Antim Ivireanul. „Dumnezeieștile și Sfintele Liturghii”

Antim Ivireanul. „Dumnezeieștile și Sfintele Liturghii” , reeditate la superlativ

Anul trecut, mai precis timp de două zile, între 28-29 octombrie, la Reședința Patriarhală s-a întrunit în ședință extraordinară Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Pe agenda de lucru s-a aflat și declararea anului 2016 drept Anul omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox și Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești la împlinirea a 300 de ani de la moartea sa (1716-2016).  Iată cum, într-o continuare firească, anul 2014 dedicat Martirilor Brâncoveni se prelungește în timp și peste timp cu dorința de rememorare a altor figuri de prim rang ale culturii autentice românești, într-un prezent care pare a fi din ce în ce mai confuz și mai lipsit de toleranță în ceea ce privește asimilarea valorilor autentice și a particularităților noastre ca neam.

La mijlocul lui 2015, Editura „Basilica”, prin Alina Camil – profesor de limba și literatura română în Bacău –, ne face surpriza de a edita în condiții grafice de excepție teza de doctorat ce a avut drept subiect textul din 1713 al lui Antim Ivireanul – „Dumnezeieștile și Sfintele Liturghii”. O mărturisesc încă de la început, meritul incontestabil al autoarei este acela de a fi pus în concordanță rigoarea științifică cu o capacitate rar întâlnită de a fi așezat studiul textului într-un verosimil context cultural-istoric, cu realități lingvistice dublate de un discurs perfect argumentat. Volumul publicat cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel este în fapt o ediție de text, ce presupune din partea Alinei Camil o introducere amplă, un studiu filologico-lingvistic fără cusur, care ar putea să o propună în orice moment pentru o eventuală carieră universitară. La rândul său, Eugen Munteanu aprecia în postfața volumului că „meritul principal al lucrării de față este acela de a aduce la lumina modernității și de a pune în circulație textul celei de a treia versiuni a Liturghierului românesc, ediție fundamentală în evoluția acestei cărți cultice în cultura românească”.

Într-un prim important capitol, Alina Camil stabilește contextul istoric propice pentru tipărirea lucrării în discuție: e vorba de perioada de înflorire culturală aflată sub influența domniei lui Constantin Brâncoveanu. Aflat în țară la chemarea domnitorului, Antim Ivireanul devine unul dintre pilonii ortodoxiei. Având o cultură deopotrivă teologică și umanistă, Antim Ivireanul are marele merit de a fi tipărit în românește principalele cărți de ritual: „Psaltirea” (București, 1694), „Evanghelia” (Snagov, 1697), „Antologhion, adică Floarea Cuvintelor” (Râmnic, 1705), „Evhologhion, adecă Molitvenic” (Râmnic, 1706), „Dumnezeieștile și Sfintele Liturghii” (Târgoviște, 1713), „Molitvenicul” (Târgoviște, 1713), „Octoihul” (Târgoviște, 1712), „Catavasierul” (Târgoviște, 1714). Personalitate de mare forță, Antim Ivireanul a instituit în Țara Românească o tradiție în arta tipografică. El însuși purta cu sine tiparnița – „prețioasa sa avere” –, structurându-le elementele propriei identități românilor din București, Snagov, Râmnic și Târgoviște.

