„Imnuri de preaslăvire sfântă”

Mama lui Dumnezeu Fiul echivalează cu modelul desăvârșit al maternității. Minunea care i-a definit ființarea a probat dintru început statutul de împreună creatoare cu Dumnezeu. Maica Domnului își asumă pe de-a-ntregul taina creației din nimicul material, însă preaplinul iubirii Sale dă nou sens veșniciei înseși. Poate acesta este și motivul pentru care se află mai presus decât cerurile, fiind Tron Viu omului ce își dorește restaurarea chipului. Preasfânta Fecioară ne ascultă rugăciunile, ne primește pe toți sub omoforul Ei și ne dă speranța că, mai ales prin mijlocirea Ei, ne vom bucura de milostenie la mărita Judecată.

Din cele mai vechi timpuri, creștinii au știut să aprecieze ajutorul care a venit mai presus de fire, această tainică dragoste și grijă pe care Maica Domnului le-a arătat și le manifestă pe mai departe necontenit, neținând seama de viciile omului, de trufia ori de lipsa de voință a acestuia, ci doar de pocăința sinceră pe care o poartă în inimă. În general, imnurile și canoanele închinate Maicii Domnului sunt cântări de o frumusețe cu totul ieșită din comun, profunde din punct de vedere teologic, atribuite în marea lor majoritate Sfântului Ioan Damaschinul. Se pare că tradiția athonită a pus la mare cinste „Octoihul de canoane închinate Maicii Domnului”, canoane ce sunt rânduite pe zile și pe glasuri, fiind treptat incluse în pravila de rugăciune, formând Theotokarionul – una dintre cele mai cunoscute variante fiind compilația lui Nicodim Aghioritul, publicată pentru prima dată în limba română la Mănăstirea Neamț, adunând în paginile ei și versurile unor sfinți precum: Sf. Andrei Criteanul, Sf. Teodor Studitul, Iosif Imnograful, Patriarhul Fotie, Patriarhul Atanasie, Arsenie Monahul, Teoctist Studitul ș.a.m.d. Altfel, nutrind o evlavie deosebită față de Maica Domnului, Sfântul Ioan Damaschinul s-a dovedit a fi un apărător ardent al icoanelor, luând atitudine de fiecare dată în fața denigratorilor, a celor care urmăreau să contra-argumenteze sfințenia acestora. Evident, în tradiția ortodoxă cultul icoanelor nu poate fi despărțit de niciun demers mariologic. Sunetul și imaginea se întrepătrund, nasc corespondențe aflate sub semnul alegoriei, așa încât dimpreună compun ferestre către realitățile cu adevărat importante, propunând a priori un excurs duhovnicesc în proximitatea Duhului Sfânt. E singura cale care prețuiește în adânc Chipul omului și lucrează întru asemănarea cu Divinitatea.

