Mihai Buznea – Instant story

Nu mai „iei ziarul”! Sau, mă rog, rar… Deschizi televizorul, care funcționează sub forma unui background cu chef de ceartă. Auzi prea bine ce ți se transmite – și prima dată, și a doua oară, ba chiar pentru o a treia oară, după un calup publicitar, când ți se oferă re-înveșmântată aceeași informație. Ce vine pe surse, un oarecum mai elegant pentru realizatorii emisiunii de a se scuza în cazul în care… Și ajungem în ciudatul punct când realizăm că totul e ultimativ, plin de importanță, deși… paradoxal ipotetic! Iar țara se face, se desface după legile competiției ce domnesc întru totul. Și da, știrea trebuie să te subjuge, să te uluiască. Nu mai e timp pentru nuanțe, de interpretări; comentariile politice, economice etc. echivalează cu un lux. Și cam totul se întâmplă în București ori în „orașul ăsta mare Romania”, după cum am auzit pe cineva exprimându-se fatal.

Evident că în toată această odioasă degringoladă, statutul jurnalistului de calitate e din ce în ce mai subminat. Câți vor mai fi astăzi interesați să teoretizeze asupra ideii de „jurnalism narativ”? Câți mai au priceperea să prezinte un subiect în termenii adecvați, folosind o limbă normată, eventual textele să aibă note distincte… Raportându-l la domeniul presei, rolul condeierului rămâne pe mai departe acela de a ieși în lume, de a-și căuta subiectele, de a incrimina impostura, de a aduce în prim plan ceea ce alții vor să facă uitat. Publicistica trebuie să se lase circumscrisă de valori etice. Lumea în care trăim nu poate rămâne un simplu melanj haotic.

Ei bine, un apetit deosebit pentru faptul de viață dar mai ales un „chef de a pune lucrurile la punct” îl demonstrează noul volum al lui Mihai Buznea – „Instant stroy”, publicat spre finele lui 2017 la Editura „Ateneul scriitorilor”. Gazetar cu state vechi, autorul ne încredințează fast enough câteva texte undeva la granița dintre moment – schiță – poveste. Aflate între un comic sănătos și satiră virulentă, „împricinații” lui Mihai Buznea au câte ceva din Miticii lui Caragiale. Să nu uităm însă că, privită de un ochi priceput, lumea caragialiană e uneori mai aproape de grotesc ori tragic. La fel, schițele însuflețite ale autorului par a fi în mod absurd în căutarea unei identități cu neputință de recuperat. Posturile în care unele din personaje se află sunt nefirești, frizează chiar neverosimilul (de văzut „Casa”!). Dar toate acestea se petrec din voia autorului, care ne încredințează din off că toate subiectele au avut drept punct de plecare realitatea și că, la urma urmelor, așa cum zicea și Sara Parriott – „ziaristica e literatură pe colțul mesei”.

Cartea e compartimentată de-a lungul a două capitole „Miere și fiere”, „Viața ca o tragicomedie” – ce închid douăzeci și patru de povestiri. Să ne înțelegem, nu vorbim despre arhitecturi ample, dostoievskiene, însă faptul de viață surprins, ce este acompaniat de o exprimare când lapidară, când „izvorând” dinspre toate registrele limbii, fac deopotrivă deliciul (atât cât este!) textelor! Acestea cuprind șarje în timp și dincolo de acesta – cine pricepe, înțelege că râsul este sănătos dar și… periculos! Mihai Buznea așază în balanță candoarea dragostei de altădată cu manelele literaturizate ale contemporaneității („Suge-o Ramona!”), coboară într-o frivolitate excesivă odată cu („Măciuca”), pentru a reveni cu nostalgie, în parte disimulată, când vine vorba de Cetatea Branului ori de chipurile așezate-n arhetip ale unor ciobani. Dar fiecare poveste își are rostul ei. De fapt, această suită „bine-temperată” a grozăviilor comediei umane sunt note în marginalul unei profesii de credință. Cu siguranță, rămâne de subliniat la final plăcerea (și priceperea) confesiunii, precum și o anume acuitate față de ceea ce încă mai poate fi salvat. Deși scrisă cumva în răspăr, urmând principiului lui Baltasar Gracian, aceste pagini de literatură-pe-repede-înainte au misiunea de a prilejui o reîntâlnire cu firescul, de a scoate orașul, dimpreună cu prețioasele-i marionete, de sub imaginea răvășitoare a unui veșnic garaj apocaliptic.

Marius Manta

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s