„Am ascultat de porunca Bisericii”, Arhiepiscopul Justinian Chira în dialog cu Călin Emilian Cira

Cu mult timp în urmă, apreciam în termeni laudativi apariția unei cărți de suflet, un volum a tânărului (pe atunci!) Călin Emilian Cira, dedicat memoriei lui N. Steinhardt. Făcusem atunci un pariu, mai degrabă față de mine, că autorul își „asuma un drum greu, proiectat probabil de-a lungul mai multor etape”. Și iată că am avut dreptate! Sunt bucuros să constat că în spațiul românesc nu se scrie neapărat pentru premii literare, nici întotdeauna pentru succesul imediat, din rațiuni aproape exclusiv economice. Mai sunt spirite cu adevărat libere ce își gândesc urcușul cultural pe termen lung, muncind salahoric și nu pășind peste etape.

Revenind, constat peste ani că autorul mai sus menționat tipărește la Editura „Mega” o bijuterie livrescă. Neînsumând multe pagini, dar având cu siguranță miez duhovnicesc, apărută în condiții foarte bune, „Am ascultat de porunca Bisericii” echivalează cu un soi de credință direct mărturisită a Arhiepiscopului Justinian Chira. De altfel, însuși Ierarhul Bisericii avea să noteze realitatea conform căreia „Cartea aceasta mă reprezintă pentru că redă întru totul gândurile mele”. Însemnarea este datată la Rohia, 15 august 2016. De fapt, punând cap la cap mai multe informații, preluate nu doar din prezenta lucrare, sunt convins că Emilian Cira ne vorbește implicit despre magia specifică unui loc aparte. Rohia a însemnat de-a lungul timpului libertatea de gândi; aici și-au găsit liniștea figuri majore ale Bisericii Ortodoxe Române, din cele mai vechi timpuri și mai ales în anii tulburi ai comunismului.

Să ne înțelegem, avem de-a face cu o nouă carte de interviuri, de-a lungul căreia personalitatea Arhiepiscopului Iustinian Chira capătă noi contururi. Subiect peste ani al mai multor lucrări, de această dată paginile par a fi menite să scoată la iveală minunata gândire a simplității, un discurs calm, așezat, fără echivocuri. Probând un magnetism cu totul aparte, Arhiepiscopul Iustinian Chira e o apariție dialogică, care îl mărturisește pe Hristos din tainica lucrare a inimii. Unul dintre marile merite ale lui Călin Emilian Cira este tocmai capacitatea sa de a nu fi căzut în greșeala de a fi construit artificial un destin. Întrebările sale nu cunosc nimic manieristic, nefiind deloc formale. Se simte de la prima pagină și până la ultimele rânduri o anumită spontaneitate, poate chiar bucuria vie a unui demers netrucat. Justinian Chira este mai întâi de toate Omul Bisericii lui Hristos, amintind de duhovnici celebri – Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Arsenie Papacioc, Sofian Boghiu, Constantin Galeriu, Iustin Pârvu ș.a.m.d.

Schimburile de replici refac în linii mari viața Ierarhului, punctând momentele-cheie ale urcușului său. Sunt evocați anii de tinerețe, momentul intrării la mânăstire, stăreția Mânăstirii Rohia, stagiul miliatar, relațiile cu diferite personalități (atât clerici, cât și laici) marcante ale epocii (Ioan Alexandru, Geo Bogza, Bartolomeu Anania), prieteniile în duh – superbe paginile dedicate Părintelui Teolog Dumitru Stăniloae, apoi munca în cadrul Sinodului Bisericii Ortodoxe Române.

Am mai spus-o, Călin Emilian Cira merită toate laudele – odată pentru efortul fizic de a transcrie orele de convorbiri, mai apoi pentru aceeași finețe, prezentă încă de la primul volum, pe care a imprimat-o și interviurilor de față. E un drum bine ales, ce îi face cinste!

 

Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s