Ciprian Marius Ghinescu, iconar, câștigător al Concursului „Icoana ortodoxă – lumina credinței”, organizat de Patriarhia Română: „Icoana este purtătoare de mesaj mântuitor și mângâietor”

 

  1. Iată, ne aflăm în perioada deosebită a Postului Mare, prilej extrem de nimerit pentru a discuta despre rolul icoanei în societatea contemporană sau în societatea postadevărului, așa cum i s-a spus de multe ori. Nu intenționez să avem un dialog convențional, acesta este și motivul pentru care am intrat extrem de abrupt în subiect.

 

Mulțumesc pentru preocuparea și interesul pe care îl arătați către lumea minunată a icoanei, de asemenea pentru că îmi oferiți ocazia de a vă împărtăși câte ceva din ceea ce trăiesc eu. Această perioadă cu totul specială în care ne aflăm, cea a Postului Mare, este o perioadă de-a lungul căreia încercăm să ne curățim, să fim mai atenți la partea duhovnicească, este într-adevăr un bun moment de a aduce în prim plan rolul icoanei în viața noastră. Pentru început doresc să subliniez că trăim într-o lume unde imaginea este mereu prezentă, suntem bombardați în fiecare zi cu o multitudine de imagini, unele încearcă să vândă ceva, altele să ne transmită diverse mesaje, suntem loviți de culorile țipătoare ale ambalajelor, ale reclamelor. Mai sunt și televizorul ori internetul care ne umplu viața cu tot felul de lucruri și de multe ori acestea ajung să ne agreseze. Țin să menționez toate aceastea pentru a arăta că icoana este dintr-o altă lume, că aceasta transmite un alt mesaj, că ne raportăm altfel la o icoană. Icoana este purtătoare și lucrătoare în Har, are menirea să transmită învățătura Bisericii și a Sfinților Părinți. Aceasta îți transmite sentimentul de liniște și pace iar prin simplitatea ei este purtătoare de mesaj mântuitor și mângâietor.

 

  1. Anul 2017 a circumscris fericit rolul iconarului printr-o serie largă de simpozioane,apariția unor ediții bibliofile etc. Printre distincțiile pe care le-ați primit, poate că una cu tot specială a echivalat cu Premiul I obținut la „Icoana ortodoxă – lumina credinței” (secțiunea icoană și secțiunea frescă) sub egida Patriarhiei Române, premiu care a prilejuit imediat și organizarea unei duble expoziții personale – atât la București, cât și la Iași. Surprindeți în câteva cuvinte bucuria acestor momente…

 

Într-adevăr, Patriarhia Romană a declarat anul  2017 ca fiind „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești” . Pentru mine, aceasta a avut o însemnătate deosebită pentru că simt că fac parte din această breaslă, de mic copil am avut acest vis şi direcţia mi-a fost neabătută. Astfel, mi-am dorit să particip la concursul organizat de Patriarhia Română, „Icoana ortodoxă – lumina credinței”, am considerat că este potrivit să fiu prezent cu lucrări la două secțiuni, icoană și frescă. După o perioadă în care m-am pregătit, am avut nevoie de concentrare și muncă intensă ca să reușesc să termin lucrările la timp. Când am aflat rezultatul, bucuria a fost imensă pentru că a fost o agitație și un contra timp și nu mă așteptam să câștig premiul I. Nu am crezut din prima că am câștigat la ambele secțiuni. Ce să zic, a fost minunat, mai ales e nevoie de un timp până înțeleg ce pictez, să văd cu ochiul critic.

Acest premiu a prilejuit și organizarea unei expoziții personale în Sala „Europa Christiana” a Patriarhiei Române, fiind parte a Premiului special. Aceeași expoziție am organizat-o și la Iași, la Muzeul Mitropolitan, Sala „Baptisteriu”. Dacă nu era această ocazie , nu cred că reușeam prea curând să organizez o expoziție personală, mai ales că a fost destul de dificil să adun lucrările, pentru că ele erau în locuri bine stabilite, dificil întrucât au rămas spațiile goale.

Anul 2017 a mai avut o însemnătate pentru mine – echipa de pictură bisericească din cadrul Centrului Resurrectio al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei din care fac parte, a împlinit 10 ani de activitate.

 

  1. Evident, activitatea pe care o desfășurați este una de o complexitate deosebită. Postura iconarului se prelungește în mod fericit cu statutul de pictor autorizat de către Comisia de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române, dar, după cum deja ați menționat, și cu aceea de membru a Centrului Resurrectio. Lucrați, de multe ori concomitent, în frescă / lemn, în țară ori străinătate. Cum reușiți să îmbinați toate acestea?

 

Din anul 2014 sunt pictor autorizat de Comisia bisericească a Patriarhiei Române şi din 2007 sunt unul din primii membrii ai echipei de pictură bisericească ai Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, echipă înfiinţată cu binecuvântarea Preafericitului Daniel, pe atunci Mitropolit. Îmi place să lucrez atât în biserică cât şi la icoane, aşa că voi considera această întrebare foarte nimerită, pentru că de cele mai multe ori nu îmi dau seama cum se întâmplă, cum reuşesc să mă adun, să trec de la pictura murală la cea de icoană în aceeaşi zi. Este dificil să treci de la mărimi, suprafeţe şi tehnici diferite. Aici văd lucrarea lui Dumnezeu. Uneori se întâmplă să mă aglomerez cu foarte multă treabă şi mă trezesc că anumite icoane le pictez mai uşor, că am o energie şi o atenţie sporită. Mă minunez şi eu. Aici se simte că meritul nu e al iconarului, e o lucrare mai mare. Este şi rugăciunea comanditarului.

