Interviu cu Serge Ioan Celebidachi: „Această poveste îmi induce ideea de frumusețe minimalistă și simplitate sinceră”

Observând reacțiile netrucate ale celor din public, „Octav” poate fi considerat dintru început a fi „condamnat” succesului imediat. De la rolul minunat asumat, trecând prin filtrele regizorului, muzică, întregul redă reîntâlnirea cu propriul destin. Există elemente biografice care să fi condiționat oricare din „interioarele” filmului?

 

 

Filmul este probabil o combinație a tuturor acestor aspecte la un loc. Regăsesc în el un pic din tata, un pic din copilăria noastră, unele aspecte sunt propriile proiecții la vârsta senectuții. În plus, toate sunt interdependente.

 

Preaplinul de emoție pe care l-am trait mi-a adus aminte de „Nostalgia” lui Tarkovski ori de neo-romantismul livresc al lui Andrei Makine. Filmul contrastează puternic cu paradigmele culturale postmoderne. Mizați pe o revenire la esențe? Remontați echilibrul classic dintre adevăr, bine, frumos?

 

 

Nu am avut o asemenea intenție concretă. Când menționați Tarkovski sau Bergman mă faceți să zâmbesc generos. Fără să aibă un scop artistic per se, această poveste îmi induce ideea de frumusețe minimalistă și simplitate sinceră, înainte de orice altceva.

 

Tabloul care revine sub forma unui laitmotiv mi-a reamintit de picturile Grupului Prolog (Mihai Sârbulescu, Constantin Flondor, Horea Paștina). Cadrele sunt străbătute de o lumină aparte, eterică. Este implicit o mărturisire a lui Dumnezeu?

 

 

Prima mea discuție cu Maestrul Giurato a fost despre perioada impresionistă și în special despre pictori ca Grigorescu, de exemplu, în tablourile căruia poți întrezări gingașia peisajului românesc. E foarte interesant că aduceți în discuție Grupul Prolog deorece delicatețea și subtilitatea imaginilor lui Blasco amintesc îndeaproape de Sârburlescu, mai ales grădina plină de culoare și magnolia înflorită! În privinta lui Dumnezeu, vă răspund cu umilință că Îl găsiți acolo dacă Îl căutați.  Intenția mea nu a fost să îmi impun propria perspectivă, ci să las pe fiecare să își găsească nivelul de rezonanță. Cu alte cuvinte, filmul poate fi citit și altfel.

 

Risc o întrebare naivă: considerați că există de-a lungul acestui film ceva pur românesc?

 

Contextul istoric este în mod categoric românesc. Minunatul conac neo-românesc exact asta sugerează iar grădina sa superbă este de asemenea foarte romanească, spre surpriza unora, probabil. Același lucru este valabil și pentru grandoarea priveliștilor de dinaintea războiului, când Romania era mai importantă pe harta Europei. În mod evident, filmul abordează teme universale ce transcend orice granițe.

 

Deși este doar o părere subiectivă, mi s-a părut finalul foarte bine cântărit. Un Octav care să fi rămas în casă nu ar fi fost verosimil. Totuși, „întoarcerea acasă” îi redă libertatea. Mizează acest superb poem cinematografic pe un soi de autonomie în raport cu registrul hâd-(auto)ironic al celorlalte producții autohtone interesate de „povești locale”?

 

 

E important să respectăm ceea ce au realizat alții după căderea comunismului. Chiar dacă e dureros de privit  – cel puțin pentru mine este!  – uneori ei au reușit să înfățișeze o anumită realitate pe care nici ei, nici noi nu mai dorim să o vedem. Această realitate a dictat și folosirea unui anumit stil iar colegii mei din cinematografia internațională au sesizat acest lucru. Pentru Romania, e o mare realizare, chiar dacă presupune în mod inevitabil expunerea unei imagini negative despre țara noastră. „Octav” e o altfel de provocare și, dacă reprezintă ceva, el reprezintă o alternativă.  Poate propune să privim lucrurile mai puțin rudimentar și să călătorim, în trecut în vremuri mai bune, astfel încât să ne amintim că România a fost  și, din unele puncte de vedere, mai este o țară minunată în care prietenia, dragostea, nostalgia și frumusețea se bucură de aceeași apreciere ca și în celelalte țări, dacă nu chiar mai mult.

 

Mulțumindu-vă pentru amabilitatea deosebită de a răspunde, ne-ați putea asigura că filmul va putea fi cumpărat pe piața românească?

 

Din informațiile mele, filmul sigur va apărea pe piață dar, desigur, mai întâi trebuie să ruleze în cinematografele internaționale, apoi să apară pe canalele TV și cablu înainte de a fi lansat pe piața din România și, să sperăm, din străinătate.

interviu realizat de Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s