Ignatie Grecu – „Mandylion”

„Şi s-a întors Anania în Edesa la domnul său şi i-a dat lui acea închipuire a feţei lui Hristos nefăcută de mână pe mahramă şi epistola cea scrisă. Iar Avgar, luând-o, s-a umplut de mare bucurie şi, sărutându-le pe amândouă cu dragoste şi închinându-se chipului lui Hristos, îndată a câştigat schimbare de durerile sale, fără … Continuă să citești Ignatie Grecu – „Mandylion”

Reclame

Mircea Constantin Jurebie – „Și eu sunt fiul tău, preamilostivă maică”

  Scriam altădată despre versurile lui Constantin Jurebie având sentimentul că mă aflu într-o poezie cu o încărcătură profund creștină, generată de o trăire autentică, o poezie cu adevărat a conținuturilor unui suflet într-o continuă căutare și care se bucură din timp în timp, cum altfel, de experierea Duhului Sfânt. Arhitecturile lirice ale scriitorului nu … Continuă să citești Mircea Constantin Jurebie – „Și eu sunt fiul tău, preamilostivă maică”

Gheorghe Iorga – „Epifanii dintr-o biografie interioară”

  Plin de amărăciune, constat în ultimul timp faptul că literatura universală interesează din ce în ce mai puțin, că demersurile critice comparate rămân mai degrabă în sfera mediilor universitare și că acestea populează extrem de rar paginile revistelor literare. Toate se întâmplă deoarece mașinăria actului de valorizare nu mai e dispusă să aibă răbdare, … Continuă să citești Gheorghe Iorga – „Epifanii dintr-o biografie interioară”

Bacăul, între oglinzi paralele

Cred că în multe rânduri am trăit cu impresia că într-adevăr, Bacăul, rămâne un oraș al contrastelor – un oraș cu propriul său specific, care poate nu impresionează nicicum la prima vedere, precum alte „cetăți”, dar care, fie și din timp în timp, a dovedit că poate oferi surprize plăcute. Mai ales acum, în context … Continuă să citești Bacăul, între oglinzi paralele

Schitul Românesc Prodromu, avanpost al dreptei credințe strămoșești

„Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de … Continuă să citești Schitul Românesc Prodromu, avanpost al dreptei credințe strămoșești

Petru Constantin Teodor – „Dincolo de cuvinte”

  Poezia adevărată dă sens unei vieți care își caută înțelesurile nu printre formele de kitsch aflate la cheremul unor mode trecătoare, ci devine ea însăși martorul neobosit al unei căutări ce nu se mai sfârșește, cu punct de plecare în marea mitologie a ființei. Logosul dintâi este resimțit ca un hotar demn, în fața … Continuă să citești Petru Constantin Teodor – „Dincolo de cuvinte”

Primul Război Mondial între realitate și ficțiune

Prezentul deformat al unui popor ce pare că nu se mai regăsește în datele unui nou context internațional defavorabil. Apoi, aparenta libertate care conduce mai degrabă la nivelarea conștiințelor. Promisiunea unei Europe ce din păcate sucombă cu fiecare decizie asumată. Lipsa de vivacitate, voința îndârjită de a face totul în contratimp cu firescul. Normalitatea zilei … Continuă să citești Primul Război Mondial între realitate și ficțiune