Patericul Mare

Patericul Mare

 

Desprinsă altădată dintr-un firesc al bunului simț, conduita morală nu se mai regăsește aproape deloc în statul modern. Nu spun vreo noutate, în cele mai multe cazuri „învățăturile” vin împachetate în hainele de gală ale unui Apus dezrădăcinat, care nu își mai înțelege nici propriile mecanisme. Adesea, principiile organizațiilor transfrontaliere tutelează drepturi iluzorii, uitând de nevoile firești ale omului și de legătura tainică a acestuia cu o matrice spirituală abandonată într-un „timp de poveste”. Depășind condiția unui homo religiosus, nemaiavând încredere nici în postura lui homo narrator, omul contemporan e predispus eșecului, dezrădăcinării, implicit unei vieți superficiale. El nu își mai găsește referentul, încurcă posturile, incriminează tradiția; se lasă convins de argumente viciate, manifestă un interes vădit pentru recunoașterea imediată într-o societate care așază totul sub semnul spectaculosului.

Într-o inedită „Pedagogie ortodoxă”, părintele Mihail Bulacu arăta că „…religia în genere şi Creştinismul nostru ortodox în special, nu urmăreşte în şcoală să scoată memorizatori de precepte biblice, ori de nume şi date istorice, ci mai presus de toate buni creştini, creştini credincioşi şi practicanţi, conştienţi de credinţa pe care o păstrează şi o mărturisesc”! Pe această linie, părintele Mihail Bulacu alcătuieşte o pedagogie a existenţei ortodoxe, având drept puncte de sprijin Sfânta Biblie şi Sfânta Tradiţie Răsăriteană.

Am convingerea că omul prezentului nu își va găsi motivațiile unei existențe normate de sfera eticii pâncă când nu se va reîntoarce cu fața către valorile creștine. În fața posibilității unei asemenea recuperări ontologice, Tradiția Răsăriteană este extrem de bogată în exemple vii. Inclusiv pentru binele lumii, monahii sunt cei predispuși a lua totul de la început, de a genera o bătălie cu duhul lumii, din dragoste față de Chipul pe care îl au de restaurat. Numeroase pilde au fost adunate în câteva titluri ce au făcut înconjurul lumii – e vorba de „Patericul”, „Viețile Sfinților”, „Lavsaiconul”, „Limonariul”. „Patericul Mare” face obiectul prezentului material. Mai precis, ediția apărută în vara anului 2016 la Editura „Bizantină”, ediție ce l-a avut drept traducător, semnatar al notelor, al prefeței și a comentariilor pe neobositul părinte Constantin Coman. Munca acestuia s-a dovedit a fi titanică și a completat în chipul cel mai fericit un atașament mai vechi arătat de cărturarii Bisericii Ortdoxe Române față de instituția „Patericului”. Mai precis, am putea aminti că avem în ținuturile noastre o primă traducere a „Patericului” (la Mănăstirea Bistrița, Vâlcea) în limba slavonă încă din secolul XVII, pentru ca prima traducere după originalul grecesc să îi fie datorată monahului Pafnutie de la Mănăstirea Neamț și publicată la București în 1828. Pentru că în regimul comunist apariția unei astfel de lucrări ar fi însemnat o utopie, părintele Constantin Coman ne semnalează doar existența pseudo-ediției xeroxate și legată în volum de către Dan Zamfirescu. Reeditarea cu mult interes s-a făcut mai ales după anii 90, atunci când ediția de la Alba Iulia era fericit „contrasemnată” prin coperta realizată de Horia Bernea. Însă toate aceste ediții se leagă totuși de Colecția alfabetică a „Patericului”. Probabil am putea considera că ediția alfabetică a fost ceva mai îndrăgită (deși termenul nu pare să fie cel mai potrivit!) decât Colecția tematică – o primă încercare fiind echivalentă cu munca de la 1809 a lui Isaac Dascălul, venit pe linia celebrei școli de la Neamț a lui Paisie Velicicovschi.

Având un caracter universal, „Patericul Mare” în varianta Colecției tematice adună un număr aproape dublu de apoftegme față de Colecția alfabetică. În treacăt fie spus, dacă Colecția alfabetică pleacă de la Avva Antonie cel Mare și ajunge până la ultima literă a alfabetului grecesc prin Avva Or, Colecția tematică are o serie de alte avantaje. Bineînțeles, învățăturile părinților din pustia egipteană a secolelor IV-V oferă un cadru de conduită în dragostea lui Dumnezeu. „Patericul” poate fi lesne considerat drept o lucrare vie, mărturisitor al ortodoxiei ce nu are de-a face cu exclusivismul biblic. E o istorie trăită în proximitatea Evangheliei. Însă mai presus de toate, Colecția tematică instaurează cu sine pârghiile unei pedagogii duhovnicești. Părintele Constantin Coman ne oferă de fapt o primă traducere integrală după originalul grecesc, denumirea de „Patericul Mare” fiind girată la Tesalonic. E important de arătat că o asemenea carte de învățătură presupune pe mai departe ideea unui urcuș duhovnicesc în patru trepte, pildele fiind organizate tematic, întreaga materie fiind structurată în douăzeci și două de capitole. Etapa dintâi coincide cu primele patru capitole ce însumează cuvinte de învățătură cu privire la îndemnurile și motivarea monahilor spre desăvârșire, la isihie,  e urmărită totodată „privegherea cu zdrobire de inimă” dar și înfrânarea. O a doua etapă (capitolele cinci-treisprezece) prezintă lupta cu duhul desfrânării, neagonisirea, răbdarea. Apoi, următoarele cinci capitole inventariază aspecte ce privesc implicit „cele de folos comun” precum ascultarea, smerenia, iubirea. Cea de-a patra treaptă ne apropie de facerea de minuni și darul vederii cu duhul. Ultimele două capitole presupun în fapt și un soi de recapitulare. Tot acest edificiu a ținut cont și de ediția bilingvă (texte în franceză dublate de textele grecești) cu caracter academic apărută în trei volume în colecția Sources Chretienne (îngrijită de Jean Claude-Guy), dar mai ales de ediția bilingvă (greacă și neogreacă) cu un profund caracter duhovnicesc, realizată de obștea de maici a Mănăstirii Nașterea Maicii Domnului.

