Bickerich și eu am călcat pe urmele clar „vizibile”, Bickerich având școală germană și fiind de o cultură universală uluitoare. Ani de zile m-a pregătit să devin urmașul dumnealui și aceasta într-o perioadă de ateism feroce, unde la terminarea clasei de orgă, în 1962, prieteni buni m-au sfătuit „Nu cumva să te încui în Biserică” – n-am ținut cont! Pe lângă orgă, am preluat în anul 1965 și corul Bisericii Negre care a întinerit vizibil. Oamenii, văzând un dirijor tânăr (aveam 25 de ani), au prins curaj și in scurt timp am reluat concertele vocal-simfonice, lucrând cu teama de a nu fi din nou interziși. N-am făcut niciun anunț în presă, doar pe o tablă neagră, în curtea Bisericii, am scris cu cretă titlul lucrării, ziua și ora. Cu capul astfel plecat am reușit să cântăm ce ne-am propus.

Deci și în muzica corală și în cea de orgă am continuat cu respect și entuziasm drumul trasat de înaintașii mei la Biserica Neagră: Rudolf Lassel și Victor Bickerich – am preluat de la al doilea dragostea nețărmurită pentru J.S. Bach. Bineînțeles, m-am interesat de noile tendințe interpretative, participând la diferite masterclasses în Germania și Austria (cor și orgă) dar cel mai mult am învățat singur, schimbând piesele de orgă în funcție de aniversările compozitorilor (naștere, deces). Astfel, concertele de vară au avut schimbări de repertoriu semnificative. Procurarea partiturilor, aranjamentelor, transcrierilor a fost uneori dificilă dar a meritat. Din 1974 am început interpretarea integrală a lucrărilor de orgă scrise de titanul J.S. Bach. În fiecare an sunt sărbătoriți compozitori aflați la jubileu. Colegii organiști m-au întrebat la început de an: ce compozitori se află la jubileu. Anul acesta, 2015, se sărbătoresc Nikolaus Bruhns, Cesar Franck, Jean Sibelius, Frank Martin, Alexander Glazunov ș.a.m.d. În cele 35 de concerte de vară nu se repetă decât foarte rar o piesă. Astfel, în anul 2014 s-au interpretat lucrări a peste 40 de compozitori diferiți. Dar fiecare concert conține cel puțin o piesă legată de coralul evanghelic sau de coralul gregorian. Concertele se desfășoară într-un cadru liturgic cu citire din biblie și rugăciune. De-a lungul anilor am omagiat compozitori ca J.S. Bach, Dietrich Buxtehude, Franz Liszt, Felix Mendelssohn Bartholdy, W.A. Mozart, Ph. E. Bach, Joseph Gabriel Rheinberger, Olivier Messiaen, Max Reger, Sigfried Karg Elert, Johann Nepomuk David, Paul Hindemith ș.a.

-Aș vrea să știți că, din păcate, muzica dumneavoastră ajunge foarte greu la urechea melomanilor. E drept că întreaga societate e din ce în ce mai abrutizată însă înregistrările cu muzică de orgă sunt aproape inexistente în România. E oare un război pierdut? Pe de altă parte, există în afara turiștilor un public constant al concertelor de orgă în Brașov?

 

-Într-adevăr, am puține imprimări față de mulțimea de concerte pe care le dau, majoritatea la Biserica Neagră. Este și din vina mea că nu m-am oferit pentru imprimări, din modestie sau comoditate. Din 35 de concerte pe stagiune s-ar putea imprima și folosi jumătate din piese… Se vede că și fiul meu Steffen nu pune prea mare valoare pe imprimări.

În ceea ce privește publicul brașovean mai avem de așteptat, în ciuda maselor de oameni prezente la concertele de vară. Media la aceste concerte a fost de 220 de persoane în 2014, majoritatea constituind turiști din țară sau străinătate.

O extindere frumoasă a concertelor de orgă o constituie festivalul „Musica barcensis” din Țara Bârsei, tot în lunile de vară. În localitățile din Țara Bârsei s-au renovat mai multe orgi care sunt funționale și cu public asemănător cu cel al Bisericii Negre. Alt festival brașovean este „Musica coronensis”.