În studiul său, Alina Camil pleacă nimerit de la premisa conform căreia atât pentru conștiința lingvistică a  unui popor, dar mai ales (am zice noi!) pentru caracteristicile sale spirituale, liturghia echivalează cu textul cel mai înalt, mărturie definitivă de gândire și manifestare. Textul prezentat este cea de a treia versiune românească a „Liturghierului” în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu – ne aducem totodată aminte că primul „Liturghier”, tipărit în slavonă, fusese tipărit tot la Târgoviște de Macarie. Mai mult, în cuprinsul cercetării, autoarea realizează și o micro-istorie a edițiilor post-antimiene, apelând la studiul lui Ioan Bălan – „Limba Cărților Bisericești. Studiu istoric și liturgic”. În paranteză fie spus, bibliografia spre care trimite Alina Camil este literalmente exhaustivă; mai mult, autoarea dovedește știința selecției faptelor de cultură și de limbă, comentariile interpolate aducând un plus pentru întregul edificiu argumentativ. Reîntorcându-ne, prezenta ediție cuprinde transcrierea textului după principiul transcrierii interpretative, realitate ce implică și păstrarea autenticității textului. Pentru o mai fericită contextualizare și valorificare, „informația și analizele lingvistice” sunt precedate de realități istorice. Autoarea amintește de studiul Violetei Barbu care identifica mai multe etape în procesul impunerii limbii române ca limbă de cult: etapa Coresi (sec. XVI), etapa manuscriselor bi- sau trilingve din epoca lui Matei Basarab, etapa traducerilor lui Dosoftei, etapa traducerilor manuscrise (realizate în a doua jumătate a secolului XVII) și adevărata reformă liturgică a lui Antim Ivireanul. După cum semnala și Eugen Munteanu, editarea în această formă a textului lui Antim Ivireanul a presupus din partea Alinei Camil soluționarea unor probleme în special de natură filologică: confirmarea ipotezei că originalul traducerii a fost Evhologhionul grecesc tipărit de Nicolae Glykis în 1691 la Veneția, clarificarea rolului avut de Antim în realizarea formei finale a versiunii în discuție, confirmarea și argumentarea existenței a două ediții a Liturghierului antimian de-a lungul teritoriilor românești. Am lăsat să se înțeleagă, toate acestea vor fi fost „decriptate” cu argumente solide și ipoteze de lucru ce și-au găsit până la final soluții valide.

În preambulul fenomenelor lingvistice autoarea ne prezintă „datele fizice” ale cărții: descrierea acesteia, data și locul apariției, conținutul, ornamentele și gravurile prezente. Este important de știut că textul „Dumnezeieștile și Sfintele Liturghii” este prezentat facsimilat la sfârșit, transcrierea fiind făcută în paralel după un exemplar original, aparținând Bibliotecii Mănăstirii Neamț, și după fotocopiile exemplarului unicat aparținând Bibliotecii Academiei Române.

Studiul lingvistic se auto-instituie în nucleul prezentei ediții. Autoarea analizează cu maximă atenție fiecare nivel al limbii, fiecare compartiment. Astfel, sunt discutate și prezentate de-a lungul a peste două sute de pagini aspecte ce țin de grafie, fonetică, lexic, morfologie, sintaxă (inclusiv sintaxa frazei). Specialistul va găsi fapte de limbă grăitoare, ce vor deservi unor cercetări ulterioare. Probabil, din toate faptele de limbă prezentate, un interes deosebit îl va avea „Lexicul”, inventariind termeni aparținând limbii române vechi, termeni cu sensuri diferite față de cele actuale, cât și termeni cu formă diferită față de cea actuală. Cu totul și cu totul aparte este prezentarea în detaliu a terminologiei bisericești, a termenilor de cult utilizați până astăzi.

Toate acestea se împletesc natural, pentru a pune în evidență, pentru încă o dată, demersul științific: „În prezenta lucrare am urmărit editarea textului antimian, respectând modelul clasic al unei ediții de text, așa cum a fost el instituit prin tradiție de studiile întreprinse de filologi, cuprinzând în consecință un studiu filologic menit să aducă lumină într-o serie de probleme legate de traducerea, tipărirea și difuzarea textului, prin raportarea la contextul istorico-cultural al epocii, un studiu lingvistic destinat identificării particularităților textului antimian la nivel grafic, fonetic, lexical, morfologic și sintactic, prin raportarea la limba scrierilor muntenești de la începutul secolului al XVIII-lea și, în sfârșit, transcrierea interpretativă a textului, însoțită de o notă asupra ediției și facsimile”.

O carte-eveniment ce își va avea propriul destin în cadrul evenimentelor cultural-liturgice ale anului 2016!

Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s