Traducerea părintelui Constantin Coman se realizează deopotrivă în literă și duh, având funcția normativă a Bisericii. În fapt, norma e cea după care am fost creați iar norma are nevoie de exemple, de modele. „Patericul” generează pentru un ochi atent o schimbare de mentalitate. Andrei Pleșu admitea că „Patericul” e primul semn al eșecului filosofiei. De la o întrebare precum „Ce e lumea?”, omul contemporan pustiei egiptene secolelor IV-V ajunge să se întrebe extrem de pragmatic „Ce e de făcut? Ce am eu de făcut?” Se ajunge la o relație nemediată a călugărului cu Dumnezeu. Pustia și lumea se află în tensiune, monahii declară război duhului lumesc aflat în contradicție cu Evanghelia lui Hristos. Părinții pustiei dau răspuns necondiționat iubirii lui Hristos iar acest fenomen nu ar trebui explicat deloc dinspre social ori cultural. Lansarea a ceea ce personal am considerat a fi Cartea anului s-a întâmplat la Biblioteca Central Universitară la 15 iunie și i-a adus față în față pe Constantin Coman și Andrei Pleșu. Eseistic redutabil, fin în nuanțe și aprecieri, Andrei Pleșu a conchis că „Patericul” ar trebui considerat implicit o carte profetică, poate chiar provocatoare pentru zilele noastre. Nefiind dedicată exclusiv monahilor, omul contemporan ar trebui să aibă capacitatea de a-și reorienta eforturile – cât timp va lupta cu sistemul, acesta va rămâne un perdant. Ieșirea din criză presupune a-ți întoarce lupta către propriul eu. „Binomul câștigător” nu poate fi decât acesta – Eu și Dumnezeu („Dacă nu va spune omul în inima lui că eu singur și Dumnezeu suntem în lumea aceasta, nu va avea odihnă.” – Avva Alonie). În tot cazul, lectura acestei cărți presupune un grad al nevoinței minții dar și a sufletului. Cele două trebuie să se afle în acord.

Introducerea are un caracter exhaustiv – cititorului îi este prezentată o scurtă istorie a monahismului, repet, gândit ca răspuns desăvârșit al omului la iubirea lui Dumnezeu. Sunt totodată prezentate principalele scrieri ale epocii („Lavsaiconul”, „Despre așezămintele mănăstirești”, „Historia Monachorum in Aegypto”). Ne sunt înfățișate cele trei centre monahale ale Egiptului – Nistria, Chiliile, Schitul dar și „generații monahale” care au activat în Valea Nilului, în Deșertul Nitriei ori în Qozlum. Dacă Pavel Tebeul este considerat a fi primul pustnic, Sfântul Antonie cel Mare e cu siguranță întemeietorul monahismului anahoretic pentru ca în 323 Pahomie cel Mare să întemeieze prima mănăstire de obște. Din dorința de a surprinde bogăția informațiilor, voi enumera cele mai importante subcapitole ale Introducerii: „Condiții materiale”, „Cum s-a născut Patericul”, „Lumea și Pustia”, „Perspectiva teologică asupra lumii și pustiei”, „Pustia, topos teologic”, „Lumea ca proiecție a minții omului”, „Perspectiva eshatologică asupra vieții”, „Perspectiva duhovnicească sau lumea lăuntrică”, „Secularizarea Bisericii”, „Pustia și pustnicul salvează chipul adevărat al lumii”.

Desigur, cartea e până la urmă valoroasă prin tâlcul apoftegmelor. Acestea surprind fie dialogul dintre un ucenic și părintele său duhovnicesc, fie discuții la care participă mai mulți monahi, fie dialoguri între doi bătrâni. Proorocii invocau Pustia deoarece aceasta era locul încercărilor dar mai ales al vederii lui Dumnezeu. Secularizarea Bisericii a echivalat cu instaurarea Bisericii în lume și a determinat poate paradoxal fuga monahilor în pustie – omul locuiește fizic, exterior lumea, dar lumea îl ocupă și îl locuiește lăuntric. Pildele sunt cu siguranță savuroase dar nu trebuie confundate cu „rețete comportamentale”. Învățătura oricărui Avva presupune mai întâi o diagnoză, sfatul depinzând într-un final de felul omului. Voi nota trei asemenea situații: „Ziceau despre Avva Homai că, atunci când era să se săvârșească, a spus fiilor săi duhovnicești: Să nu locuiți împreună cu ereticul, nici să nu faceți cunoștință cu dregătorii, nici să fie mâinile voastre întinse spre a aduna, ci mai degrabă întinse spre a da”; „A zis un Bătrân: Să nu încuviințezi orice cuvânt și să nu te învoiești cu el. Cu greu să crezi și repede să adeverești”; „Ziceau despre Amma Sarra că a stat într-o chilie deasupra unui râu șaizeci de ani și nu s-a aplecat niciodată să vadă râul”.

Mai nimerită decât o formală invitație la lectură e – pe linia lui Andrei Pleșu – spusa cu mult tâlc a lui Epifanie al Ciprului: „E de ajuns să vezi o asemenea carte și să te potolești”. Va învăța însă omul contemporan să se potolească?

 

Marius Manta

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s