Constelația Madrigal

Constelația Madrigal

La finele anului ce tocmai s-a încheiat am avut, după ani de așteptare, bucuria întâlnirii cu Madrigalul, condus magistral de Anna Ungureanu, de-a lungul unui spectacol de colinde organizat de Arhiepiscopia Romanului și Bacăului. M-a surprins plăcut faptul că așa-numitul „public de provincie” a știut să aprecieze la valoarea justă actul interpretativ, seara devenind un reper printre evenimentele „de clasă” ale culturii băcăuane. După ce ani de zile ascultasem cu mult interes reeditările „Electrecordului”, magia sunetelor in vivo mi-a reamintit că, undeva în timp, dădusem peste o carte aparte, care omagia deopotrivă activitatea Madrigalului dar și pe aceea a lui Marin Constantin, numele ce se suprapune aproape legendar peste istoria în parte scrisă a acestei formații camerale.

A devenit aproape un adevăr evident faptul că societatea postmodernă a cultivat politica „culturilor minore”, că încercând să destructureze la infinit însăși ființa, pare să își fi găsit sfârșitul în chiar imposibilitatea de a se fi făcut credibilă în raport cu persoana. Canalele moderne de comunicare, rețelele de socializare dezvoltă la nivel inter- și intra- personal o superficialitate dezinteresată total de reperele organice ale unei lumi morale. Tabloidizarea informației, senzaționalul ridicat la cote altădată inimaginabile declamă repetitiv în prezent ultimatumuri ce par din start a refuza un dialog veridic. Din păcate, cosmetizăm tot mai mult fața modernă a unui alt tip de sclavie – „însingurarea persoanei”, o nouă maladie socială. Magia vitezei a acaparat totul, neconvenționalul și-a autolegiferat forme de existență, drept pentru care oamenii par să nu se mai regăsească… în dialog. Iar ratarea dialogului atrage cu sine îndepărtarea de la însăși ținta supremă a rostului persoanei pe acest pământ. Nefiind neapărat un nostalgic, îmi aduc aminte totuși de perioada studenției, atunci când – am mai spus-o! – abia așteptam să vină sfârșitul de săptămână pentru a urmări celebrele emisiuni ale lui Iosif Sava. Mă intriga felul în care acesta știa cum să smulgă din partea invitaților confesiuni dintre cele mai intime, rămâneam impresionat de cultura vastă, de tip renascentist, de „jaloanele” pe care le trasa în așa fel încât, la sfârșitul serii, dialogul respectiv devenea capitol de sine stătător într-un virtual volum, mărturisitor al culturii românești.

Iată cum descopăr peste timp o carte pe care am  parcurs-o dintr-o suflare: „Constelația Madrigal. Marin Constantin în dialog cu Iosif Sava”, București, Editura „Muzicală”, 1988 – îl descopăr sub forma unui dialog viu, efervescent, multidimensionat, urmărind și aspecte de suprafață, concentrându-se asupra unor aspecte general valabile, identitare, însă generând totodată și istoria / istoricul Madrigalului. Deși am avut bucuria să găsesc alte două lucrări importante destinate receptării Madrigalului – „Corul Madrigal al Conservatorului” de Viorel Cosma și „Madrigal sau magia sunetelor” de Grigore Constantinescu -, consider că dialogul mai sus menționat se suprapune perfect peste fascinanta poveste a acestei constelații de voci angelice. Apărut cu prilejul sărbătoririi a 25 de ani de existență a celebrului ansamblu cameral, Madrigalul-în-interviu echivalează cu una dintre cele mai înalte forme de cultură, inventariind aspecte ce țin deopotrivă de arta interpretării, istoria muzicii, sacrificiul în artă etc.

