Fireștenii

Nu știu cine mai are ochi pentru firesc într-un postmodernism interesat mai mult decât oricând de prețiozități „fragmentate”, aflat sub auspiciile unor încercări cognitiv-extravagante. Lumea ce ne înconjoară pare să-și fi pierdut chiar propria-i identitate, iar bunului-rost de altădată i-a luat locul disperarea de a reuși în imediat.

Și totuși rar, mai avem șansa de a ne întoarce fața către „drumurile pierdute” și de a prețui (cu alte cuvinte!) chiar acea „simplitatea a privirii” prin care Plotin definea în chip filosofic menirea omului „în cetate”. Un asemenea prilej ni l-a oferit Mari Bucur, odată cu vernisarea expoziției „Fireștenii” la Galeria Frunzetti, martie 2017. Voi decupa câteva elemente importante din CV-ul artistei: Mari Bucur s-a născut la Piatra-Neamț în 1976. A absolvit Facultatea de Arte Decorative şi Design de la Universitatea Naţională de Arte din Bucuresti, în 2000. A participat la restaurarea sau pictarea bisericilor din Dreptu – Neamţ, Făgăraş – Braşov, Cotnari – Iaşi. Din 2001 a participat la majoritatea expoziţiilor pe care le organizează filiala din Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici. Totodată este membră a Uniunii Artiștilor Plastici, din 2009. „Chipuri” a fost prima personala deschisă la Complexul Muzeal Iulian Antonescu din Bacău în 2003, pentru ca în 2008 să propună „Simţiri” la Galeria de Artă a Complexului. In 2012, „Square” a fost deschisă la Galeria Nouă. Din 2009 este artist plastic la Centrul de Cultură „George Apostu” din Bacău.

Revenind, „Fireștenii” re-nasc un ținut ale cărui drepte măsuri vin dintr-un cuvenit simț al proporțiilor; avem de-a face cu o armonie ancestrală, imaginea satului echivalând cu imaginea unei lumi patriarhale, guvernată de legile iubirii. În aceste date, după cum probabil era de așteptat, asistăm la o explozie de lumină. Punctele aurii inserate ici-colo întrețes în chip tainic catapeteasma locurilor natale; mai apoi, explozia cromatică mărturisește felul în care toate simțurile sunt antrenate într-o feerie ce nu cunoaște trecerea anotimpurilor. Timpul „încremenit” presupune un spațiu edenic, o matrice a poveștilor și basmelor. Într-o astfel de lume crede Mari Bucur, o lume despre care Ernest Bernea vorbea în termenii următori: „Dragostea este începutul lucrurilor, din dragoste se hrănește totul. Nimic nu se poate face, nimic nu sporește, nimic nu dăinuie fără dragoste: dragoste de Dumnezeu și de om, dragoste de tot ceea ce ne străjue și ne întovărășește viața aceasta atât de plină și de nesocotită. Un val de aer ușor și cald, acoperă sufletul îl purifică și îl înalță spiral în inima cerului. Prin dragoste omul călătorește în lumea dorurilor lui turnate de la început în cupele sufletului”. Natura luxurianta din „Ierburi”, „Câmp”, „Florar”, „Flori”, „Flori de plai”, poetica geometrizare a caselor – „Biserica din sat”, „Fireștenii”, „Fireștenii II”, „Un loc”, „Sat”, „Azurul dimineții”, Sătucul meu drag”, precum și apetența pentru metafizic – „Culegătorii de lumină”, dimpreună mărturisesc pe de-a-ntregul însuși basmul ființei.

La final, voi transcrie câteva rânduri dintr-o pagină de jurnal la care am avut acces (probabil o surpriză și pentru Mari Bucur!): „Alcătuiesc toate o poveste de viață. Un fragment. Poliporțiuni. Copii. Flori. Case. Momente ale zilei. Stări… tristeți, bucurii. Trecător. Trecători. Trec prin ele zilnic. Sunt viața mea. […] Un jurnal firesc pe câțiva ani. Din buzunar, din stradă, din sat, din oraș, din câmp, din nori, din cerul curat, din om, din tine, Doamne!”

Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s