Bacăul, între oglinzi paralele

Cred că în multe rânduri am trăit cu impresia că într-adevăr, Bacăul, rămâne un oraș al contrastelor – un oraș cu propriul său specific, care poate nu impresionează nicicum la prima vedere, precum alte „cetăți”, dar care, fie și din timp în timp, a dovedit că poate oferi surprize plăcute. Mai ales acum, în context centenar, devine extrem de utilă încercarea de a scoate Bacăul din arhivă, de a-l aduce cât mai aproape de locuitorii săi, de a le demonstra acestora că până la urmă, dincolo de supărările cotidianului, ar trebui să investească deopotrivă sentimental și material în realitățile unui spațiu încărcat cu un parfum aparte.

Din pricina informațiilor istorice lacunare, o exegeză cu un caracter exhaustiv echivalează, cel puțin în momentul de față, cu o utopie. În tot cazul, despre Bacău nu s-a scris extrem de mult, poate și pentru faptul că, de-a lungul unei perioade însemnate, el a fost perceput ca un loc-prin-care-se-trece, cel mult un loc de popas. Ulterior abia va căpăta prestanță, în drumul său către formele unei urbe moderne. Însă avea să treacă timp… Așadar, mergând pe aceeași idee, conform căreia o imagine dă glas sutelor de cuvinte, Editura Bibliotecii „C. Sturdza” Bacău ne propune volumul „Între oglinzi paralele. O istorie ilustrată a Bacăului”, sub semnăturile lui Mihai Ceucă și Adrian Jicu. În fapt, volumul aduce în paginile sale suma cărților poștale ilustrate ce au avut drept subiect Bacăul, un efort considerabil din partea autorilor de a retrasa în și dinspre memoria colectivă granițele orașului. Evident, nu calitatea strict fotografică trebuie urmărită aici – deși ar putea urma o întreagă discuție polemică -, ci mai degrabă jocul de umbre și lumini prin care se definește urbea. În plus, cărțile poștale captează și ceva din efervescența epocii, oferindu-ne fie și minimal, informații despre oameni, străzi, cartiere ș.a.m.d. Cumva în oglindă, această istorie particulară a Bacăului inventariază forme trecute și prezente, construind pentru viitor ceea ce se va numi o memorie a locului. De altfel, apăsat subiectiv, într-un interviu acordat Laurei Huiban, Mihai Ceucă arăta că „pentru mine, valoarea ilustratelor este de document. Şi sincer vă spun că, inițial, erau documente care mă interesau doar pe mine, din dorinţa de a afla istoria adevărată. Întrebam pe cineva unde a fost strada Busuioc sau strada Felix Grivel şi nu ştia nimeni să-mi spună. Și atunci, cărţileg poştale ilustrate erau nişte repere de unde puteam să pornesc”. Într-o asemenea ecuație, putem admite că până la urmă, „Între oglinzi paralele. O istorie ilustrată a Bacăului 1918-2018” poate conta ca o alternativă la demersurile strict științifice. Imaginea va completa fericit compartimentul narativ, în așa fel încât băcăuanul de azi va avea reprezentări cât mai vii ale unor străzi, clădiri, grădini etc.

E important ca încă de acum să amintim mulțumirile autorilor, adresate în colofon tuturor acelor colecționari, fotografi, arhiviști, istorici, jurnaliști, bibliotecari, care au pus la dispoziție imagini ori au ajutat indirect la apariția prezentului album.

Cartea presupune existența a douăsprezece capitole, urmărind cumva liniar evenimentele: „Bacăul panoramic”, „De la comună urbană la municipiu”, „Ulițe, străzi și bulevarde. Ciorbă, pietriș și asfalt”, „Casa Morțun. Povestea unor înstrăinări: Primăria, Biblioteca și Starea Civilă”, „Palatul Administrativ. Ambiția urbanizării”, „O struțo-cămilă dispărută: Ateneul cultural”, „Palatul Mărăști / Athenee Palace – Orgoliul modernizării”, „Grădina publică de altădată”, „Școlile Bacăului”, „Sub semnul divinității: biserici, catedrale și sinagogici”, „Un târg de negustori. Aspecte economice”, „Toate drumurile duc la… gară”. Din titluri, se poate lesne întrevedea interesul de a surprinde toate compartimentele orașului, autorii punctând mai de fiecare dată punctele deficitare dar și plusurile specifice fiecărei etape, fiecărui domeniu. Textul nu este pretențios – nici nu ar fi trebuit, mizând pe accesabilitate! – dar are nerv. Te face curios, abundă în date, te poziționează în chiar mijlocul evenimentelor, devii cumva actant într-o lume ce renaște. Din când în când, câte o ironie perfect justificată.

Marele atu al cărții este acela de a nu se juca cu istoria locului. Chiar dacă amintesc vag „legenda”, autorii nu se bizuie prea mult pe „gura lumii”, ci apelează la concret. Iar asta va fi presupus, evident, muncă de cercetare în bibliotecă / arhive, echilibru critic și capacitatea de a relaționa cu alte domenii, așa încât, acum, la 100 de ani de istorie, Bacăul renaște în fața celor care au viziunea palimpsestului și manifestă interes față de istoria locului. De acum, Bacăul își întâlnește și în varianta print, propria-i carte de vizită!

Marius Manta

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s