 

  1. Ar putea fi icoana considerată pe mai departe drept însemnul cel mai de preț al ortodoxiei? Poate presupune în același timp un limbaj intercultural? Nu mă refer la unul inter-confesional…

 

„Sfinții” reprezintă capitolul cel mai însemnat al Bisericii. Este tot ce are mai de preț Biserica Ortodoxă și această moștenire pe care am primit-o trebuie să o păstrăm autentică. Așa că sfintele moaște și icoanele fac simțită prezența sfinților și sunt în mod deosebit cinstite în Biserica Ortodoxă. În mod clar, putem spune că icoana este o punte între mai multe culturi și că face legatura în timp și spațiu, adică între cei din vechime și cei din zilele noastre, între diferitele spații geografice, între popoare care au culturi diferite. Ce uimește este că icoana este universală, se simte lucrarea lui Dumnezeu  și transmite o încărcătură duhovnicească, este ca o punte , unește, apropie. Cunosc multe cazuri de persoane care s-au aproiat de Ortodoxie prin icoană și au ajuns să se boteze. Au creat o legatură cu Dumnezeu prin Icoană.

 

  1. Nefiind de specialitate, am să vă rog să îmi scuzați unele naivități… v-aș întreba simplu de unde vine lumina unei icoane? Firește, nu întreb în sens strict teologic, nici nu țintesc tehnicile folosite.

 

Eu cred că această lumină din icoană nu vine de la materie, de la tehnică sau stil, e ceva mai presus de asta. Sunt icoane care fac minuni și nu le încadrăm în icoanele frumoase din punct de vedere artistic, dar acolo vedem harul lui Dumnezeu ce nu ține de frumusețea lumească.

 

  1. Care credeți că sunt cele trei calități obligatorii ale iconarului?

 

Iconarul este o persoană care își dedică viața într-o anumită măsură lui Dumnezeu, nu ca un preot sau un călugăr, dar gândul său este la Dumnezeu și la sfinții săi și lucrul său e permanent în Biserică, e o legătură deosebită. Dragostea pentru Biserică și pentru icoană îi va da o energie și îl va ține treaz. Mereu va căuta să se îmbunătățească. Mai e nevoie de o viață curată, cu rugăciune și mereu  cu inima și gândul la Dumnezeu. Deci, e nevoie de prezență, dragoste și viață curată.

 

  1. Cum am putea redescoperi prin icoană astăzi trezvia, calea către Noul Adam?

 

În icoane vedem sfinții care ne sunt modele de viață, vedem scene din viața Mântuitorului, a Maicii Domnului sau din viețile sfinților și astfel suntem îndemnați să fim într-o stare de priveghere, de luare aminte. În fața icoanelor, când inima se linistește prin rugăciune și gândurile sunt mai potolite, reușim să fim mai atenți în păzirea minții și astfel inima, dimpreună cu gândul să ne fie la Dumnezeu.

 

  1. Vorbiți-ne puțin despre proiectele care vă sunt cele mai dragi.

 

Cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt implicat în mai multe „proiecte” ca să le spun aşa, deşi eu consider că ceea ce fac e „lucrare”. Aici mă refer la icoanele pe care le pictez, unde sunt ajutat de soția mea, și la bisericile unde pictez în frescă, alături de colegii mei. Un proiect care îmi este foarte drag este „Iconari vechi şi noi” ce urmează să se desfășoare în perioada imediat următoare. Organizez acest proiect alături de bunul prieten Ioan Popa; scopul proiectului este ca pictorii-zugravi de astăzi, autorizați de către Comisia de pictură bisericească, pasionați de studiu și dornici de a descoperi din frumusețile muncii celor din trecut, să meargă pe urmele înaintașilor meșteri și zugravi și să reviziteze într-un mod personal și actual reperele moștenirii medievale.

 

  1. După cum e firesc – ați spus-o de mai multe ori – familia v-a fost și vă este aproape. În general, copiii ne prilejuiesc suprema bucurie. Dacă ar trebui să oferiți o icoană unui copil, ce anume i-ați dărui și ce mesaj i-ați transmite?

 

Într-adevăr, am spus-o și cu alte ocazii că familia îmi este aproape și că lucrez împreună cu soția, ea fiind cea care pune aur la icoane, face anumite ornamente și pune uneori proplasme, adică fonduri de culoare. Pentru o familie de pictor bisericesc nu este tocmai ușor, pentru că se fac sacrificii și activitatea pe diverse șantiere de pictură durează și trece mult timp până revine în sânul familiei. Eu am încercat mereu să fiu cât mai aproape de familie, să ne bucurăm de momentele frumoase și să fim împreună. Au fost perioade când am lipsit, fiind pe șantierele de pictură sau plecat din țară, dar am făcut tot posibilul să mă întorc repede acasă. Am un băiețel, Ioan, care e curios și de multe ori îi explic ce pictez, ce sfinți sau ce scene sunt. Icoana Maicii Domnului cu pruncul Iisus este mereu recunoscută de copilul meu și cred că este foarte potrivită pentru un copil, pentru că vede dragostea maternă și mereu va ști că va găsi ajutor la Maica Domnului și îi va fi aproape toată viața.

 

  1. Mulțumindu-vă pentru amabilitatea acestui interviu, vă urez putere de muncă, răbdare întreită și să izvodiți multe icoane aducătoare de liniște sufletească și urcuș duhovnicesc!

 

Vă mulțumesc foarte mult pentru atenția acordată și sper ca acest interviu să fie de folos. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să fim întăriți și să avem inima și gândul mereu către El!

Interviu realizat de Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s