Ernest Bernea, despre simplitatea privirii

Ernest Bernea, despre simplitatea privirii

A început spectacolul alegerilor – pe toate canalele se fac / desfac / refac alianțe politice dintre cele mai spectaculoase, atacurile nu țin cont de chiverniseli morale cuvenite iar armele sunt dintre cele mai diverse, fiind întrebuințate cu o dexteritate „proverbial balcanică”. Ca de fiecare dată, se simte nevoia unui nou suflu, oamenii vorbesc despre alternativă, în timp ce societatea în ansamblul ei pare să joace feste istoriei (a câta oară?) și să-i pregătească în chip fatal o altă surpriză. „Instituțiile statului” se află în continuă ofensivă, dând impresia că promiscuitatea prezentului își conjugă existența sub semnul unui ultimatum. Am de câteva zile imaginea aceasta a unui joc video neinspirat, unde next level nu implică verticala ci e doar o multiplicare la nesfârșit a acelorași acțiuni sortate din start eșecului.

Nu știu cum s-ar putea reinstaura firescul. Încep să am dubii cu privire la propria mea grilă de valori. Și totuși rămân cu încrederea că încă mai întrevăd ceva din calea ce trebuie urmată. Într-adevăr, modernitatea sub toate formele ei pare să-și fi semnalat demult neputințele. Omul contemporan este ultra-specializat, e „actantul” ingineriilor nano, e dedicat carierei până la epuizare, prețuind tot ceea ce poate fi supus schematizării, clasificării. E Toma Necredinciosul prin instaurarea rațiunii în absolut toate domeniile de cunoaștere. Ar fi interesat să cuantifice frumosul, să patenteze un algoritm de conversie al celor mai nobile dintre sentimente. Iubirea se joacă pe paliere diferite, ce nu rareori se intersectează. Sintagma „liberului arbitru” este din ce în ce mai des greșit-uzitată, funcționând iluzoriu-magic sub forma unui sceptru din vechimi ori precum un laser în mâna lui Darth Vader.

Ieșiți din iureșul caruselului, privirea fixează linia orizontului, parcă incapabilă de a percepe aparițiile certe, întâlnirile providențiale. Spațiul livresc echivalează cu una dintre ultimele redute. Trăiesc cu impresia că perioada interbelică nu și-a spus încă ultimul cuvânt. Nu mi-am propus neapărat să scriu despre Ernest Bernea, cât mi-am dorit să împărtășesc în acest material îndemnul său la simplitate.

Și totuși… cine este Ernest Bernea? De fapt, cine mai este Ernest Bernea astăzi? Cu siguranță, numele său a atras de-a lungul timpului acuzații mai mult sau mai puțin juste. Biografia-i este demnă de acea a unui roman, greșelile (câte vor fi fost!) ar avea nevoie de comentarii obiective / contextualizate. În fond, întemnițările sale mărturisesc mai degrabă faptul că a fost un mistic lipsit de pricepere politică. Sinceritatea scrisului însă, cucerește! Deprins cu dificultățile materiale încă de la cea mai fragedă vârstă, Ernest Bernea avea să rămână un auster până la sfârșitul vieții, prețuind-o ca semn al iubirii lui Dumnezeu. Ce mare distanță de la vânzătorul de covrigi și îngrijitorul în port (ipostaze în care îl găsim la tinerețe) – până la studentul Facultății de Litere și Filozofie București, acolo unde i-a avut ca profesori printre alții pe Nicolae Iorga, Nae Ionescu și Dimitrie Gusti. Sper să nu greșesc, preț de circa trei ani, Ernest Bernea a obținut o bursă la Paris, unde s-a specializat în Istoria religiilor, ulterior la Freiburg, unde a studiat pentru puțin timp cu Martin Heidegger. Volumele publicate sunt numeroase, mare parte a acestora fiind fie tributare perioadei Nae Ionescu, fie perioadei în care a activat din postura de cercetător în cadrul Institutului de Etnografie și Folclor al Academiei Române, loc unde fusese susținut, printre alții, de Perpessicius ori Alexandru Philippide. Parte a volumelor sale: „Riturile”-1932, „Crist și condiția umană, antropologie creștină”-1932, „Stil legionar”-1937, „Muzeul românesc de etnografie”-1937, „Filosofia la Universitate”-1937, „Cartea Căpitanilor”-1937, „Preludii, eseuri”-1937, „Gând și cântec, poezii”-1939, „Îndemn la simplitate. Mărturisiri pentru un Om Nou”-1939, „Moldovă tristă”-1939, „Pași în singurătate”-1940, „Timpul la țăranul roman”-1941, „Colina lacrămilor”-1943, „Maramureșul – țară românească”-1943, „Firide literare”-1944, „Cadre ale gândirii populare românești: contribuții la reprezentarea spațiului, timpului și a cauzalității”-1985. Din păcate, mai ales atunci când au fost retipărite, cărțile i-au apărut în condiții improprii. Apoi, alte lucrări au rămas nepublicate, așteptând parcă momentul potrivit pentru o reconsiderare a întregii opere. Dincolo de circa cincisprezece manuscrise netipărite, interesante cele șapte „Caiete intime” care formează un soi de jurnal filosofic, scris în anii de după ce a fost eliberat.