Urmând unei asemenea tradiții, Arhiepiscopul Ioachim Giosanu tipărește la Editura „Filocalia” o adevărată bijuterie, un volum ce cuprinde imnuri închinate Maicii Domnului. Textele sunt nimerit acompaniate de lucrări iconografice executate în atelierele Mănăstirii Diaconești, surprinzând prin erminii cu parfum de Bizanț atașamentul profund față de Apărătoarea neamurilor. Volumul cuprinde patru poeme-imn distincte, așezând compozițional întregul edificiu sub semnul armoniilor clasice: un prim poem mai consistent (de-a lungul căruia este reiterat planul divin al îndumnezeirii omului, sunt versificate apoi elemente biografice care surprind în principal sfințenia Drepților Părinți Ioachim și Ana, o a treia secvență-nucleu în care e preaslăvit numele Preasfintei, versurile următoare echivalând cu un exercițiu ascetic, o rugăciune densă, de un lirism confesiv). Urmează trei imnuri alcătuite la sărbători diferite – Praznicul Bunei Vestiri, Acoperământul Maicii Domnului, Meditație la Duminica Mironosițelor. De altfel, ne putem reaminti că cifra patru conferă oricărei construcții soliditate, dând naștere după o logică implicit geometrică unui discurs autoreferent dar care în același timp, poate paradoxal, asigură deschideri inter-textuale. Așa ajungem să ne amintim că în accepția lui Rainer Maria Rilke poezia nu e o simplă emoție, ci reprezintă o experiență. Fără doar și poate, P.S. Ioachim Băcăuanul ne arată cum Maica Domnului revarsă iubirea Sa dincolo de timpul istoric iar omul neascultării, vechiul Adam, poate avea speranța descleștării de sub imperativul păcatului: „Încă din eternitate, Dumnezeu Atotțiitorul/ A fixat timpul istoric să vină Mântuitorul./ Când omul neascultării, printre spini, plânge amarnic,/ În cer Dumnezeu începe tainicul timp mesianic.// În toată Scriptura veche El descoperă misterul:/ Vremea în care omul va dialoga cu cerul.// Profeții ne dau imagini, în tot Vechiul Testament,/ Prin care se lămurește marele eveniment.// Iar când Dumnezeu Cel veșnic planul său îl revelează,/ Fiul Cel născut din Tatăl, prin Duhul Se întrupează”. Însă toate acestea sunt posibile grație scării îngerești dinspre Miriam, scară pe care a coborât Fiul. Conștientizarea realității că omul nu mai este singur în lume a modificat poate chiar structura sa sufletească – omul a păcătuit singur, însă se mântuiește din mila lui Dumnezeu și cu grabnic-ajutorul Maicii Sale. În fapt, aceste două acte, mântuirea și îndumnezeirea reprezintă obiectivul principal al întregii credințe ortodoxe. În gândirea patristică, principiile lumii, inclusiv cele de ordin moral, se supun legilor lui Dumnezeu, dar presupun și o transfigurare la nivel ontologic. Autorul reușește să capaciteze tainele prin misterul intrinsec al poeziei, neuitând că poezia e și o evadare de emoții. Destinatarul întregii creații este așadar omul și tocmai această stare-de-fapt este în subsidiar reamintită. Pe de altă parte, omul însuși se simte dator să mulțumească pentru bucuria și statutul ce i s-au conferit: „De când ai devenit Mamă Logosului întrupat,/ Prin El, ești și nouă mamă, că din moarte ne-a salvat./ Astfel, te cinstesc proorocii, apostolii, mucenicii,/ Te laudă pruncii-n leagăn, toți copiii și bunicii./ Ierarhi, preoți preacucernici, călugări preacuvioși,/ Pustnici, monahii, fecioare, domnitori evlavioși,/ Toți Te preamăresc, Fecioară, ca cel mai scump giuvaer,/ Că le ești icoană sfântă pe pământ, dar și în cer./ Tu ești lauda de cinste a tot sufletul curat,/ Și ești șipotul prin care curge harul necreat./ Tu ești povățuitoare, bucurie negrăită,/ Tuturor care în lume duc viață neprihănită”. Așadar, imnurile P.S. Ioachim se înscriu firesc într-o tradiție seculară, îmbogățind fondul de cântări dedicate Preasfintei: „…Slăvită Maică, de Dumnezeu Născătoare,/ Primește cu bucurie și smerita mea cântare./ Înmulțește-mi, Maică, râvna și dorința de a-ți cânta/ Imn de preaslăvire sfântă, din suflet…”

Așa cum ne obișnuise și în volumul anterior, intitulat „Poeme – meditații lirice la duminici și sărbători”, rămâne interesant că discursul e voit simplu, chiar dacă din punct de vedere lexical se poate constata prezența unor termeni teologici mai noi (în accepția mireanului!), evident „de specialitate”. Lipsa metaforelor închise, renunțarea la alte eventuale formule ermetice demonstrează că mesajul nu mizează pe inovație, ci se vrea accesibil. În poemele mai scurte, care îi urmează „Imnului Maicii Domnului”, se întrevede o senzualitate florală, vegetală, fără ca elementele naturii se invadeze luxuriant ori nepotrivit Creația: „De la momentul rusalic tu ai devenit grădină,/ Unde îngerii din ceruri culeg crinii de lumină”. Întreaga țară este văzută sub forma unei grădini (poate) edenice, în timp ce „toți creștinii din lume,/ Îi adună în biserici să cinstească al său nume”. Astfel, toată suflarea pare să cânte la unison cântarea de preamărire: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim”.

Asumându-și implicit un rol misionar, P.S. Ioachim conturează pentru încă o dată dimensiunea sacră a cinstirii Maicii Domnului. Aceste imnuri nu sunt altceva decât cale a credinței adevărate, oferind nuanțele unor trăiri aparte, pline de bucuria luminii autentice.

 

Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s