Violeta Savu, poezia ca formă de redescoperire a Iubirii

Violeta Savu, poezia ca formă de redescoperire a Iubirii

 

E destinul ciudat al poeziei să își prefigureze din „atocmiri” frumusețea, să își recupereze taina propriei ființări din „franjurii” unei lumi distorsionate-n spectrele negației. Prezentul nu poate conta însă la acest nivel decât sub forma unui simplu reper. E punctul de la care se pleacă de-a lungul unui vector al străluminării, al efortului creator de a susține prin imagini armonioase un tărâm edenic.

Cu prilejul „Atocmirilor” afirmam despre poemele Violetei Savu că nu sunt altceva decât o înlesnire către o fire melancolică, ale cărei graniţe se prăbuşesc ca la comandă în faţa unei clipe de certă trăire şi înţelegere a microuniversului. Iată că de această dată, prin volumul nou apărut – „Franjuri” (Editura „Tracus Arte”) – poeta reușește să deschidă noi perspective. Grația cuvântului este pe mai departe păstrată, însă orizonturile se redefinesc. Ființa nu trăiește incognito, nu se lasă căutată, însă mai mereu pare surprinsă de neprielnicul unei contemporaneități ce se manifestă aproape opresiv. Uneori cedează în maniera Sylviei Plath: „nu mai este mult până când îmi voi reteza părul, / voi îmbrăca haine vechi. voi citi la marginea apei. / despre iubire din scoarță-n scoarță sub coperta / bibliei. la apusul soarelui apele lacului vor topi / toate nuanțele de albastru și roșu. // voi merge la odihnă cu luna galbenă / strălucind pe straiele sărăcăcioase / în depărtare voi fi din ce în ce mai mică / până când voi atinge punctul / dinaintea unui basm feeric / cu căpcăuni” („De la capăt”). Totuși, deloc bacovian, eul liric contrapune lipsei de sens ori disperării o senzualitate fără sfârșit. Marele merit al Violetei Savu este acela de a scrie fără să „(auto)pastișeze”. Versurile mărturisesc o trăire în chiar proximitatea valorilor înalte ale umanității. Poezia Violetei Savu reușește după o rețetă proprie să cuprindă Cupa plină de venin dar și sugestiile mântuirii, pentru că doar iubind omul își poate păstra inima în lumina divină.

Motivul recurent al poemelor sale este dat de prezența mamei. Amintirea acesteia motivează orice luptă – înțelegi alături de autoare cum durerea aduce pietate iar suferința tragică reumple necontenit de sens gestul hristic. Figurile părinților contrastează iar drama familiei (temă prezentă în mai toată literatura secolelor XX-XXI) generează tensiuni nebănuite. La o primă vedere, totul însă pare să fie circumscris de o fatalitate traumatizantă – „Cum s-au inversat personajele / astea prea de tot feminine / viorica fiică viorica mamă / am o vagă bănuială / din mamameamoarte / versul nu vrea să se nască // de luni de zile stă închistat / în pântecele luminos / acolo unde-i cald catifelat / și bine. // Mi-e cald. Mi-e bine. Nu mai am / dorințe. Vreau să stau lângă mama / și să plimb mâna mea pe șira spinării / așa cum n-am făcut niciodată. // Pentru că s-a întâmplat așa cum a zis” („Viață fără de moarte”). Totuși, sugestiile conturează o direcție verticală, e și cazul poemului „O nucă” în care figura sorei echivalează cu un dublu de suferință dar și cu promisiuni nerostite încă: „Am împărțit cu Nora o nucă. / Semăna la gust cu tortul / de ciocolată, însiropat cu / mirodenii, din Ajunul Nașterii. // Și mirosul de mamă era / în sferică drupă. După / ce-am decojit miejii am / privit în coaja lemnoasă. / Poate se străvedea o icoană. // – De unde ai nuca asta? // Am găsit-o / azi / la mama / lângă cruce. / Nu e niciun / nuc / în tot / cimitirul”.

„Sunt ca Sonia!” îmi aduce aminte de un roman topit într-o senzualitate aparte, cu un zbucium de sorginte dostoievskiană – mă refer la „Iubirea omenească” a lui Andrei Makine. Dar voi lăsa poezia să vorbească: „El urcă o scară, eu îi urmez umbra. / Nu mă iubește pentru că nu inspir / frumusețe. Sunt neutră și smeadă. // Mă salută după ce facem dragoste. / Îmi trag hainele cu mișcări leneșe. / Nimic despre noi, câte ceva despre alții. // Se retrage, vorbește cu cealaltă / la telefon. Nu mă mișc. Prelungesc momentul / dintre inspirație și expirație. Din spatele meu, / el îi răspunde: foarte mult. Intuiesc / întrebarea femeii: mă iubești? // foarte mult // mă iubesti?” Sărbătorile de iarnă și-au pierdut farmecul – „cu ultimul aliluia s-au stins toate / luminițele din pom. De Craciun / am pierdut un frate, am câștigat / un prieten” sau „Aș fi vrut să-ți spun că te văd / mai bine acum, cu alți ochi. Nu / te iubesc. Sigur că nu te / iubesc. E bine așa. Înțelept. Fără / suferință. Fără mângâiere. // Poate ne vom revedea să schimbăm impresii despre Tornatore și Almadovar. / Vom imita câteva personaje. // Los abrazos rotos. // Filmele nu sunt pretexte pentru / dragoste. Ultima noastră șansă / de comunicare. Tu ai îmbătrânit. / Eu nu mai sunt frumoasă” („Sărbători de iarnă”). Și totuși… la un alt pol spaima ingratitudinii se metamorfozează în credință și bucurie. Întâlnirea cu duhovnicul ne arată cum „un arc mic leagă lumea de dincolo cu cea / de aici” pentru ca mai apoi să fie respirație, tăcere prelungă, iar gândul iertării să izvodească certitudinea faptului că „În toate și în tot și în revenire este Dragostea”.

Volumul conține și câteva poeme în proză reușite, în timp ce textele reunite sub „Lumina de vizavi” se autoinstituie interesant într-un jurnal în oglindă, reorientând eventual lectura către psihanaliză. Fire caldă, câteodată tulburătoare, poeta, parcă inexplicabil, propune paradoxuri de neînţeles. Dar dincolo de toate acestea rămân aceste poeme ca mici bijuterii încrustate în taina cea mare a celui ce nu renunță sub niciun chip la iubire. O iubire pe care înțelege să o împărtășească din preaplinul sufletului!

 

Marius Manta

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s