-Sunt convins că de multe ori o interpretare potrivită îți deschide noi perspective. Dacă binevoiți, vă rog numiți trei mari interpreți ai lucrărilor de orgă semnate de J.S.Bach și punctați ce anume îi individualizează.

-Este foarte dificil să numești numai trei interpreți ideali pentru muzica lui J.S.Bach, sunt infinit mai mulți. Fiecare generație are alte gusturi care în cursul unei vieți se schimbă. O greșeală după mine este virtuozitatea excesivă, neținându-se cont de acustica bisericii. Nu mai trebuie să subliniez faptul că muzica de orgă sună cel mai bine în lăcașul sfânt și mai puțin în sala de concert. Există organiști care preferă să cânte din Bach toccatele, preludiile și fugile, ocolind majoritatea lucrărilor cu caracter religios, anume preludiile de coral (aproximativ 150 din catalogul BWV). În altă ordine de idei, nu se știe dacă ne-ar plăcea să-l ascultăm pe Bach însuși sau dacă „interpretările” noastre ar fi pe placul marelui Bach! Sunt mulți organiști cu o tehnică impecabilă, mult mai puțini cu interpretări însuflețite care să fascineze, transmițând emoție artistică, așa încât muzica lui Bach să fie de o actualitate copleșitoare. Instrumentele ideale pentru Bach sunt orgile Silbermann.

-Vă rog să ne vorbiți puțin despre rezistența prin muzică înainte de 1989. Muzica de orgă e in fond religioasă…

-Până în 1989 organiștii din Biserică lucrau aproape clandestin. Nu se admitea nicio publicitate, exista o singură clasă de orgă în țară. Repertoriul predat la conservator nu cuprindea corale. Studentul termina „organist concertist”. Textele religioase ale coralelor erau ignorate și de exemplu s-a dat titlul de coral frigian, coral dorian sau BWV…, același lucru întâmplându-se și cu compozitori francezi precum O. Messiaen sau Jehan Alain. Din fericire, la Biserica Neagră ca o excepție, s-au putut da concerte din anul 1953 fără afiș dar cu un public chiar mai numeros față de cel actual.

-Orga Bisericii Negre s-a transformat de-a lungul timpului ea însăși într-o instituție. Știu că din punct de vedere tehnic trebuie întreprinse mai multe operațiuni. Cum vedeți viitorul?

-În Brașov au existat de-a lungul secolelor maeștrii care construiau și reparau instrumentele; artă moștenită din tată în fiu, ca de exemplu familia Prause sau Einschenk. Actualmente există în localitatea Hărman de lângă Brașov o firmă excelentă care a reparat majoritatea orgilor din Țara Bârsei. Acolo se poate învăța construcția de orgi dar și tâmplărie la un nivel înalt. Din încasările concertelor de orgă de la Biserica Neagră am contribuit de-a lungul anilor la renovarea și întreținerea orgilor, punându-le în valoare prin prezentări sau concerte.

-Mulțumindu-vă pentru deosebita amabilitate de a ne fi dăruit din timpul atât de prețios, aș încheia cu o întrebare aparent retorică: ce legătură are muzica de orgă cu „scena vieții”?

-Pentru o mare parte din populație muzica de orgă reprezintă o valoare artistică muzeistică fără legătură cu scena vieții. Datorită atracției pentru cultura apuseană, sufletele credincioșilor află o lărgire binevenită, ca atare și numărul iubitorilor muzicii de orgă din România este în creștere.

Așa cum bisericile sau mănăstirile în Evul Mediu erau o prioritate pentru oamenii dintr-o localitate, asemenea este și inventarul sacru: altar, cristelniță, fresce etc. Orga era și rămâne un obiect inestimabil, de prim rang. Lucrările compuse pentru acest instrument fac parte din patrimoniul artistic al omenirii și al localității, indiferent de confesiunea locuitorilor.

 

Interviu realizat de Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s