Trebuie să recunosc, „Preludiile” (Editura „Predania”) lui Ernest Bernea au constituit punctul de plecare pentru materialul de față. Conceput sub forma unui triptic, volumul aduce laolaltă „Îndemn la simplitate” (ce mai fusese tipărit la Editura „Cugetarea” în 1941) dar și două inedite – „Cel ce urcă muntele” și „Treptele bucuriei”. Evident, paginile nu propun un sistem filosofic în adevăratul sens al cuvântului ci, situate în afara caracterului tehnic, presupun o bucurie a mărturisirii, un joc axiologic-existențial situat între simpla notație și eseu. Paginile compun mărturiile unui sens afirmativ în fața vieții. Subtitlurile existente dau măsura exactă a „preocupărilor”: „Magia minciunii”, „Fragilitatea omului”, „Înnoitorii” (cu un focus pe copil, femeie, poet, sfânt), „Omul, mister al existenței”, „Bucuria de a fi în lume”. „Preludiile” lui Ernest Bernea aduc față în față două paradigme – pe de o parte, omul modern (prins într-o continuă postură de a-și satisface dorințele), pe de altă parte un homo religiosus care pune la bazele existenței sale libertatea creatoare ce vine din iubire. Iată un asemenea pasaj care aduce aminte de Dumitru Stăniloae, implicit de viziunea asupra sentimentului de iubire împărtășit de cele trei Ipostasuri ale Ființei Divine: „Libertatea este un dar al lui Dumnezeu. Libertatea nu poate fi decât interioară, nu poate fi decât dragostea și creația; libertatea este putere deschisă pajiștilor înflorite ale lui Dumnezeu. […] Neputința de pătrundere în ființa celuilalt, neînțelegerea între om și om face ca fiecare dintre noi să existe ca într-un univers închis. Aici stă un izvor al dramei omenești, un izvor neîncetat de suferință. […] Creștinismul e mare și tămăduitor pentru că pune această virtute în centrul lumii și al vieții. Omul poate învinge pe calea ei drumul aspru și trist al singurătății, poate atinge pajiștile luminii și contemplației, poate culege florile rare ale dumnezeirii deschizând ființei noastre tot ceea ce până acum nu-i era dat să cuprindă”.

Paragrafele se succed unul după altul într-o ordine firească, răspunzând spontan unor întrebări preexistente. Când sensul vieții noastre este mărturisit, asistăm la bucuria celui care încă își întrevede rostul, a celui care nu-și scapă din ochi ținta finală. Dacă panseurile despre omul politic aduc aminte de „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”, în „despre prietenie” asistăm parcă la un excurs peripatetic, pentru ca ulterior, în „despre tăcere și rugăciune”, să ni se explice care-i scopul final al vieții. Deși învățătura lui Serafim de Sarov nu este explicit formulată, treptele bucuriei sunt în mod tainic pricinuite de întâlnirea în Duh, acolo unde „minciuna lumii” ori „luminile orașului” își pierd din concretețe.

Din dorința de a proba sinceritatea unei lumi cumva uitate, voi închide această pseudo-invitație de a-l reciti pe Ernest Bernea odată cu următorul pasaj: „Dragostea este începutul lucrurilor, din dragoste se hrănește totul. Nimic nu se poate face, nimic nu sporește, nimic nu dăinuie fără dragoste: dragoste de Dumnezeu și de om, dragoste de tot ceea ce ne străjue și ne întovărășește viața aceasta atât de plină și de nesocotită. Un val de aer ușor și cald, acoperă sufletul îl purifică și îl înalță spiral în inima cerului. Prin dragoste omul călătorește în lumea dorurilor lui turnate de la început în cupele sufletului”.

Marius Manta

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s