Mircea Constantin Jurebie – „Și eu sunt fiul tău, preamilostivă maică”

 

Scriam altădată despre versurile lui Constantin Jurebie având sentimentul că mă aflu într-o poezie cu o încărcătură profund creștină, generată de o trăire autentică, o poezie cu adevărat a conținuturilor unui suflet într-o continuă căutare și care se bucură din timp în timp, cum altfel, de experierea Duhului Sfânt. Arhitecturile lirice ale scriitorului nu urmăresc nici pe departe moda literară, nu intertextualizează excesiv, dar sunt modelate în acord cu Sfânta Tradiție – poate de aici trăinicia acestui discurs orientat spre o rațiune „înduhovnicită”.

Materialul de față este prilejuit de apariția spre finele lui 2018 a unui volum dedicat în totalitate Maicii Domnului „Și eu sunt fiul tău, preamilostivă maică”, Editura „Ateneul Scriitorilor”. Aș menționa încă de la început disponibilitatea autorului de a împărtăși cu un auditoriu cât mai larg gama de sentimente trăite. Relația cu receptorul nu este una artificială ci se naște parcă în moment, și îl presupune pe celălalt tocmai din această dorință de a mărturisi un atașament spiritual. În întregul ei, poezia se naște ca o confesiune, e spontană, are un caracter pronunțat oral, fapt care cumva paradoxal nu îi știrbește cu nimic valoarea. Chiar în deschiderea cărții, în prima strofă, se află o marcă lexico-gramaticală („știți”) pentru adresabilitatea aceasta multi-structurată. De fapt, cuvenit sau nu, primul poem îmi aduce aminte de un sfat oferit cu timp în urmă de cineva drag: „în fața icoanei, mai întâi de toate să mulțumești, nu să ceri; să mulțumești!” Așadar, promisiunea de la final „Și, nicicând, nicicând în viață, cât voi fi, nu voi uita” se înscrie în același registru al gândurilor pioase.

Țin să atrag atenția asupra faptului că acest univers mariologic este un tărâm al păcii – poezia este principala „unealtă” de mărturisire a credinței dar și un fel de imitatio Christi. Precum un cronicar cu har, autorul parcurge liric cele mai importante evenimente din viața Sfintei Maria. „Cu inima înfrântă”, la început de drum, există pocăința: „Spăla-mă-voi de patimi, spăla-voi urâciunea, / Care-mi lăsase-n suflet o-ntunecată urmă, / Cuțitul deznădejdii în cugetul meu scurmă… / Ajută-mă Iisuse, primindu-mi rugăciunea”. Dinspre acest rescris psalm 50 pornim la drum sub semnul Sfintei Treimi: „Ușor se-nmiresmează eterul și văzduhul, / Ca o divină boare adie-n taină Duhul… / În fața-mi se deschide cereasca profunzime / Pe care-o luminează, c-un gest, Sfânta Treime” („Cu inima înfrântă”). Toată această cale-străbătută pare să fie înveșmântată în formele unui romantism altoit pe credința canonică – visul pelerinului devine cumva, fie și indirect, un motiv recurent: „Am adormit cu fruntea pe un vis / Rămas zălog din nopțile albastre / Când rătăcea în depărtări sihastre, / Cătând, mereu, pierdutul Paradis// Biet pelerin, vremelnic călător, / Supus tăcerii din singurătate, / Se răstignea într-o pustietate / De-amar, fără nădejde-n viitor”. Ei, această cale e în chip evident și un urcuș către starea de trezvie, întrucât doar de la acele înălțimi se pot întrevedea marile adevăruri spirituale, mundanul fiind luminat de o înțelegere superioară, „retrăind minuni de nedescris / Din vremi patriarhale și măiastre”. Asemenea locuri patriarhale împlinesc atemporal cuvântul scripturii: „Se adunau strămoșii în pagini de Scriptură, / Moșnegi cu barba albă și ochii largi cât cerul / În care, printre taine, se ascundea misterul / Și-apoi trecea-n departe, în liniștea obscură”. Mai departe în volum asistăm la plânsul drepților Ioachim și Ana, îndurerați de lipsa copilului. Într-un crescendo de-a lungul a trei texte diferite, se poate urmări o gamă largă a sentimentelor de la deznădejde (condiția pur umană) – speranță – credință – mirare – mulțumire (certitudinea). Și dintr-o dată suntem inundați de frumusețe:  – îmi aduc aminte de cuvintele rostite de Mîșkin (Dostoievski): „Frumusețea va salva lumea”. La Constantin Mircea Jurebie Ierusalimul se bucură la rândul său de o frumusețe edenică: „Ploua cu frumusețe peste Ierusalim, / Un murmur însoțește, în șoapte, armonia, / Din infinitul tainic surâde veșnicia, / Miracolul plutește pe-aripi de serafim”. Următorul poem completează această minune dincolo de fire – „Cânta în inimi bucuria” este o poezie de respirație scurtă, versuri din trei-patru cuvinte, întrucât eul liric contemplă activ „desfășurarea evenimentelor”. Toposul transfigurat din „Când s-a  născut Maria” („La pieptul maicii Ana râdea Nevinovata / Trimisă de Înaltul, ca binecuvântare / Pentru dreptcredincioșii părinți pioși din care, / În rugăciuni smerite, născută-i Preacurata”) își găsește drept corespondent, peste pagini, poemul „Într-o divină pace” („Eterul îl străbate steluța călăuză / Ca să arate vieții, prin licăru-i de sus, / Locul în care, iată, sub o celestă vrere, / Fecioara îl veghează pe Pruncul ei, Iisus. // Din lumea pământeană se nărui păcatul, / De patimă se spală pe ochi și veșnicia, / Dispar cumplite umbre în ștersul întuneric… / Copilu-și alăptează, în linilte, Maria”) – același chip matern, blând echivalează cu un omagiu adus mamei (a se vedea și „Cuvântul Mamă – de urmărit gestica ori „În viitor precum odinioară”).

Evident, în tot acest excurs, după cum am lăsat să se înțeleagă, sunt surprinse în vers scene (în parte) biblice precum Intrarea în Biserică, Nașterea Mântuitorului, Cei trei magi, Irod, Exodul, Fuga în Egipt, Patimile, Răstignirea – Chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este atotprezent: „Mă însoțesc cu Fiul meu oriunde, / Îl port cu mine-n fiecare gând, / Îl simt în suflet și-l urmez plângând / Pe ale cerului albastre unde” – sugestia e si aceea a Sfântului Acoperământ raportat la omul obișnuit.

Volumul prezentat e rod al lecturilor filocalice, al Psaltirii, al Patericelor și al altor cărți de învățătură bună. Sunt multe plusuri (m-aș opri în special la „Întors în timp”, „Muntele Athos”), prea puține momente de ezitare în plan literar. Spațiul cărții se închide rotund, cu o declarație de iubire: „Aș vrea să fiu”. Mircea Constantin Jurebie e un trăitor autentic.

 

Marius Manta

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s