Volumul nu are prețiozități formale ci mizează, după cum era firesc, pe bogăția de informații; este structurat simplu, cuprinzând cinci capitole distincte: „Biografii paralele”, „Repere”, „Etape”, „Opinii”, „Itinerarii”. Deși pare a fi lipsită de complexitate, tehnica intervievării ajunge să sondeze zone dintre cele mai dificile. Tonul întrebărilor parcurge el însuși o gamă variată de „măști” – dinspre registrul grav către o zonă de normalitate, de la o prietenie nedisimulată către o haină polemică menită a-l face pe interlocutor să găsească și mai multe argumente în sprijinul celor afirmate, de la nedumeriri exprimate firesc către un laudatio fixat în granițele superlativului. De cealaltă parte, răspunsurile se înalță poate mai presus decât așteptările. Ele urmăresc fie liniar evenimentele, plecând dinspre anul 1963, când Madrigalul ia ființă, punctând datele principale ale acestei prestigioase aventuri, fie îndrăznesc cu știință să teoretizeze / să filosofeze asupra unor aspecte legate de muzicologie, filozofia valorilor, antropologie, psihologie. Disponibilitățile multiple ale acestei formații camerale sunt enumerate, dovedite și asumate de către o personalitate la rândul ei renascentistă. Așadar, mai presus decât toate se înalță Madrigalul și Marin Constantin.

Extrem de interesante sunt și pasajele (deloc puține!) care ne vorbesc despre strategiile interpretative. Alt mare merit al lui Marin Constantin este și acesta de a oferi răspunsuri pe înțelesul nespecialistului, dar fără a coborî deloc nivelul discuției. Referindu-se la elementele esențiale în configurarea unui timbru specific, Marin Constantin socotește: „Culoarea, nu numai timbrală, ci și spirituală a formației, care rezultă din: frumusețea intrinsecă a vocilor, asigurată prin exigența selecționării, lirismul propriu majorității glasurilor feminine, transparența sonorității, menținută la diferite nuanțe, cromatica pastelată, angelică – după expresia presei muzicale spaniole. Chiar și temperamentul meu – esențialmente liric – se exprimă prin Madrigal”. Un alt extras: „-Se poate vorbi despre o colorare a nuanțelor corale? Cum se realizează practic? / – Cred că mulți confundă frazarea cu culoarea discursului muzical. Sublinierea textului prin analiză microscopică a cuvântului, neintegrându-l în structura muzicală a lucrării, mi se pare la fel de periculoasă ca și strădania de a decupa net, excesiv, demonstrativ, discursul muzical în secțiuni, fraze, propoziții, puncte culminante etc. Discursul trebuie așezat în linia forței sale de sugestie a imaginii muzicale ce o înglobează; iar când dirijorul devine sclavul barei de măsură, este la fel de vinovat ca și cel care face abstracție totală de forța acestei imagini. Colorarea discursului muzical implică echilibrarea și contopirea tuturor elementelor partiturii”. Îmi permit a nota și câteva cuvinte referitoare la celebra „psihotehnică”: „Ce este corul? Un instrument, dar viu în comparație cu celelalte. Deci tehnica de a-l construi și a-l modela trebuie să fie psihotehnica. Apoi, programul unui concert coral, prin multitudinea și diversitatea obligatorie a lucrărilor cuprinse, impune o transpunere operativă și autentică a fiecărui corist în stările psiho-afective prinse și cuprinse în evantaiul repertorial”. Mai apoi, din perspectiva dominantelor repertoriale, sunt prezentate plusurile pe care fiecare epocă le-a adus în istoria muzicii interpretativ-vocale, Marin Constantin analizând mai cu seamă Renașterea europeană, dar și aspecte punctuale ale acesteia, oprindu-se totodată la Școala neerlandeză, în Italia secolului al XVI-lea, la muzica germană (punând accent pe Bach) ori asupra consacrării chansonului (Franța), dar și în Anglia elisabethană.

Un capitol aparte îl ocupă legăturile pe care de-a lungul timpului Madrigalul le-a consolidat în raport cu elementele de folclor specifice românității, cu sonurile bizantine, cât și cu muzica contemporană românească pe care în mare parte a stimulat-o, i-a oferit șanse reale de a se diversifica și de a fi purtată peste hotare, dând cuvenită măsură pentru coordonatele noastre cultural-identitare.

Chiar dacă în paginile acestui volum sunt enumerate premiile obținute, turneele realizate, prodigioasa discografie – realmente unică pentru anii comunismului -, cât și aprecierile venite din partea unor titani ai muzicii mondiale, dar și dinspre cronicarii vremii („S-ar putea spune că Madrigalul este o minunată orchestră sau o orgă inventată de o minte de geniu”), consider că justa valoare a Madrigalului ar putea fi pe mai departe măsurată în sala de concert, acolo unde figura lui Marin Constantin ar putea fi omagiată în chip sublim. Prin sunete și cuvinte, în forma unui dialog angelic.

Marius Manta

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s